Pe varful Pantokrator, acolo unde culoarea marii face concurenta cu albastru cerului de vara

TIPĂREȘTE

Muntele Pantokrator este una dintre cele mai importante atractii turistice din insula Corfu. De fiecare data cand alegeam sa ne petrecem vacanta intr-o insula, pe langa timpul dedicat pentru plaja, intotdeauna ne rezervam o zi si sa descoperim partea muntoasa a zonei respective. De fapt si in asta consta farmecul unei vacante intr-o insula, ai si munte si mare la un loc intr-o singura zi.

Pantokratorul domina Insula Corfu, in partea de nord, avand o altitudine de peste 900 de metri. Este cel mai inalt din insula, fiind urmat deVarful Stravoskiadi, cu inaltimea de 849 m. Am retinut din reviews-urile voastre ca se poate ajunge pana in Varful Pantokrator cu masina, sau ca mai poate fi escaladat in 2-3 zile.

Intr-o dimineata, aflandu-ne in vacanta la Moraitica, ne-am hotarat sa mergem sa vizitam si partea nordica a insulei si am inceput cu excursia in varful muntelui Pantokrator. Venind din sudul insulei, am ales traseul incepand cu Moraitica- Benitses-Kerkyra-Gouvia-Dassia-Spartilas-Pantokrator.

Indicatoare... putine, ca peste tot in insulele grecesti, dar ne-am descurcat. Drumul asfaltat, in stare foarte buna, cu foarte multe serpentine, daca te uiti pe harta, mai ales ultima parte a lui, ti se face parul cret! Drum fara parapeti, sau in foarte putine locuri. Peisaje superbe, in dreapta muntele, iar in stanga se mai vede pe alocuri marea! Si tot urcam, urcam, urcam…nu e distanta mare, dar pare mult, din cauza curbelor!

Era dimineata si soarele deja stralucea. Ne gandeam sa ne ducem si la plaja, dupa ce coboram. De aceea nu ne-am luat echipament de munte, pentru ca se poate urca chiar pana in varf cu masina. Am trecut prin sate de munte, cu case traditionale, cu gospodarii frumoase. Apoi si ele s-au rarit, doar ici colo, mai aparea cate una.

Am ajuns la Spartilas, ultimul sat cand urcam inspre varful Pantokrator. Si cel mai inalt sat din insula Corfu. De aci incepe o priveliste uimitoare in jos, spre sud poti vedea insulele Paxos si Antipaxos, pe care le vazusem cu o zi inainte in croaziera despre care v-am scris aici

In nord, alte insule. In sus, inspre varf vegetatia incepe sa dispara, mai mult piatra si bolovani, rar mai vezi cate-un copac. Deja am zarit si releul din varf! Si manastirea, la umbra releului. Cativa nori plimbareti ne dau putin de furca. Ne gandeam ca daca sus nu este senin, am urcat aproape degeaba, daca nu putem admira in jur panorama de 360 de grade, despre care stiam de la voi. Ultima bucata de drum a fost un pic mai palpitanta, bucuria soferului! Adica erau si mai dese curbele.

Am ajuuuns!

Nu era cum imi imaginam. Adica era mai bine decat imi imaginam. In dreapta erau releele, in stanga manastirea si aproximativ intre ele soseaua de vreo 100 de metri lungime.

Si…cam atat!

In jur, haul, 360 de grade!

Soseaua era lata atat cat sa poata incapea pe ea doua masini. Tot aici, pe sosea se si parcau masinile, din mai multe miscari. Deci, dupa cum a scris in review @Sanziana, aici, in fata Manastirii Ipsilos-Pantokrator , parcarea se face cu … multe rugaciuni!!!

Dupa ce s-a rezolvat si problema cu parcarea, bucurosi ca am ajuns sus si ca nu este ceata, am coborat din masina. Brusc, ne-am dat seama ca este unul dintre locurile in care un aparat de fotografiat reprezinta o necessitate. Este o priveliste fara de pereche! Se poate admira de sus toata insula Corfu, am vazut chiar si vapoarele din portul Kerkira.

In rest se vede tarmul continentului, adica partea de vest a Greciei, se vede Albania, care este foarte aproape de Corfu, doar la cateva mile marine. De asemenea cele doua insule Paxos si Antipaxos , iar in partea cealalta se zareste sudul Italiei , care nu este decat la o distanta de aproximativ 130 de km.

Eram cu totii muti de uimire! Dupa ce ne-am incarcat sufletul de atat frumusete, dupa ce am incheiat cu filmatul si fotografiatul, am trecut portile acestui locas de cult.

Manastirea Ipsilos-Pantokrator – se afla pe varful muntelui, in partea stanga, cum urci. Intrarea se face pe o poteca ingusta, in panta, unde este o poarta si gard din piatra. In partile laterale manastirea este imprejmuita cu cu ziduri groase si destul de inalte din piatra, in primul rand pentru protectie, deoarece, fiind la inaltimea de aproape o mie de metri, poate fi periculos.

Curtea este destul de mare, cuprinde si alte anexe. Este frumoasa, cu multe flori si cativa arbusti. In mijlocul curtii este o mica fantana arteziana...

Biserica este foarte veche, fiind construita din anul 1347, distrusa in 1537 si reconstruita in secolul al VII lea, in stil baroc. Toata constructia este din piatra. Este o manastire mica. S-a pastrat, ca si la majoritatea bisericilor din Grecia, influenta romano-catolica, prin faptul ca biserica are la intrare campanilla, adica turnul clopotnita.

Erau foarte multi turisti, atat in curtea manastirii, cat si in incinta bisericii, motiv pentru care nu am facut acolo decat o singura fotografie, cu niste fresce vechi din secolul al XIII lea ce mi-a atras atentia. M-au impresionat, de asemenea icoanele argintate de la sfarsitul secolului al XVIII lea, cu care era impodobit sfantul altarul, mobilierul din lemn, candelabrele frumoase, pardoseala din mozaic si picturile vechi, pe alocuri distruse de vreme.

Undeva exista si un mic stand cu obiecte religioase, unde fiecare isi alege ce doreste si pune banii acolo, intru-un mic bol, preturile fiind afisate pe fiecare obiect. Am retinut ca preotul vine acolo doar in zilele de duminica. Nu am avut ocazia sa-l intalnim nici pe calugarul din Galati, despre care ne povestea @Almona in review-ul ei ca a stat 3 ore la povesti cu dumnealui. Dar l-as fi recunoscut usor din pozele colegei @Sanziana, de pe site.

Dupa ce am vizitat biserica, ne-am plimbat prin curte, unde din nou am putut admira in voie toata aceasta priveliste pe care cuvintele-mi sunt prea sarace ca sa v-o pot descrie, precum as dori, dar las pozele sa vorbeasca in locul meu. Va spun doar atat, ca de aici de sus, culorea marii facea concurenta cu cea cerului de vara! Asta dupa ce un nor a trecut in zbor peste capetele noastre, dar n-a zabovit decat cateva clipe. Asa-i la inaltime!

Cum ne-am simtit noi aici, sus? Minunat! Este un sentiment care te incearca mereu cand reusesti sa ajungi la inaltime. Si care pe cei inzestrati cu multa sensibilitate, chiar ii coplesesc! Am regretat, doar ca baiatul nostru in ziua acesta a renuntat sa ne insoteasca aici, pentru ca noi venisem 5 in masina din tara, iar el cu avionul si nu avea chef sa urce cu scuterul, alegand sa ramana la plaja, cu prietenii, in ziua aceea, in Moraitica. Dar cred ca si el s-ar fi bucurat foarte mult sa fi ajuns aici, pentru ca iubeste muntele.

Am avut ocazia, de-a lungul timpului, in numeroasele mele vacante petrecute in Grecia sa vizitez multe biserici si manastiri. Pentru ca este un popor credincios, la orice pas intalnesti o troita, o biserica sau o manastire. Am vizitat chiar si Complexul monahal de la Meteora de 2 ori si am avut sansa sa vad si Complexul monastic al Muntelui Athos, de pe mare, de la o anumita distanta, cat a fost permis, de pe vasul de croaziera Menia Maria III.

Aceasta manastire, chiar daca nu are dimensiunile si stralucirea altora impresioneaza in primul rand prin locul in care a fost ales sa fie construita. E de admirat cum au putut oamenii sa faca ceva atat de impresionant, in inima naturii, chiar in varf de munte! O manastire, la umbra unei antene radio imense!

Era sa uit…la intrare, in apropiera manastirii, e si o taverna! Pentru unii, poate parea un paradox, dar asta e. De fapt e un fel de snak-bar. Eu personal il consider un loc util. Si…fara concurenta! Pentru ca aici se opresc majoritea turistilor sa serveasca ceva. Si, ne-am oprit si noi. Pur si simplu vorbeam si ospatara auzind ca vorbim romaneste imediat ne-a saluat si ne-a invitat sa servim ceva. Ne-am bucurat ca este romanca si am ocupat loc la una din mesele de pe terasa.

Dupa ce ne-a servit cu cafele si sucuri, am stat un pic cu ea la povesti. Este din Arad si este impreuna cu prietenul ei, care lucreaza tot aici. Doar ei doi se ocupa de snak-bar si patronul, cot la cot. Locuiesc in primul sat, adica in Spartilas, iar patronul le-a cumparat doua scutere cu care fac zilnic naveta si in sat tot el achita chiria. Erau multumiti, aveau un salariu bun, lucrau sus, in aer curat si erau impreuna! M-am bucurat pentru ei!

Alaturi de taverna este un telescop cu fise, de unde poti admira mai bine privelistea.

Dupa ce am mai facut inca o tura de fotografii, de sus, de langa parapetii manastirii, ne-am hotarat sa incheiem vizita aici si sa ne indreptam catre Sidari, sa vedem renumitul Canal D’Amour!

Drumul la coborare a fost si mai frumos. Din cand in cand intorceam capul in spate, sa mai zarim crucea manastirii si releul. A fost o experienta placuta, care iti ofera posibilitatea sa poti vizita si alte sate de munte, cum ar fi: Spartila, Pertalia, Strinila. Pe langa aceasta, e minunat sa te lasi cuprins de vraja naturii, care te copleseste in fiecare coltisor al acestei insule, pline de legende!

Voi mai reveni si cu alte povestiri din vacanta mea din insula Corfu, in curand! Pana atunci retineti, pentru cand veti ajunge aici, nu ratati Varful Pantokrator! ..

---

VIZUALIZĂRI: 10859 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI