Geneva, orasul vazut de sus, de la Saleve

TIPĂREȘTE

In programul pe care ni l-a facut grupul de prieteni elvetieni a fost inclusa si o zi la Geneva cu cateva obiective bine stabilite si anume : dimineata participare la slujba ortodoxa la o biserica frecventata de doamna si dupa aceea Saleve si Jetul de Apa.

Biserica ortodoxa pentru francofoni este undeva la o margine a Genevei, spre Versoix. Face parte dintr- un mic complex alcatuit dintr-o biserica ortodoxa greceasca, la subsolul acesteia biserica francofonilor,alaturi o sala de primire pentru ambele comunitati , iar ceva mai sus o micuta capela ortodoxa romaneasca.

Desi au fost diferente semnificative intre ritualul cu care eram obisnuiti si ceea ce se practica acolo, ne-am simtit bine, am fost impresionati de atmosfera, de oamenii, care ne-au primit cu multa caldura. O nota de regret am simtit, culmea, in capela romaneasca. Nu puteam sa nu trecem sa o vedem, dar si pentru a lasa ceva la cutia milei. Desi intr-o incapere alaturata celei in care s-a oficiat slujba se vedeau si se auzeau romani, nimeni n-a venit sa ne intrebe ceva (usa dintre cele doua era deschisa si am fost vazuti). Nu ne-a ramas decat sa iesim cum am venit!

Trec peste momentul mesei si ajung la primul obiectiv-Saleve. Nu stiam prea bine ce este, dar nu m-am asteptat sa fie ce am vazut, adica o inaltime la care ajungi cu telecabina! Dupa primul meu zbor cu avionul chiar imi cam pierise cheful de inaltimi, dar n-as fi vrut nici sa-i supar pe prietenii nostri, care au dorit sa ne ofere aceasta excursie, asa ca m-am hotarat sa-mi fac curaj singura, sperand ca poate ceva intervine si nu mai urcam .Poate e ca la noi, la Busteni, lume multa, nu se poate urca, o pana de curent, vreun vant starnit din senin., si tot asa.

Am mers cu masina pana la punctul de imbarcare unde este o parcare, dar nu suficient de mare pentru numarul de turisti. Cu mare greutate am gasit un loc, pandind efectiv sa iasa o masina. Apoi ne-am asezat la coada timp de 15 -20 de minute. Ni se spusese sa ne luam documentele si am inteles abia atunci de ce:jos era Elvetia, iar sus Franta, dar nimeni nu ne-a controlat!

Preturile erau afisate si atunci am aflat ca exista si bilete 'eco' ptr, tineri pana in 16 ani si persoane peste 65 de ani! Noi am platit 11,30 euro, de persoana, prietenii nostri, de peste 80 de ani au beneficiat de tariful mentionat. Dupa asteptarea la coada, la bilete, a urmat asteptarea telecabinei, dar acolo erau si bancute. Telecabina e spatioasa, pentru 60 de persoane, loc de stat este in capete. Insotitoarea, foarte amabila, ne-a primit zambitoarea, ne-a salutat, a oferit explicatii celor care le-au solicitat cu aceeasi amabilitate, la plecare ne-a multumit si ne-a salutat.

Cu toata teama mea, a trebuit sa recunosc ca nici pe departe nu se asemana cu ceea ce am crezut eu. Urca foarte incet, iar trecerile la stalpi erau aproape insesizabile, parca plutea! Imposibil sa simti teama sau vreun disconfort!

Am coborat si am gasit sus un restaurant cu terasa, toalete curate,cateva locuri pentru observare, locuri de joaca pentru copii, chiosc cu suveniruri si bauturi (5 euro o bere!), loc de lansare a parapantistilor, drum amenajat pentru biciclistii care urca in telecabina si coboara pe biciclete.

Saleve este la altitudinea de 1097 m. Telefericul a fost inaugurat in 1932, considerat atunci o mare realizare ca tehnica si arhitectura. In prima sa perioada de exploatare urcau pana la 2500 de pasageri in unele duminici. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost folosit ca punct de observare pentru trupele germane, apoi urmeaza o perioada de suspendare a curselor timp de 8 ani. Este repus in functiune in 1947. In 1951 sunt schimbate pentru prima data cablajul si sistemul tehnic. In 1962 se serbeaza 30 de ani de exploatare si 3 milioane de pasageri, dar apoi interesul turistilor scade si se inchide din nou in 1975. In 1984 se fac investitii importante:se schimba tot echipamentul, se aduc cele doua cabine noi de 60 de locuri, se fac amenajari ale punctelor de imbarcare-debarcare. In timpul iernii 2013-2014 se inlocuiesc cablurile pentru a spori gradul de siguranta.

Saleve este legat si de istoria alpinismului din Elvetia. Escalada a purtat numele de 'varappe' dupa Cheile Varappe, aflate in acest masiv muntos, chei care au inceput sa fie escaladate in 1860. In 1876 un grup de 15 alpinisti, membri ai unui grup numit chiar 'La Varappe' pun bazele unuia din primele cluburi de alpinism din Elvetia si abordeaza cheile mentionate. Aceste informatii exista pe un mare panou din apropierea spatiului de joaca.

Privelistea de sus este formidabila:lacul Leman, cateva coturi ale Rhonului, Jetul, aeroporul din Geneva, chiar si silueta cladirii Natiunilor Unite, Muntii Alpi pe fundal. Am avut noroc pentru ca am prins o zi senina, fara vant, numai buna pentru observare. Oamenii erau cu totii linistiti, nici urma de gratare sfaraind ori muzica, era doar muzica naturii. Erau bancute pe care se putea sta, la umbra de copaci, este si un gardut de siguranta pentru ca acea coasta abrupta poate fi periculoasa ea fiind continuata cu o prapastie,care insa nu se vede de copaci. Cei care doreau, puteau trece de acest gardut pentru a admira de pe iarba lansarile parapantistilor.

Intoarcerea a fost si mai placuta parca, pentru ca ritmul in care se face coborarea este ideal, cum se spune, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Desi am dorit sa vedem jetul n-am reusit. Am pierdut din vedere ca era a treia zi de festivitati si evenimente dedicate Genevei ('Zilele Genevei') si multe strazi erau inchise asa ca masina trebuia parcata mult prea departe, iar prietena noastra, datorita varstei, dar si a unor probleme de sanatate, n-ar fi putut face drumul pana la Jet pe jos. Am trecut pe langa si l-am fotografiat din masina., la fel ca si pe uriasa roata din apropiere. Ne-a luat o ora sa iesim din Geneva, dupa nenumarate stopuri si mers in coloana bara la bara. Am constatat cu aceasta ocazie ca uneori, nu toate merg 'ceas'chiar si in Elvetia!

---

VIZUALIZĂRI: 1843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI