ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.06.2012
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Radauti
ÎNSCRIS: 24.01.11
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
JAN-2012
DURATA: 1 zile
single
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 17 MIN

Muzeele de Arheologie, Biserica Sf. Bacchus si Sf. Sergius, Hipodrom, Kapalı Çarşı, Suleymaniye, Rüstem Pasa etc.

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Marti 3 Ianuarie 2012

Deja cu ceva experienta in atacuri de o zi asupra Istanbulul (vezi impresii), ma gaseam din nou la Constantinopole. Am ajuns cu avionul de dimineata la 8:30, trebuia sa merg pana-n Nişantaşı, unde aveam ceva treaba iar apoi aveam liber pentru vizite, pana seara, cand trebuia sa ma intorc la aeroport.

Ce sa vizitez? Vizitez ceva ce inca nu am vazut in calatoriile precedente. M-am hotarat sa merg la Muzeul Arheologic, sa trec pe langa Aya Sofia si Moscheea Albastra, prin Bazarul Arasta, sa trec pe la Muzeul de Mozaicuri (l-am gasit inr enovari) si apoi sa cobor pana la Kuçuk Aya Sofia Camii. Pentru partea doua a traseului, am hotarat sa urmez o ruta din cartea lui Steves despre Istanbul, mai ales ca era o ruta pe care nu o facusem pana atunci. Pana sa ajung la punctul de pornire al acestui traseu, aveam sa trec pe Hipodrom sa vad obeliscurile, sa vizitez Muzeul de Arte Islamice si turcesti (il aveam gratuit cu Muze kart) si apoi sa merg pe jos pe Divan Yolu pana la Çemberlitaş.

De la Çemberlitaş, punctul de pornire al traseului, urma sa trec pe langa Moscheea Nuruosmaniye si prin Kapalı Çarşı, sa ies pe langa Universitatea din Istanbul ca sa vad mai de aproape Turnul lui Bayazid, sa vizitez Moscheea lui Suleiman Magnificul, cobor pe stradutele de “shopping”, trec si pe la Moscheea Rüstem Pasa si ies in Eminonu in spate la Bazarul de Mirodenii. Aici vroiam sa cumpar niste cafea turceasca varsata de la Mehmed Efendi – cea mai renumita cafea turceasca.

Sotioara imi daduse comanda sa-i cumpar si ceva de la Oxxo de pe Istiklal. La calatoria precedenta, ma lasase de capul meu, sa-i cumpar ce vreau eu si nu ma descurcasem stralucit. Acum, vizitase pagina magazinului de pe Facebook si ma inarmase cu o lista cu coduri, marimi si culori... pe care trebuia sa o bifez. Am trecut Podul Galata si am urcat din nou cu funicularul Tünel, am vazut cum s-au pregatit de Craciun si Anul Nou si cei de la Biserica Catolica de pe Istiklal, am rezolvat problema Oxxo si m-am dus din nou in Nişantaşı de unde aveam de luat ceva. Seara am fost la aeroport. Sa le luam pe rand.

Muzeele Arheologice

Pagina Oficiala: istanbularkeoloji.gov.tr/

Deschis: 9:00-19:00 in fiecare zi, inchis Luni.

Costuri: 10 TL. Este inclus in Museum Pass.

Cum se ajunge: Se afla in interiorul zidurilor Topkapı. Cea mai apropiata statie de tramvai e Gülhane. De la statia de tramvai se urca putin inspre Aya Sofia si apoi se gasesc indicatoare. Se poate ajunge si de la Topkapı, sau de la Aya Sofia. Nu este departe.

Muzeul e format din trei muzee, sau mai bine zis trei cladiri separate. Imediat dupa casa de bilete este cladirea Muzeului Vechiului Orient, cladirea cea mare din dreapta adaposteste Muzeul Arheologic iar cladirea din stanga – Pavilionul Acoperit (Tiled Kiosck) e cu ceramica si faianta islamica.

Am inceput cu cladirea principala – Muzeul Arheologic. Pana a intra in cladire, sunt foarte interesante si lucrurile care se gasesc in curtea muzeului. Vechi morminte, cazi, bucati de coloane etc. Cele mai multe exponate sunt in Muzeul Arheologic, celelalte doua cladiri sunt destul de mici. In Muzeul Arheologic gasim sarcofage, statui mari etc. la partier si la etaj lucrurile mai marunte apartinand diferitilor civilizatii care au trait pe teritoriul actual al Turciei sau in Imperiul Otoman.

In Pavilionul Acoperit – o cladire de pe timpul lui Mehmet II, gasim fel de fel de vase islamice si tipuri de faianta, iar la Muzeul Antichitatilor Orientale ii gasim pe hititi si hieroglife pe tablite de lut – printre care si Tratatul Kades – cel mai vechi tratat de pace din lume.

Nu am timp sa fac aceste impresii cum trebuie si daca as incepe, ar fi prea lungi, de aceea am sa vorbesc foarte pe scurt.

Muzeul Arheologic are peste un milion de exponate si e cumva o versiune turceasca a British Museum. Sunt atat de multe lucruri antice in Turcia, ca dupa ce au furat englezii si nemtii destule, tot le-au ramas prea multe, ca nu stiu ce sa faca cu ele. Am sa vorbesc mai mult prin poze.

Acesta este un muzeu care nu ar trebui ratat si am fost impresionat de exponatele de aici. Muzeele mari occidentale stiu sa se prezinte mai bine si sa se promoveze mai bine. In muzeul turcesc ai mai mult senzatia ca esti intr-un muzeu est-european – adica: am facut si noi muzeu, ca sa nu zica lumea ca nu avem... Cred insa ca lucrurile se vor schimba in bine in viitor.

Dintre exponate nu ratati sarcofagele – dintre care cele mai renumite sunt Sarcofagul lui Alexandru cel Mare, Sarcofagul Bocitoarelor etc. Impresionanta colectie iar starea in care s-au pastrat este nemaipomenita. Pe unele inca se vad urmele culorilor care le ornau. Foarte interesanta si colectia de pietre funerare.

In Muzeul Vechiului Orient, vedeti panourile de piatra hitite, frizele babiloniene, scrierile pe tablite, cilindre sau cuie de lut – printre care si texte in aramaica, limba vorbita de Iisus - mumiile egiptene etc.

Dupa ce am terminat cu Muzeul Arheologic, am vrut sa merg pana la Topkapı sa vad Biserica Sf. Irina din exterior (oricum nu se poate vizita) deoarece nu mi-o aduceam foarte bine aminte de la o vizita cu ceva ani in urma. Fiind Marti, Topkapı era inchis si am fost intors inapoi de un paznic.

Am urcat pe un drum lateral si am ajuns din spate langa Aya Sofia. Am trecut pe un drum care merge intr-o laterala a bisericii. E prima data cand o vad din acest unghi. Impresionanta din orice punct o privesti. Am vizitat-o de mai multe ori si imi vine sa o vizitez de fiecare data cand ajung la Istabul. Am lasat-o pentru o data viitoare, si am mers inspre Muzeul de Mozaicuri, care se afla in stanga Moscheii Albastre.

In locul unde se afla Muzeul de Mozaicuri era Palatul lui Constantin cel Mare, iar mozaicurile erau in niste curti interioare ale Palatului. Arta mozaicurilor romane, a trecut mai departe la bizantini si vechile teme pagane ce ornau casele patricienilor au devenit teme crestine in bisericile bizantine.

Muzeul Mozaicurilor era inchis – si spuneau ca-l vor redeschide candva in luna a-6-a. Lucrau la schimbarea acoperisului. Il voi revizita cand se va deschide – deoarece sunt curios sa vad ce s-a mai salvat din Palatul lui Constantin. Cladirea era micuta si nu cred ca o vizita aici, ia foarte mult timp.

Pana la ajunge la Muzeul Mozaicurilor, am trecut si prin Bazarul Arasta – un bazar cu fel de fel de suveniruri pentru turisti, care merge paralel cu Moscheea Albastra. Aici erau vechile grajduri ale spahiilor – unitatile de cavalerie otomane.

Am continuat sa cobor inspre Marea Marmara sa vizitez:

Kuçuk Aya Sofia Camii – Biserica Sfintilor Sergius si Bacchus

Cateva informatii aici (en.wikipedia.org/wiki/Lit ... le_Hagia_Sophia)

O vizita la Moschee Albastra si Aya Sofia ar trebui sa includa si o vizita la aceasta moschee. Dintre bisericile convertite in moschei pe care le-am vizitat, pe langa Gül Baba Camii, aceasta m-a impresionat cel mai tare. Desi se coboara (si desigur ca inapoi se urca) un deal destul de abrupt, distanta de la Moscheea Albastra nu este mare si ar fi pacat sa o ratati.

Biserica a fost construita intre anii 527-536, pe timpul Imparatului Iustinian si a precedat doar cu cativa ani constructia Sf. Sofii. Turcii i-au dat numele “Mica Sf. Sofia”, spunand ca seamana foarte mult cu biserica mare. Pentru un timp s-a crezut ca biserica a fost construita ca un experiment, inainte de inceperea Bisericii Sf. Sofia. S-au folosit noi tehnici in arhitectura si se crede ca biserica a fost construita de aceeasi arhitecti care au construit Aya Sofia.

Foarte frumoasa e dantelaria in piatra de deasupra coloanelor si ceea ce e interesant e ca desi biserica este astazi moschee s-a pastrat scrierea in greaca, ce inconjoara interiorul bisericii ca un brau. Scrierea spune (traducerea in engleza):

“Other sovereigns have honoured dead men whose labour was unprofitable, but our sceptered Justinian, fostering piety, honours with a splendid abode the Servant of Christ, Begetter of all things, Sergius; whom not the burning breath of fire, nor the sword, nor any other constraint of torments disturbed; but who endured to be slain for the sake of Christ, the God, gaining by his blood heaven as his home. May he in all things guard the rule of the sleepless sovereign and increase the power of the God-crowned Theodora whose mind is adorned with piety, whose constant toil lies in unsparing efforts to nourish the destitute. ”

Sf. Sergius si Bacchus au fost doi soldati romani, care erau crestini. Cand s-a aflat despre credinta lor, li s-a cerut sa renunte la ea iar cand au refuzat au fost torturati si ucisi. Cand Iustinian inca nu era imparat, fusese acuzat de atunci imparatul Anastasius ca ar complota impotriva lui si fusese incarcerat. Legenda spune ca sfintii, i-au aparut in somn Imparatului si l-au convins ca Iustinian este nevionat, acesta fiind apoi eliberat. Cand a ajuns imparat a construit o biserica in cinstea lor.

Se poate urca si la balcon, iar in partea din stanga, o bucatica, nu a fost reacoperita cu mortar, ceea ce arata ca s-ar putea sa fie ceva sub el. Din texte vechi, reiese ca biserica ar fi fost acoperita cu mozaicuri iar la partie, era imbracata in marmura – ceva similar cu Biserica Chora, doar ca to a grander scale. Nu mi-a parut rau ca am vazut aceasta biserica.

Un alt motiv important pentru a veni pana aici este ca la intoarcerea inspre Sf. Sofia veti vedea:

“Sphendone” – structura dintr-un capat al Hipodromului. Aceasta este singura structura ce a mai ramas vizibila, restul fiind acoperite de Moscheea Albastra si de cladirile din zona. Cand vine vorba de Hipodrom – primul lucru care-mi vine in minte este filmul Ben-Hur. Prezenta acestor circuite este extrem de importanta in orasele romane... si multe sunt legate de aceste curse si rivalitatile dintre echipe. Tot aici era locul unde oamenii de rand il puteau vedea pe imparat, iar un imparat slab nu si-ar fi putut arata chipul acolo. Sa ne amintim si de rascoalele Nica, cand o multime de oameni si-au pierdut viata.

Deasupra acestei structuri, este construita o scoala – ne putem da seama cat de mare era hipodromul si ce fundatii solide avea. Cand am trecut pe acolo, nu am stiut ce este, am pozat-o imaginandu-mi ca este ceva important. Ma mira faptul ca nu apare prin ghidurile turistice. Intr-un documentar de pe Discovery, un grup de cercetatori, merge cu barca inauntru... :)

Am ajuns din nou langa Moscheea Albastra si am fost sa revad mai deaproape obeliscurile care se aflau si se afla in centrul Hipodromului. Aici, pe langa aceste obeliscuri, erau o multime de alte statui. Am zis, ca nu mai pun citate, dar nu ma pot abtine, personajele lui Umberto Eco din a patra cruciada, Baudolino (un latin) si Nicetas Chroniades (un istoric bizantin) povesteau cand se aflau in Cisterna de langa Sf. Sofia, incercand sa fuga in cartierul genovezilor:

„Îmi vei povesti. Dar spune-mi cum de ai ajuns aşa, ca trimis de pronie, să-mi salvezi viaţa la Sfânta Sofia. ”

„În timp ce pelerinii începeau să jefuiască oraşul, eu intram într-un loc întunecos. Am ieşit de acolo când deja era beznă, acum vreo oră, şi m-am trezit că sunt pe lângă Hipodrom. Am fost aproape răsturnat de o mulţime de greci care fugeau urlând. M-am retras sub gangul de la intrarea unei case pe jumătate arse, ca să-i las să treacă, şi, după ce au trecut, am văzut pelerinii care-i urmăreau. Am înţeles ce se petrecea şi într-o clipă mi-a trecut prin cap acest mare adevăr: că eu eram desigur un latin, şi nu un grec, dar mai înainte ca latinii aceia răi ca fiarele să-şi dea seama, între mine şi un grec mort n-ar mai fi fost nici o deosebire. Şi totuşi, nu-i cu putinţă, îmi ziceam, aceştia n-or voi să distrugă cel mai mare oraş al creştinătăţii tocmai acum când l-au cucerit... Apoi m-am gândit că, atunci când strămoşii lor au intrat în Ierusalim pe vremurile lui Geoffroi de Bouillon, chiar dacă pe urmă cetatea a devenit a lor, i-au omorât pe toţi - femei, copii si animale domestice - şi numai mulţumită lui Dumnezeu n-au dat foc Sfântului Mormânt. Adevărat este că aceia erau creştini care intrau într-un oraş al necredincioşilor, dar tocmai în călătoria mea am văzut cum pot să se gâtuie creştinii între ei - un cuvinţel, şi se ştie bine că de ani de zile preoţii noştri se ceartă cu preoţii voştri pe chestia aceea cu Filioque. Şi, în fine, ce să mai vorbim, când războinicul intră într-un oraş, nici o religie nu-i mai ţine piept. ”

„Ce ai făcut, deci? ”

„Am ieşit de sub poarta aceea şi am mers strivindu-mă de ziduri până ce am ajuns la Hipodrom. Şi acolo am văzut frumuseţea veştejindu-se şi devenind grea ca plumbul. Ştii, eu de când sunt în oraş, mă duceam acolo din când în când să privesc statuia copilei aceleia, cu picioare bine închegate, cu braţe ce păreau de zăpadă şi cu buzele roşii, cu surâsul acela şi cu sânii ei, cu veşmintele şi cu părul dansându-i în vânt, că văzând-o de departe nu puteai crede că-i de bronz, deoarece părea din carne, şi vie... ”

„E statuia Elenei din Troia. Dar ce anume s-a întâmplat? ”

„Într-un răgaz de câteva clipe am văzut coloana pe care stătea aplecându-se ca un arbore retezat de la rădăcină şi dată jos la pământ, într-un nor de pulbere. Făcută bucăţi, cu trupul acolo jos şi cu capul la câţiva paşi de mine, şi numai atunci am băgat de seamă cât de mare era statuia aceea. Capul nu i l-ai fi putut cuprinde nici cu amândouă braţele desfăcute şi stătea şi mă privea pieziş, aşa cum ar face o fiinţă culcată, cu nasul orizontal şi cu buzele vertical: buze care, iartă-mă, dar păreau că-s cele pe care le au femeile la încheietura picioarelor, iar din ochi îi sărise la o parte pupila şi părea că a orbit dintr-odată, Isuse-Doamne, uite ca asta de-aci! ” Şi sărise iute îndărăt împroşcând cu apă-n toate părţile, pentru că acolo, în apă, făclia îi luminase aşa deodată un cap de piatră, mare cât zece capete de om, care stătea acolo şi ţinea pe el o coloană, dar şi acest cap era culcat, cu gura încă şi mai asemănătoare unei vulve, întredeschisă, cu o mulţime de şerpi pe creştet încolăciţi ca nişte bucle şi cu o paloare mortuară de fildeş vechi.

Nicetas surâse: „Asta-i aici de veacuri; sunt capete de Meduză care nu se ştie de unde vin şi au fost folosite de constructori ca soclu. Te sperii din nimic... ”

„Nu mă speriu. Doar că acest cap l-am mai văzut. În altă parte. ”

Băgând de seamă că Baudolino se tulbură, Nicetas schimbă vorba: „Tocmai îmi spuneai c-au abătut la pământ statuia Elenei... ”

„De-ar fi numai aceea. Toate, toate statuile din Hipodrom şi For, toate cele din metal cel puţin. Se căţărau pe ele, le legau cu nişte funii de cânepă sau cu lanţuri de gât şi de jos le trăgeau cu două sau trei perechi de boi. Am văzut căzând toate statuile vizitiilor, un sfinx, un hipopotam şi un crocodil egipteni, o lupoaică mare cu Romulus şi Remus atârnându-i de ţâţe, precum şi statuia lui Hercule; şi pe aceea am descoperit-o că era aşa de mare, pentru că policarul era cât bustul unui om normal... Şi apoi obeliscul acela de bronz cu toate reliefurile lui, acela ce are deasupră-i femeiuşca de se-nvârte după cum bate vântul... ”

„Soaţa Vântului. Ce ruină. Unele erau opere ale unor sculptori antici păgâni, mai vechi decât romanii înşişi. Dar de ce, de ce? ”

„Ca să le topească. Primul lucru pe care-l faci când dai iama într-un oraş e să topeşti tot ce nu poţi căra. Se fac cuptoare peste tot, şi mai închipuie-ţi că atâtea case frumoase în flăcări sunt ca nişte cuptoare naturale. Şi apoi, i-ai văzut pe cei din biserică, doar nu se pot vântura de colo-colo ca să dea la vedere că au luat pixidele şi patenele de prin sanctuare. Topeşti, trebuie topit totul repede. Un jaf”, explica Baudolino ca unul care cunoaşte bine un meşteşug, „e ca un cules de vie, trebuie să-mparţi bine ce are de făcut fiecare, căci sunt cei care calcă strugurii, cei care duc mustul în zăcătoare, cei care fac de mâncare pentru călcători, cei care merg s-aducă vinul bun de anul trecut... Un jaf e o treabă serioasă - mai ales dacă voieşti ca din oraşul cu pricina să nu rămână piatră pe piatră, cum a fost în vremea mea la Milano. Dar pentru asta ar fi nevoie de cei din Pavia, aceia ştiau cum se duce la pieire un oraş. Ăştia de aici mai au încă multe de învăţat, dădeau jos statuia, pe urmă se aşezau pe ea şi se puneau pe băut, apoi sosea unul cu vreo fată adusă de păr care striga că e fecioară şi toţi se apucau să-i vâre degetele acolo ca să vadă dacă-i adevărat... La un jaf bine făcut trebuie să cureţi totul iute, casă cu casă, şi abia pe urmă te pui pe chefuit, altfel cei mai îndemânatici iau ce-i mai bun. Dar, în fine, problema mea era că unor oameni de soiul ăsta nici eu n-aş fi avut timp să le povestesc că sunt şi eu născut prin părţile Monferrato-ului. Aşa că un singur lucru era de făcut. M-am pitit după un colţ până ce a intrat pe străduţă un călăreţ, unul care, din pricină că băuse, nu mai ştia nici măcar încotro se duce şi se lăsa purtat de cal. N-a trebuit să fac alta decât să-l trag de un picior, şi a căzut. I-am luat coiful, am lăsat să-i cadă o piatră pe cap... ”

Strazile din zona, refac ruta pe care alergau carele trase de cai si ne putem imagina cum arata acest loc odata. De aici am mers si am vizitat:

Muzeul de Arte Islamice si Turcesti (Turk ve Islam Eserleri Müzesi)

Pagina Oficiala: tiem.gov.tr/

Pentru Pagina in Engleza vedeti: kultur.gov.tr/EN,39577/is ... rts-museum.html

Costuri: 10TL

Deschis de Marti pana Duminica: 9:00-17:00; Inchis Luni.

Cum se ajunge: Pe jos de langa Hipodrom, sau Moscheea Albastra

Este gazduit in casa lui Ibrahim Pasa – mare vizir (prim ministru) al lui Suleiman Magnificul, pentru mai bine de 13 ani. Fiind foarte puternic, Ibrahim a avut si multi dusmani – unul dintre ei fiind Roxelana, sotia Sultanului Suleiman. Intr-o zi Ibrahim Pasa a fost invitat la masa la Topkapı, iar a doua zis a fost gasit mort pe langa zidurile palatului – se pare ca nu i-a priit mancarea :)

Facand abstractie de exponate, fie doar si casa este foarte interesanta de vazut, deoarece ne prezinta forma unui palat otoman.

Acest muzeu are cea mai importanta colectie de covoare islamice din lume. Aici veti gasi fel de fel de exponate islamice, usi sculptate, suporturi pentru Coran, miniaturi, bijuterii etc. Mie mi s-a parut foarte interesant muzeul.

Dupa ce se face primul nivel, cu fel de fel de exponate islamice, apoi covoare mari... se coboara inspre iesire si mai au niste camere cu fel de fel de corturi de prin diferite parti ale Turciei. In corturi, sunt manechine care sunt imbracate traditional, in functie de zona de unde provin. Acestea se gasesc in departamentul etnografic.

Mie mi s-a parut un muzeu interesant si cred ca merita vizitat.

Dupa ce am terminat cu acest muzeu si am mai admirat obeliscurile de aproape, am mers pe jos pana la Çemberlitaş (sau Coloana Arsa) – coloana ridicata de Constantin cand a infiintat Constantinopolele si la baza careia au fost ingropate fel de fel de relicve, printre care si o bucatica din crucea lui Iisus. O statuie a lui Constantin, ca Apolo, era in varful coloanei. De aici incepea turul din cartea lui Steves.

Am trecut pe langa Nuruosmaniye Camii, pe care nu am vizitat-o inauntru deoarece era ora de rugaciune si era extrem de aglomerata, dupa care am intrat in Kapalı Çarşı. Cand eram langa Cemberlitaş, se chema la rugaciune si am sa rog sa se ataseze un video, cu intrecerea moscheielor :)) Moscheea de langa Çemberlitaş se numeste Atik Ali Paşa.

Am iesit langa Moscheea lui Bayazid si am continuat pe o straduta plina cu fel de fel de magazine. Se ajunge pe langa zidurile Universitatii Istanbul. Din cate stiu nu se poate intra in Universitate. In interirorul zidurilor se observa si Turnul lui Bayazid. Pe timpurile lui De Amicis se putea vizita. Turnul era folosit pentru prevenirea incendiilor, erau garzi care urmareau daca apare fum si trimiteau cat de repede un echipaj de pompieri. Trebuie sa fie o panorama foarte frumoasa de acolo.

Am continuat pe langa zidurile universitatii si am ajuns si la:

Moscheea Suleymaniye – Moscheea lui Suleiman Magnificul.

Aceasta este considerata una dintre cele mai importante moschei din Istanbul si este in varful unuia dintre cele 7 dealuri. In timpul lui Suleyman, imperiul otoman a fost la apogeul puterii sale. Suleyman Magnificul (sau Kanuni, cum ii zic turcii) a fost si cel care a ajuns pana-n cetatea Sucevei, impotriva lui Petru Rares, de unde a luat tezaurul Moldovei si de acolo si sabia lui Stefan cel Mare, care se afla astazi la palatul Topkapı. El avea o sotie ucraineanca, numita Roxelana. Ambii sunt ingropati la aceasta moschee.

Aceasta Moschee este si capodopera Arhitectului Sinan din Istanbul, ea fiind intrecuta doar de Moscheea din Edirne. Cand am ajuns aici, rugaciunile tocmai se terminasera. Era plin de turisti, in zona pentru turisti, iar batrani veniti la rugaciune, cred ca se simteau mari staruri, fiind fotografiati din toate unghiurile :) Foarte frumoasa si mare moschee si asta. Din curtea din spate, este o panorama superba inspre Podul Galata si locul unde Cornul de Aur se intalneste cu Bosforul. se poate cobora si pe aici.

De aici se merge pe strada Uzun Çarşı (Strada de Cumparaturi Lunga) –va veti da seama ca sunteti pe ea, dupa numarul oamenilor care o circula. E ca un parau de munte :))

Chiar in capatul ei se afla intrarea la:

Rüstem Paşa Camii

Una dintre cele mai frumoase moschei decorate cu faianta in interior. Mie cel mai mult mi-a placut intrarea de la nivelul strazii, moscheea fiind construita deasupra unor magazine. Se urca pe niste colidoare cu scari.

Afara erau niste standuri, de unde puteai sa-ti iei gratis un Coran in engleza. In turca era scris: “Aceste carti sunt pentru turisti, nu luati”. Era un fel de blestem, ca sa-i sperie sa nu ia... dar nu mi-l aduc aminte si mi-e greu sa-l reproduc. Aceasta moschee este renumita pentru faianta in care este imbracata. Lucratura a lui Sinan si asta.

De la Rüstem Pasa se merge pe strada “Hasırçillar Caddesi” inspre Bazarul cu mirodenii. Hasır... e un fel de rogojina, si Hasırçilar, sunt cei care le fac. Multe strazi au nume in functie de bresla celor care lucreaza in zona. De pe aceasta strada, am cumparat si cateva pachetele de Mehmet Efendi.

In toate supermarketurile gasiti Mehmet Efendi si e ceea mai renumita cafea turceasca, dar din magazinasul asta mic au plecat baietii astia acum cateva sute de ani. Mai mult ca sigur ca va fi ceva coada aici. Daca va place cafeaua turceasca va sfatuiesc sa luati acteva pachete.

Am iesit mai apoi in Eminonu. Nu am mai fost sa vizitez Bazarul de Mirodenii, si Moscheea Valide Sultan deoarece le vazusem de mai multe ori inainte.

M-am dus sa-mi rezolv problemele de shopping pentru consoarta :)

Am trecut si pe la Biserica Catolica – Sf. Anton din Padova, de pe Istiklal unde era mult mai multa forfota decat la Patriarhia Ortodoxa. Aranjasera o iesle pentru Craciun, cum se aranjeaza pe la Bisericile Catolice si erau multi turisti si turci care intrau. Am vazut chiar cativa turci facand rugaciuni in biserica, in stilul lor, cu mainile deschise. In fata bisericii este o statuie a Papei Ioan XXIII (1881-1963), care a slujit in aceasta biserica pentru 10 ani, in vremea cand a fost ambasador al Vaticanului la Istanbul.

Istiklal era destul de frumos aranjata pentru Anul Nou si la fel de aglomerata ca intotdeauna. Pe seara am vazut si decoratiunile din Nişantaşı – o alta zona de magazine si de restaurante, dar mult mai scump ca-n alte parti.

Seara am fost la aeroport. Cam asa a fost o zi, dupa Anul Nou, in Istanbul.

Vacante frumoase.

P. S. Rog Adugarea urmatorului clip: http://www.youtube.com/watch? v=ukTOwJdbzuY&list=UUG6blmA-tNjSnZxxMMfiSMw&index=1&feature=plcp filmat in ziua reviewului, langa Çemberlitaş. Multumesc.


[fb]
---
Trimis de TraianS in 26.06.12 14:15:56
Validat / Publicat: 26.06.12 17:56:16
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 4313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TraianS); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Statia de tramvai Gülhane. Se merge la deal, cu zidurile Topkapı in stanga, si se va gasi intrarea la Muzeele Arheologice cat si la Parcul Gülhane.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 22700 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

TraianSAUTOR REVIEW
[26.06.12 17:01:36]
»

Am sa continui cu incarcarea catorva poze, maine; daca nu sunt deja prea multe. Va rog sa-mi spuneti daca exagerez, cu nr. de poze

amero
[26.06.12 20:31:38]
»

nu sunt deloc multe poze tinand cont ca ne prezinti muzee si biserici despre care se scrie mai putin, personal nu stiam de biserica sf. Sergie si Bacchus si de multe altele.

astept cu interes continuarea

TraianSAUTOR REVIEW
[27.06.12 22:40:47]
»

@amero

Multumesc pentru ecou

Si mie imi plac rewieurile cu multe poze si mi-e mult mai usor sa explic cate ceva in descrierea lor. Imi fac griji insa pentru site, deoarece fotografiile ocupa mult spatiu pe un hard si-mi imaginez ca sunt costuri de stocare si de bandwith.

De fiecare data imi propun sa pun poze mai putine si nu reusesc

E minunat ca nu sunt (inca) restrictii la numarul de poze incarcate. Sper sa nu fie in viitor, dar cu cat numarul utilizatorilor si a fotografiilor va creste, probabil ca vor aparea. Pana atunci, multumiri 'amfostacolo', ca ne lasi sa incarcam cate poze vrem

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
nickro
[27.06.12 23:57:20]
»

Şî eu cred că în viitor se va ajunge, inevitabil, la limitarea numărului de poze aşa că mai uploadăm cât se mai poate. Este impresionantă cantitatea de informaţii pe care o oferi despre Istanbul. Nu realizam că oferă aşa multe. În plus mai eşti şi tobă de istorie, orice ghid te-ar invidia, bănuiesc că ştii şi turca, ţi-am mai zis, ar fi ceva o afacere legată de turism în Istanbul. Măcar cumpără un apartament, îl închriezi şi mai faci şi pe ghidul ! Nu ştiu cum sunt preţurile...

Apropo de sarcofage, unul foarte bine sculptat am văzut la Muzeul Naţional Roman, dar făcut cam pe la anul 200, deci mai nou:

Sarcofagul dela Portonaccio, al unui general roman de pe timpul lui Marcus Aurelius:

http://tinyurl.com/ca8pqqj

P.S. Ce ghid ai în mâna la poza 93? Pare a fi din seria Insight Guide!?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
TraianSAUTOR REVIEW
[28.06.12 11:03:48]
»

Apropo de sarcofage, unul foarte bine sculptat am văzut la Muzeul Naţional Roman, dar făcut cam pe la anul 200, deci mai nou

Tare si asta. Crezusem prima data ca e vorba de un muzeu din Romania, apoi mi-am dat seama ca e vorba despre Roma.

Eu am exagerat putin in poza, la Sarcofagul lui Alexandru, zicand ca are 2500 de ani. Am facut suma rotunda - are vreo 2300.

Acu vreo 7 ani aveam un ghid despre Turcia, scris in romana, dar era o traducere a unui ghid englezesc. Nu mai stiu ce marca era, dar era destul de slabut - se axa mai mult pe cele mari, Aya Sofia, Moscheea Albastra si capitolul despre Istanbul era destul de mic. Cred ca ar fi nevoie pe piata romaneasca de un ghid scris de un istoric roman, deoarece ar explora mai in detaliu obiectivele care au legatura cu Romania. Poate exista si asa ceva... mai stii.

Eu m-am luat dupa Vintila Corbul, dar in multe locuri exagereaza, dand o tenta nationalist-comunista (nu stiu cum sa-i zic altfel) cartii, fortat fiind de faptul ca scria in timpul regimului. Asta nu scade valoarea scriituri si aceste abateri pot fi trecute cu vederea, deoarece scria un roman.

Si turcii au scos acuma un film despre Caderea Constantinopolului - Fatih 1453, dar inca nu l-am vazut.

Istanbulul are foarte multe de oferit si care asteapta sa fie redescoperite. Tura urmatoare cand merg, vreau sa mai atac ceva biserici si cisterne mai mici care inca nu le-am vazut.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo
[01.07.12 21:50:31]
»

@Traian S amploare inmormantarii e diferita dar ciclica, in vremuri imemoriale, omul preistoric isi ingopa camarazii de vanatoare sub un omoplat de mamut (cu arme cu tot), vikingii isi ingropau capeteniile intr-un drakkar (corabie lunga) apoi ii dadeau foc, trimitand-o in imparatia lui Odin, pe mare, hindusii, isi incinereaza mortii pe un rug de flacari ce arde non-stop pe malul Gangelui si Indului, sarcofagele egiptenilor dar si cele mayase erau inconjurate de cele mai impresionante morminte, celebrele piramide ce-au rezistat peste 5 milenii, in Bretania, in Imperiul otoman, si republica elena, se foloseau ossuarele si respectiv sarcofagele si mausoleele, apoi, odata cu constientizare faptului ca pe Pamant exista deja mai multi morti decat vii, s-a redus amploarea actului funebru la dimensiunea unui om sau si mai mult, la o nisa de marmura sau un vas de lut ce contine cenusa celui defunct... practic, din lipsa de spatiu, omenirea s-a intors la omoplatul de mamut...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
doina_pop
[15.09.12 21:48:26]
»

Foarte frumos am citit mai de mult recomandarile dlui Traian sincer inainte de revolutie devoram pur si simplu Magazin Istoric; isi mai aduce cineva aminte*de atunci nu am mai citit asa comentarii interesante: Un sincer MULTUMESC!

TraianSAUTOR REVIEW
[17.09.12 10:02:17]
»

@doina_pop:

Multumesc pentru ecou

Bunicul meu era abonat la Magazin Istoric si pastra fiecare numar. Tin minte ca atunci cand mergeam pe la el la sfarsit de saptamana, intotdeauna imi placea sa rasfoiesc aceste reviste. Chiar imi doresc sa recitesc una... Am sa le caut pe net.

Mi-as dori sa scriu eu atat de bine...

Mi-ati facut un mare compliment. Multumesc.

P. s.

Din ecoul dumneavoastra trebuie sa taiem un "d". "lui Traian" suna mai bine

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
doina_pop
[17.09.12 22:04:00]
»

@TraianS: Da, deci nu m-am inselat am presimtit ca trebuie sa fie o legatura cu Magazinul istoric de acolo se trage seva inspiratiei. Mai bine zis de acolo au inceput primii pasi si noi am avut cred o mica biblioteca chiar si astazi mai detinem cateva serii. ce vremuri fara internet. Te rog reciproca "Doina"!

Bacardi*
[06.10.12 17:36:59]
»

Captivant si util. Felicitari. Chiar am de gind sa-l recitesc si sa-l iau drept ghid pentru viitoarea vizita in Istanbul.

TraianSAUTOR REVIEW
[07.10.12 09:05:52]
»

@Bacardi

Mersi pentru ecou. Istanbulul are foarte multe de oferit. Mai am cateva locuri care le-am vazut dar despre care inca nu am apucat sa scriu. Sper sa o fac cat de curand.

In Istanbul de fiecare data descopar lucruri noi, in cele mai neasteptate locuri. In locuri prin care am fost de cateva ori inainte si parca am fost orb E un oras cu "multiple layers", cum ar zice cineva. Sunt abia la suprafata.

P. s.

Iarta-ma pentr p. s., dar nu m-am putut abtine. Unde e "Cola"? Sau "cola" e surname-ul? : P

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Bacardi*
[07.10.12 20:23:23]
»

@TraianS:

Foarte bine remarcat. Nu sunt multi oameni care sa aprecieze la adevarata valoare (in cantitati rezonabile, desigur) aceasta bautura.

La inceput, marturisesc, am vrut sa ma cheme Bacardi Breezer. Ceva m-a oprit.

Astept si o sa caut si alte scrieri ale dumitale. Sunt genull de fan lenes al istoriei. Altii citesc, se documenteaza, se duc la fata locului, iar eu culeg informatiile structurate de altii. Bine ca existati!!! (Fara suparare, doar un moment de sinceritate). Apreciez foarte mult oamenii care au ceva de spus. Sunt rari.

A, sa nu uit. Intrebare:

Unde gasesc un hamam traditional? Poate ai vazut prin drumurile tale. Eu am fost doar de doua ori in Istanbul iar de fiecare data am alocat doar cite doua zile, iar anul trecut am fost doar in trecere spre Iran. Musai trebuie revenit.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
TraianSAUTOR REVIEW
[07.10.12 20:51:07]
»

@Bacardi

Vezi reviewul foarte bun al userului @vasilica, "Despre hamam, în Istanbul"

Acolo vorbeste despre o experienta la hamamul Süleymaniye, lucrare a faimosului Arhitect Sinan, de langa moscheea cu acelasi nume.

Am auzit si ca hamamul Çemberlitaş e foarte bun. Se afla chiar langa coloana lui Constantin. Coloana e numita in turceste Çemberlitaş. Sigur ai trecut pe langa ea.

Sunt multe hamamuri istorice si e bun putin research inainte. Eu n-am apucat sa merg inca la vreunul, dar aveam in plan

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
amero, Bacardi*, doina_pop, dorgo, nickro, TraianS
Alte impresii din această RUBRICĂMuzeele Istanbulului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.04951000213623 sec
    ecranul dvs: 1 x 1