Pantokrator - scari catre cer

TIPĂREȘTE

Nu as putea spune ca ma dau in vant dupa vizitat manastiri, doar gandul de a merge prin soare pe varful muntelui ma cam timoreaza si renunt. Citind pe site ca e musai sa vizitezi Pantokratorul, am hotarat sa le fac o surpriza prietenilor si familiei si i-am invitat pe seara la plimbare. "E mult de mers? Nuuuuuuuu..."

Si uite asa toata gasca in bus, hai la manastire. Noi fetele in rochite, baietii parfumati si aranjati, afara o caldura... ce mai, numai bun de mers. Uitasem in mod intentionat sa le spun celorlati ca ne vom intalni cu un calugar din Romania, "uitasem" practic toate detaliile, de care eu eram constienta, ferm convinsa ca se vor razgandi de drumul cam lung si anevoios. Cu harta am pornit pe un drumusor asfaltat mic, cu senzatie de dead -end, cu curbe direct in casele oamenilor. Drumul spre Pantokrator se poate face pe 3 variante, toate in partea de N si N-E a insulei, respectiv din Ipsos, Acharavi si Kassiopi. Drumul este bine intretinut, peisajele superbe dar ptr soferii neexperimentati devine un sport extrem. Cum va spuneam in celalalt review despre Corfu, aici notiunea de parapeti este straina, pe o portiune de 20 de km daca am intalnit 1 km de parapeti si aia plasati in locuri foarte periculoase. Deci, purcedem si toata lumea e incantata, vreme buna, indicatoare mai putine dar ne descurcam ca doar avem harta. Si trecem prin tot felul de satuce, cu case traditionale, cu stradute inguste, si urcam, si urcam...

Desi km sunt putini la numar, datorita curbelor succesive gen Transfagarasan drumul pare lung. Si ne oprim sa facem poze la peisaje si constatam ca spre seara norii se intorc acasa printre creste si e un frig...

In sfarsit ajungem la poalele crestei pe care este amplasata manastirea si gandindu-ma ca deja am podul plin de "multumiri"din partea colegilor de calatorie ma hotarasc sa la spun ca vom intalni o persoana din Romania, de altfel singura de aici. Parcarea, mult spus, se poate realiza cu rugaciuni in gand sa nu gresesti cativa centimetri:)

Pe o poteca ingusta in panta ajungem la poarta manastirii, frumos inconjurata de o taverna unde turistii insetati pot face un popas, admira privelistea de la un telescop cu fise sau manca ceva traditional grecesc. Fiind un cancer de decembrie si cu un vant ce ne spulbera rochitele am decis sa intram repede, curtea admirand-o la a doua vizita de peste doua zile. In curte se afla un stalp de inalta tensiune, in mijlocul lui fiind o fantanita artizanala foarte frumoasa. De jur imprejur sunt tot felul de dependinte, un magazin bisericesc, sala de hram, depozite. Biserica de piatra, frumoasa, inconjurata in laterale de terase cu parapeti de piatra de unde parca atingi marea.

Am fost intampinati de parintele Euharist, sau Daniel dupa botez, din Galati. Fata mare, zambitoare exprima o bunatate ce te invaluie de la primul contact si te indeamna la confesiune. Am fost invitati sa vizitam biserica unde ni s-a tinut o mica prelegere despre ceea ce gasim in interior, cine a construit acest locas de cult. Intre timp eu pazeam pe Duracell care descoperise ca poti pune lumanari fara numar ca nu te cearta nimeni si se gandise sa vada cum ard toate:) La intrarea in biserica este un holisor mic unde sunt locurile speciale de aprins lumanari, un mic stand cu suveniruri religioase, unele facute chiar de parinte, cu bolul aferent unde pui banutii ptr ce vrei sa cumperi, nu sta nimeni sa te pazeasca. In stanga o usa duce spre dependintele parintelui si in dreapta este o camera unde mai poposesc oaspetii. In capatul holului se intra in micuta biserica frumos impodobita, unde te minunezi cum au putut oamenii in varf de munte sa faca asa ceva. Si pentru ca ospitalitatea este o caracteristica de baza a parintelui am fost poftiti sa poposim la un pahar de vorba de apa plata buna. Am fost atat de incantati incat am decis sa revenim, ceea ce am si facut peste doua zile, de data asta echipati cum se cuvine, pe caldura. A doua vizita a fost diferita, fiind pe la ora 6 si nu 9 cum fusese prima, erau destui turisti care vizitau, intersectandu-ne cu un grup de tineri credinciosi din Anglia care au parasit manastirea in glas de psalmi, cantecul lor ramanandu-mi intiparit pentru multa vreme in minte. De data asta am putut pe tihna sa admiram peisajul, sa stam la povesti cu parintele care bucuros ne-a raspuns la toate intrebarile, ne-a servit cu harbuz proaspat si rece si pentru mezinul grupului a gasit si inghetata buna in frigider. Astfel am aflat ca toata aprovizionarea se face de la poalele muntelui, ca parintele isi procura singur cele necesare. Am fost serviti din apa carata de la 20 de km distanta si ne-am bucurat de vorbele pline de duh ale omului lui Dumnezeu care vorbeste cu bucurie in glas de munca lui la manastire si cu nostalgie de casa parinteasca si de parintii care i-au dat viata. Nimic nu i se pare prea greu, fiecare clipa e un prilej de comuniune cu cele Sfinte si astfel am capatat inca o lectie de viata. Rusinati ca nu ni s-a lipit o sticla de apa de mana dar am baut din cea pe care o avea parintele, va sfatuiesc cand va hotarati sa faceti acest drum sa opriti in cale si sa cumparati o apa, o sticla de suc, un fruct, ceva, in urma voastra vor veni sute de alti insetati pe care parintele ii va trata la fel de marinimos ca si pe noi.

Am tinut sa va povestesc despre aceasta excursie de cateva ore pentru ca eu cred ca merita din plin, ar fi pacat sa mergi in Corfu si sa nu vizitezi Pantokrator. Veti pleca de acolo strangand in mana tamaia de la muntele Athos placut mirositoare cu zeci de promisiuni in suflet pentru o viata mai buna spiritualiceste, cu liniste si pace. Cand vor aparea si pozele veti intelege de ce.

---

VIZUALIZĂRI: 3008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI