Croaziera Paxos - Parga

TIPĂREȘTE

V-am promis ca o sa incerc sa scriu si cate ceva din vacanta noastra pe care am petrecut-o in vara aceasta in luna iulie, in insula Corfu. Si incerc sa ma tin de cuvant, in limita timpului liber. Deci, cazarea am avut-o in Moraitica, iar impresiile despre Hotel Fire-Fly le puteti citi aici:

Chiar in prima zi, dupa ce am iesit in statiune, la plimbare cu prietenii nostri cu care am venit in vacanta, am inceput sa studiem ofertele agentiilor locale, pentru excursiile optionale. La sfaturile lui @Ionescunic, am ales o croaziera pe Mare Ionica cu destinatia Paxos-Parga! De fapt, el ne-a ghidat pasii in Corfu, din prima si pana-n ultima zi, cat a durat sejurul nostru in acesta insula. Multumim, din nou!

Dupa mai multe negocieri, pretul platit pentru un bilet a fost de 33 de euro de persoana, noi fiind 6 persoane in total, pentru ca de data aceasta fiul nostru, care locuieste in Londra de mai bine de 2 ani, ne-a facut bucuria de a veni cu avionul in Corfu si a-si petrece cateva zile de vacanta alaturi de noi, ca pe vremuri. Completand formularul unde am pus review-ul, am fost si eu fericita ca pot bifa pentru prima data varianta de ‘’familie cu copii’’!

Biletele pentru croaziera le-am cumparat de la C&S- Moraitika Tourist Centre, care se afla pe strada pricipala care leaga capitala de Mesonghi, peste drum de Hotel Alkionis si pe aceeasi parte cu’’ celebrul’’ supermarket Coop. Plecarea era pentru a doua zi, dimineata la ora 7,30 din fata agentiei de unde am cumparat biletul. Deci, un autocar ne lua de aici, apoi oprea in fiecare statie de unde trebuiau alti turistii sa mai urce si in final ajungeam in port, in capitala.

A cam durat treaba aceasta, destul de mult, dar ce mai conteaza, in vacanta nu ne prea uitam la ceas, decat daca-i musai. Drumul spre capitala era frumos, soseaua era chiar pe langa mare, il mai facusem in prima zi cand am luat baiatul de la aeroport, dar de emotie n-aveam ochi decat pentru el. Acum, puteam admira totul in voie.

Portul Corfu-Town

Imbarcarea se facea din capitala, care m-a cucerit din prima. Deci, recunosc din suflet, Corfu-Town este ceea ce m-a impresionat cel mai mult din toata insula. In port, ne astepta vaporul cu care urma sa facem croaziera. Un vapor dragut, cu doua punti cu un bar, multe banci si scaune de plastic albe, iar pentru cine dorea sa stea la umbra, erau si cateva locuri cu copertine. Bineinteles, nu putea lipsi steagul Greciei, pe care oriunde-l vedeam il priveam cu bucurie! De fapt, mi-am si cumparat unul, pentru acasa, il vad in fiecare dimineata mi-aminteste de vacanta.

Portul este destul de mare, plin de tot felul de ambarcatiuni. Chiar am intalnit si o nava de croaziera, mai exact’’ Silver Siprit’’. In port am completat niste formulare cu datele personale ale fiecaruia, am prezentat chitanta si am urcat. Fiecare a primit cate un cartonas galben la imbarcare (nu il pot numi card), cu numele companiei si al vaporului pe care la urcarea din insula Paxox a trebuit sa-l aratam, iar personalul de la bordul navei le numarau si astfel isi dadeau seama daca nu sunt persoane care au ramas jos.

Insula Paxos

La ora 9 fix, deja porneam inspre insula Paxos. Este cea mare insula din jurul Insulei Corfu, asezata in partea de sud. Alaturi este si insula Antipaxos. Se poate ajunge aici si cu fery-boat-ul, care se poate lua din Lefkimi, catre portul Gaios.

Pe vas eram singurii pasageri de origine romana, in rest multi englezi, itaieni, nemti si alte nationalitati cu parul blond! Nu era aglomerat, cred ca doar jumatate din capacitatea vaporului. Despre nava, nu mai stiu ce as putea adauga, poate va veti convinge de alte detalii din fotografiile pe care le voi atasa. Dar in general este tipul de vas obisnuit pe care il intalnesti in Grecia, in excursiile de-o zi.

Se intrezarea a fi o zi senina, cu mult soare. Indepartandu-ne de mal, am avut ocazia de a putea admira capitala insulei in toata splendoarea ei. Intotdeauna imaginea unui port, privit din largul marii este ceva de care iti vei aminti mereu cu multa placere. Parasind portul, pe partea dreapta in directia de mers, am putut admira Fortareata venetiana in toata splendoarea ei, pe care o zarisem din mersul masinii prin oras. Este intr-adevar spectaculoasa si da portului un aer medieval.

Drumul pana in insula Paxos a durat mai putin de 2 ore, din cate imi amintesc. Timpul a trecut repede, pentru ca eram in grup si mai o gluma, mai o fotografie, am mai luat cate ceva o cafea de la bar si timpul a zburat iute. Problema este ca baiatul prietenilor nostri s-a simtit rau pe toata durata drumului pana in Paxos, apoi si-a revenit. Eu cred, dupa simtome ca a fost rau de mare. El a mai calatorit cu astfel de vapoare si era pentru prima oara cand a patit acest lucru si, culmea, ca nu erau deloc valuri, marea fiind foarte linistita.

La microfon, in timpul mersului, ni s-au prezentat informatii care cuprindeau itinerariul si programul din aceasta zi, in limba greaca, engleza si germana, cat si anumite informatii despre vapor si serviciile de la bord.

In insula Paxos vom opri in portul Gaios, situat in partea de sud-est a insulei. Intarea este spectaculoasa. De la agentie, de cand am cumparat biletul, ne-a atras atentia fotografia foarte bine realizata prin care prezentau aceasta insula. Cand ne apropiam, aveam sa constat ca nu doar poza era extraordinar de frumoasa, dar realitatea intrece cu mult asteptarile.

Partea proasta este ca nu puteam nicicum sa pot face o fotografie asemanatoare, din cauza ca intrarea in port, chiar daca era larga, serpuieste usor, e un pic mai complicat, ca’ntr-un labirint, iar din acest motiv mi-a fost greu neavand un unghi potrivit sa fac o poza cum era cea de la agentie. Asta din cauza ca intrarea se face prin spatiul dintre micuta Insula Agios Nikolaos si Paxos. Acesta insula verde, este vestita pentru fortareata venetiana. Alaturi mai este inca o insula Panaghia (Fecioara Maria) , la fel de verde, pe care se poate observa de departe o bisericuta, care se numeste Kimisi. Tot inaintam si portul inca nu se vedea! Acesta ii e farmecul insulei, care te cucereste cand pasesti pentru prima oara pe ea.

Era nespus de frumos, nu stiam ce sa fac, nu ma mai saturam sa privesc, dar in acelasi timp doream sa si fac fotografii, ca sa imortalizez acest moment deosebit. De fapt, vazusem la televizor, duminica, intr-o emisiunile de turism realizata excelent, o filmare exact in acest loc, montata pe o melodie greceasca, care te innebunea incet, dar sigur! Acum, aveam sansa sa mi se implinea visul de a vedea acest loc deosebit cu ochii mei.

Un alt lucru care-i sporea farmecul locului, era culoare apei marii, mai ales acum, ca era aproape ora amiezii, iar soarele era fix deasupra capului si pinii si chiparosii isi oglindeau siluetele-n mare si apa parea de un verde smarald. Toti pasagerii vaporului se ridicau in picioare sa admire acest mic colt de rai, numit simplu, Gaios!

Insula este asezata la o altitudine mica, in est, unde eram noi, dar in partea vestica altitudinea este mai mare. Erau un fel de coline, pe care vegetatia nu era prezenta chiar din abundenta. Incet, incet incep sa apara barci pescaresti ancorate, la mal, cateva cladiri, apoi incep yachturile scumpe si deja am si ajuns. Pe fetele turistilor se putea citi usor incantarea. Mai toti filmau sau fotografiau!

Am avut 2 ore timp pauza in Gaios, pe care fiecare ni-l puteam petrece fiecare dupa bunul plac. Mai intai am dat o tura prin cateva magazine, de unde ne-am cumparat bauturi racoritoare, inghetate, fructe si ce a mai dorit fiecare. Eu am dorit niste cercei frumosi, iar fiul meu ochelari, ca si i-a rupt in timp ce ne indreptam catre Paxox. Apoi, ne-am oprit, curiosi la malul marii, unde pe niste pietre doi pescari curatau pestii, atat de mari, cred ca aproape de vreo 0,80 m.

Am ramas cam o ora la plaja, am facut si baie, apa era limpede si calda. A fost minunat, era iulie, soarele era cam nemilos cu noi si a trebuit sa ne indreptam catre vapor, pentru ca se apropia ora cand trebuia sa plece si nu puteam sa ramanem aici, nu ca nu ne-ar fi placut, dar… le dadeam bataie de cap, cu treaba cu cartonasele numarate.

Mi-a placut Paxos-ul (Gaios-ul), dar nu l-as putea compara cu nici un alt port grecesc. E unic! Am ajuns la timp la vapor si am predat cartonasul galben, la urcare.

Parga - este o localitate situata pe continent, la 40 de km sud de portul Igumenitsa, asezata cu fata catre un golf magnific. Un obiectiv turistic foarte vizitat este Castelul, pentru cine sta bine cu timpul, de unde se poate admira intregul golf.

La agentie mai era o alta varianta de croaziera, intr-o alta combinatie, adica Paxos-Antipaxos, dar noi am optat pentru aceasta alegere, deoarece ne doream mult sa vedem Parga, un orasel despre care auzisem multe de la prieteni, unii chiar imi interziceau, in gluma sa scriu pe site despre Parga, ca vor citi roamanii si vor invada acest loc si-l vor transforma intr-o Paralia-Katerini!

De la Paxos pana aici am ajuns cam intr-o ora. Acum vom ajunge, din nou, in Grecia Continetala. Marea a fost in continuare linistita, asa ca navigarea a decurs fara nici un fel de probleme. Spre deosebire de Paxos, aici orasul Parga este situat la o altitutine mai mare, iar casele lor erau asezate in trepte, ca in vederile cu Santorini. Doar ca nu erau toate albe! Si nu erau atatea pisici.

De pe vapor am observat undeva Castelul si in departare cateva plaje dragute, amenajate frumos cu sezlonguri si umbrele colorate. In fata portului, la o oarecare distanta, erau stanci imense tasnind din apa, cu forme care dau locului un anumit plus de farmec, chiar si-o mica insula, acoperita de pini mediteraneeni, o bisericuta catolica, cu campanila si foarte multe barci.

La coborare am primit din nou un cartonas, de data aceasta de culoare albastra. Si aici tot 2 ore am avut timp liber, in care sa facem ce dorim. Era ora 14 si soarele ardea foarte tare. Cand am coborat, in imediata veicinatate a portului era o cismea, la care toti trecatorii opreau sa se racoresca.

Parga!!!

Inca un vis implinit, chiar daca aici am stat doar putin. Am incercat sa gust un pic din ceea ce inseamna farmecul acestui loc. Cum cobori de la debarcader, te intampina fluturand in vant steagul Greciei, felinare ramase amintire din vremuri demult apuse, iar in mijlocul micutei piazzete este o ancora imensa si veche, cu care se fotografiau majoritatea turistilor. Din nou si aici noul cu vechiul se imbina armonios.

Foarte multa forfota, multi turisti, magazine cu suveniruri si multe oferte de cazare, afisate peste tot. Dupa ce ne-am plimbat prin port sa vedem cam ce este mai interesant, am facut cateva fotografii si am fost nevoiti din cauza soarelui sa cautam strazi mai umbroase si le- am ales pe cele din linia a doua si a treia, in cautarea unor suveniruri. Vreo ora am petrecut-o asa, noi fetele urmaream un anumit model grecesc de rochii de plaja, dar aici preturile erau si mai mari ca in insula si am amanat aceasta placere, multumindu-ne cu cate-un lucru mai mic.

Am gasit si locul de unde se vand bilete pentru trenuletul care te plimba prin oras, unde un bilet costa 7 euro, dar retin ca plecarea era la o ora nepotrivita si noi nu ne-am fi incadrat in timp. In final ne-am retras cu totii la un snack-bar, unde ne-am luat cate un sandvici, o cafea sau o bere, ne-am odihnit, ne-am racorit si-am mai tras cate-o privire la ce-i prin jur, doar eram in vacanta!

La intorcerea catre vapor, am preferat sa mergem prin alt loc si asa am ajuns pe niste stradute foarte frumoase, cu case albe, incarcate de flori, cu ghivece imense din ceramica, asezate in fata casei. Am furat si-o lamaie de undeva, nu ca ma omor dupa ele, dar asa sa ma aflu-n treaba. Alte magazine de suveniruri, offf, iar modelul ala de rochii care ma’nbolnavea! Ne-am cumparat cateva vederi si in scurt timp am ajuns la vapor, am pregatit cartonasul albastru si l-am predat la urcare si am parasit cu regret acest oras cochet din vestul continentului, pe care aveam sa-l revad din departare, dupa coborarea din fery-boat, la Igumenitsa, in drumul nostru pe sosea, catre insula Lefkada, o saptamana mai tarziu.

Drumul de intoarcere a fost un pic monoton, pasagerii fiind obositi. La difuzoare se auzea muzica greceasca. Fieacare isi cauta acum un alt loc, in functie de umbra sau soare, ce dorea fiecare. Drumul nostru s-a intersectat de cateva ori cu cel al unor nave croaziera. Marea Ionica este deosebit de frumoasa. Nu am avut ocazia, din pacate, sa vedem vreun delfin.

Cand deja se zarea Corfu-Town la orizont, soarele s-a ascuns dupa un nor mare si negru, care a incercat sa ne sperie, dar acesta a disparut dupa cateva minute. Timp in care noi am profitat sa facem fotografii, care au iesit superbe, cu cerul asa plumburiu. Ne-am bronzat, soarele ne-a prins pe toti din mers, stiti cum e la mare, ba soarele, ba vantul, important este ca am ajuns in capitala cu bine, unde la coborare eram asteptati de reprezentantii firmei de care apartinea vaporul Ionian Cruses, care ne-au indrumat la autobuzul care merge catre Moraitica.

Intotdeauna cand suntem intr-o vacanta la mare, pe langa baie si plaja, dorim si o zi rezervata plimbarii pe mare, in primul rand pentru relaxare, pentru a vedea de pe mare intinderea de pamant si nu in ultimul rand, pentru aerul nepoluat din larg.

A fost o excursie frumoasa, o combinatie intre doua locuri, unul pe-o insula si celalalt pe continent. Noua ne-a placut mult, in special pentru faptul ca a fost cu noi si baiatul, care a fost incantat de acest tip de excursie, in care nu mai fusese nicioadata.

In concluzie, v-o recomand, cu drag!

---

VIZUALIZĂRI: 8911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI