Geneva, cea cu vino'ncoa, la ceas de inserare

TIPĂREȘTE

Voi continua cu periplul meu realizat in vara trecuta in Elvetia si Austria.

Ramasesem cu povestitul in prima zi de marsaluit prin orasele mai importante ale inconfundabilei Elvetii. In acea zi superba de august, vazusem deja cateva si acum, pe inserat mai aveam de bifat o ultima destinatie pe ordinea de zi turistica.

Offf! Ziua incepea sa se retraga, lasand loc inserarii, atunci cand am ajuns la poarta Genevei, dupa un drum destul de scurt de la Lausanne. Drumul a fost fermecator, mai mult de-a lungul imensitatii azurii a Lacului Geneva (Leman).

Geneva este considerata cea mai mica metropola a lumii. Surprinzator, nu?! cu toate ca mie mi s-a parut un oras mare, cat am reusit sa vad, atat din mersul rotii autocarului si cat am strabatut-o cu piciorul. Geneva este un oras “surazator”, mi s-a parut vesel si sclipitor, asa, in bataia amurgului si apoi invaluit in lumina stelelor de deasupra noastra, dar mai ales, a multor felinare multicolore ce au inflorit imediat din toate colturile, la venirea inserarii.

Geneva este un oras cosmopolit, situat in vestul Lacului Geneva, care intareste frumusetea si unicitatea sa, prin acea intindere linistita de ape, la un colt tihnit si minunat de la poalele Alpilor elvetieni. Peisajul in ansamblul sau mi s-a parut o incantatoare feerie, mai ales, la lasarea serii…

Geneva mi s-a parut o lume ceva mai altfel decat restul oraselor vazute de mine in acea zi; are un statut al ei unic, este o lume de sine statatoare, un loc doar pentru cine doreste sa traiasca intr-o bunastare pe picior mare, in buna intelegere, dar sa munceasca cot la cot cu localnicii, sa coexiste intr-o intelegere tacita si reciproca…aici este o lume a bunului simt adus la maxim, a elegantei si a unui rafinament mult prea subtire pt. multi dintre cei care nu prea stiu ce inseamna de fapt Elvetia ca un intreg. Cine a batatorit macar o data acest oras al “tarii cantoanelor” sunt convinsa ca intelege prea bine ce incerc eu aici sa explic.

Clar pt. toata lumea, atat Geneva dar si intreaga Elvetie, eu consider ca sunt doar pt cei care pretuiesc cu adevarat valorile umane, in ansamblul lor…

Geneva este supranumita “orasul intalnirilor internationale”, dar si “capitala pacii” pt. ca aici se afla sediul organizatiei Crucii Rosii, dar si impunatorul si importantul sediu al Natiunilor Unite, pe care aveam sa-l vedem si noi, doar pe din afara, pt. ca la ora cand am poposit in fata portilor sale, era deja inchis publicului.

Geneva “internationala” se afla situata pe malul de nord al intinsului Lac Geneva. Precum am amintit mai sus, aici se gasesc Sediul ONU, acesta fiind al doilea dupa cel din New York; de asemenea, tot in acest perimetru vast mai sunt si birourile Organizatiei Internationale a Muncii, sediul Crucii Rosii, dar si sediile altor organizatii importante internationale.

In fata sediului ONU ne-a intampinat in primul rand un spatiu foarte larg, ca o piata, unde se “distrau” nevoie mare cativa trecatori, poate turisti ca noi, jucandu-se precum la Berna, printre tasnitorile unei alte mari fantani arteziene, ce-si aruncau jeturile de apa rece cat mai sus. Si curajosii, in scurtul timp de repaus, treceau grabiti printre cararile ude. Dar imediat fantana isi continua jocul apelor si udau astfel pe cei care se incumetau sa-i calce cararile.

Sediul ONU este cel mai important organism international din lume, infiintat dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, in vederea asigurarii pacii mondiale, respectarii drepturilor omului si cooperarii internationale.

Din pacate am reusit sa privim cladirea doar printre barele de fier ale gardului…

Tot in acest scuar larg si incantator privirii, este si un scaun imens, dar care are doar 3 picioare…Acesta reprezinta simbolistic vorbind, lupta impotriva minelor antipersonal. Mi-a placut ideea unui astfel de "sezut acolo, cu acel de-al 4-lea picior rupt ce “defileaza” in bataia nemiloasa a vremurilor…Normal ca am facut poze, am privit in toate partile, ghidul ne-a explicat cate ceva despre acest loc si am pornit mai departe.

Autocarul ne-a lasat aproape de Podul Mont Blanc, intr-un loc in care demult, acolo a fost o mare manastire, din cele spuse de ghid. Acum este doar un parc frumos amenajat, la intrare sunt doua statui impunatoare ale unor lei din piatra si apoi mai este un turnulet dantelat superb, tot din piatra, ca un fel de foisor. Parcul avea o iarba tunsa la mm, cred ca nu exista niciun fir inegal, o exactitate, o curatenie si o stabilitate adusa la perfectiune a fiecarui loc in parte dar si in ansamblu. Deci, nu doar ceasurile elvetiene sunt precise, aici cred ca totul se scurge cu precizia timpului exact al vietii fiecaruia care traieste in acest oras si in aceasta tara. In fine…Din acest loc am luat la picior superba metropola elvetiana.

Am traversat acest pod imens, cu 3 benzi pe fiecare sens …si vai…ce senzatii ne-au cuprins pe toti la un moment dat. Spre mijlocul podului, am simtit din ce in ce mai tare ca ni se misca pamantul, de fapt, asfaltul sub picioare. Podul are o “unduire”, ca un raspuns la numerosii pasii ce-l strabat neincetat. Mi-a placut enorm aceasta miscare…podul “salta” sub picioarele trecatorilor dar si a rotilor masinilor multe ce-l strabat neincetat!

De pe pod am ramas practic hipnotizata de frumusetea orasului: pe de o parte a imensitatii lacului, cu marea fantana arteziana ce tasneste la o inaltime ametitoare de undeva din mijlocul lacului; iar pe cealalta parte a podului, orasul imbracase deja vesmantul coloristic al serii. Dar si pe ambele maluri, multele hoteluri elegante isi aprisesera luminile atat de frumos, oglindindu-si care mai de care chipul in luciul incremenit al apelor Lacului Geneva. Incepuse fermecatoarea poveste de seara a Genevei…

Pentru inceput, am pornit la o plimbare de-a lungul malului lacului, pe Promenade “des Anglais”, pana aproape de cunoscuta fantana, numita Jet d’Eau. Aceasta este poate, punctul de atractie turistica “number one” al Genevei, iar inaltimea la care este aruncat jetul de apa am inteles ca ar fi undeva pe la 140 m. Oricum, este un peisaj de poveste aceasta superba fantana iar eu pot scrie ca, indiferent de imensa oboseala acumulata dupa atatea vizite, noi atunci am fost norocosi, ajungand la acele ore ale inserarii, pt. ca Geneva ni s-a descoperit minunata si fermecatoare si pe zi dar si pe seara.

Lacul Geneva sau Leman este cunoscut in toata lumea pt. frumusetea si marinimia apelor sale. Este cel mai mare lac din Europa de Vest, strabatut cu strasnicie si aflux de la est la vest de apele fluviului Ron. Lacul ofera multiple posibilitati de petrecere a timpului liber, pe tot parcursul anului. Am reusit sa vedem si cateva incantatoare si diafane lebede, ce-si faceau si ele plimbarea de seara.

Pe partea sa estica, pe unde ne-am plimbat noi, langa parc am ramas incantata la vederea unui ceas imens din flori, care chiar arata ora exacta. Aceasta frumusete multicolora vie si ingenioasa reprezinta un omagiu adus industriei de ceasuri din Geneva. Normal ca am tras o poza acestei minunatii florale, foarte utile chiar trecatorului care-si poate regla ceasul dupa acel orologiu facut din peste 6500 de exemplare de flori.

Am reusit sa intram putin si in superbul parc din imediata apropiere. Aici ne-au intampinat cateva statui sau o alta frumoasa fantana, dar si imensele coroane ale copacilor seculari ce acopera aleile cu bogatia lor verde si protejeaza calatorul pe timp de caldura. O adevarata incantare la ceas (elvetian!) de inserare.

Am pornit apoi spre centrul vechi al Genevei, dupa ce am traversat o importanta artera, numita Rue du Rhone. Aceasta este principala strada pt. cumparaturi, unde am admirat din mers rapid multele vitrine ale magazinelor de mare lux ale brandurilor arhicunoscute, ca Armani, Dior, Louis Vuitton, Chanel si multe altele. Ne-a zis ghidul o vorba pe care nu cred c-am sa o uit: aici, in Geneva, se gasesc mai multe magazine de lux, decat centre de paine. Ca si faptul ca acest oras elvetian are mai multi milionari decat someri. Ei, ce ziceti? Ce viata au cei care muncesc cu adevarat pt. acest nivel de trai atat de ridicat iar altii nu catadicsesc nici sa-si curete zapada din fata casei lor… Ce sa mai zic?! Ne-au cam ramas ochii pe acolo…pe la acele vitrine luminoase mai puternic sau mai discret; sau cel putin eu mi-am lasat acolo o mica umbra a lor, dar a trebuit sa mergem mai departe.

Undeva, ceva mai sus, pe un deal, ne astepta vizitarea unui alt obiectiv turistic, si anume, Catedrala St. Pierre. Aceasta este situata in cel mai inalt punct din Orasul Vechi, chiar in inima orasului. Tinand strada Rue de la Fountaine, am ajuns intr-o mica piateta, Coeur de Saint Pierre. Catedrala este cea mai veche si cea mai impresionanta cladire a Genevei, o adevarata comoara arhitecturala. Mi-a dat senzatia ca fost construita acolo sus, pt. a-si arata forta spirituala si de aparare a cetatii de-a lungul secolelor dar si pt. a veghea la dezvoltarea si bunul trai al urbei. Catedrala St. Pierre a fost inceputa undeva pe la anii 1160 iar constructia sa a durat peste 400 de ani. Si acest monument istoric si spiritual a fost supus ororilor vremurilor, a fost incendiata si refacuta de mai multe ori dar astazi ea este o autentica bijuterie ce trebuie musai vazuta de orice turist.

In imediata apropiere a catedralei am vazut si frumoasa cladire a primariei orasului.

La coborarea de pe acel deal, am luat-o pe o alta strada, care, luminata puternic de atatea felinare colorate, parca am patruns in lumea licuricilor multicolori; multe buticuri, sali de cinema, restaurante…dar toate la acele ore ale serii erau parca incremenite, putina lume pe strazi, liniste, o ordine fireasca a fiecarui lucru; ceva misterios si totodata fascinant. Ne-am oprit la o micuta fantana arteziana, ornata cu multe flori, pt. a ne reimprospata sticlele cu o apa rece de izvor.

In sfarsit am ajuns in alt parc sa vedem un ultim obiectiv din agenda noastra turistica: Monumentul Reformei Religioase sau pe scurt Reformation Wall. Acesta este de fapt un zid situat in acel parc, cu sculpturi in relief ale inaintasilor reformei religioase Calvin si Knox, dar si a altora. Acest monument este un omagiu vizualizat in statui si diferite basoreliefuri, adus intemeietorului Reformei Protestante ca si a primei Universitati din Geneva, John Calvin. Zidul a fost conceput initial in 1909, reprezentand punctul culminant al unui concurs lansat pt. a schimba fata parcului. Si el dainuie ca o reala marturie a ceea ce a realizat in istorie aceasta reforma protestanta, denumita ulterior si calvinism, dupa intemeietorul ei. Am facut o poza a acestui zid, dar este cam intunecata…deh, noaptea era deja stapana absoluta peste Geneva si deci si peste noi.

Ne-am imbarcat repede in autocar. Aveam de trecut granita spre Franta, intr-un mic orasel provincial din regiunea Geneva-Bellgarde, unde aveam sa petrecem 2 nopti de cazare. Ziua urmatoare, marti, avea sa fie una dintre cele mai frumoase, cu cea mai interesanta, incitanta si extraordinara excursie din viata mea: Chamonix si urcarea cu telecabina pe Acoperisul Europei, masivul Mont Blanc, pana la altitudinea de 3842 m, excursie despre care am scris deja aici.

Dragii mei, v-am povestit cate ceva despre Geneva, orasul care cred ca nu doarme niciodata, orasul cu atat de multe hoteluri elegante si scumpe foc, cu restaurante cu gusturi extrem de rafinate, cu cafenele chic, multe insirate ca o marama de-a lungul malurilor lacului, orasul cu multitudinea de muzee si locuri de recreere, pe care, noi din pacate nu am reusit sa le vizitam, datorita timpului prea scurt. Imi doresc sa revin aici, pt. o sedere mai lunga, sunt foarte multe alte locuri de descoperit si sunt convinsa ca toate ma vor incanta si ma vor imbogati spiritual, cultural dar si artistic. Eu va recomand cu toata inima si placerea macar un city-break in Geneva. Si, poate ma luati si pe mine cu voi!... :)

V-am scris toate acestea, doar pt. ca precum multi altii, si eu AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 5310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI