All Linn (Oraşul de Jos), oraş hanseatic

TIPĂREȘTE

După cum am mai spus în alt review am ajuns în Tallinn cu autocarul care ne-a lăsat, după amiază, în Autogara Centrală.

Vizita oraşului am efectuat-o în mai multe etape, uneori revenind pe acelaşi traseu sau făcând unele ieşiri din traseul anterior.

Pornind pe strada Viru am ajuns în Piaţa Primăriei (Raekoja Plats).

Este o piaţă medievală dar şi un loc de întâlniri moderne. Timp de opt secole Piaţa Primăriei a fost, şi este şi acum, inima socială şi culturală, inima vieţii citadine a capitalei estone. Piaţa e dominată de Primăria a cărei actuală structură, în stil gotic târziu, a fost terminată în 1404. Documente istorice confirmă că o altă primărie exista în acelaşi loc în anul 1322. Sunt de admirat Batrânul Thomas (Vana Toomas) soldat-giruetă pe turlă în anul 1530, simbol al Tallinnului astăzi, turla barocă şi jgheaburile în formă de dragon. Am vizitat interiorul primăriei (în iulie şi august primăria este deschisă pentru toţi vizitatorii, taxa de intrare fiind de 4 euro) cu tavanele lui boltite sprijinite pe coloane şi arcade bogat colorate în formă de coadă de peşte, cu băncile lui cu sculpturi în lemn, cu picturile lui deosebite, dar mai ales cu arhitectura şi cu structura de rezistenţă a podului, care oferă şi o vedere deosebită asupra oraşului. Am vizitat parterul şi cele două etaje. Deosebite sunt Camera Cetăţenilor (Koja Kodanikud) cu tapiserii pe doi pereţi, Camera Magistraţilor (Koia Magistraatide) cu cele opt picturi, cu brîul sculptat şi cu banchetele sculptate de autor anonim datând din secolul al XIV-lea.

Continuând traseul pe străzile Kullassepa şi Niguliste am ajuns la Biserica Sfântul Nicolae (Niguliste Kirik) distrusă de aviaţia sovietică în timpul ocupaţiei Estoniei de către Germania nazistă şi reconstruită în perioada 1956 - 1984. Acum biserica a devenit Muzeu şi Sala de Concerte Niguliste, (Niguliste muuseum), program de vizitare de miercuri până duminică, între orele 10:00 şi 17:00, având ca taxă de intrare 3,5 euro. Biserica găzduieşte o colecție fascinantă de artă religioasă medievală, printre exponatele aflându-se şi cea mai renumită capodoperă a Estoniei, Dansul Morţii, pictura murală a lui Bernt Notke, operă macabră ce reprezentă oameni pe diferite căi ale vieţii dansând cu schelete. Foarte valoroase şi apreciate mai sunt câteva picturi de altar, o colecţie de candelabre şi câteva ciudate pietre funerare. Biserica este cunoscută de asemenea pentru acustica sa foarte bună, în fiecare sâmbătă şi duminică acolo se ţin concerte de orgă.

Plimbarea a continuat pe strada Picior Scurt (Luhine Jalg), o alee îngustă, cu trepte, principala trecere spre Tompea, în vârful ei găsindu-se Turnul-Poarta Picior Scurt (Luhikese Jala Varavatorn) a cărei uşa de lemn vegheză necontenit din secolul al XII-lea până azi. Lunga şi abrupta stradă ce datează încă din vremea vikingilor şi despre care se spune că este cea mai veche din Tallinn, strada Picior Lung (Pikk Jalg), urcă, începând de la arcul Turnului-Poartă Picior Lung (Pika Jala Varavatorn) spre Piaţa Castelului (Lossi Plats).

Amintindu-mi de vechea anecdotă ce spune că oraşul Tallinn „schiopătează”, dar acum, când scriu pot spune că oraşul Tallinn nu „schiopătează” de loc ci merge drept şi bine, o adevărată capitală europeană, chiar dacă provine din fostul lagăr comunist, mai mult, de sub dominaţia Rusiei Sovietice. Am părăsit cele două pitoreşti străzi pentru bogata stradă Pikk (Strada Lungă), stradă ce leagă principala piaţă a oraşului, Piaţa Primăriei, de portul turistic şi comercial.

Am trecut pe lângă Sala Marii Bresle (Suurgildi Hoone), odinioară loc de întâlnire pentru Marea Breaslă (o asociaţie bogată a negustorilor din Tallinn), acum o filială a Muzeul Estonian de Istorie (Eesti Ajaloomuuseum) ajungând la Biserica Sfântului Duh (Püha Vaimu Kirik).

Biserica Sfântului Duh, biserică de inspiraţie veneţiană, a fost construită în secolul al XIII-lea şi este cunoscută prin impresionantul turn în stil baroc, dar, mai ales, prin impozantul ceas ornamental, albastru cu auriu, sculptat în lemn la sfârşitul secolului al XVII-lea, cel mai vechi mijloc de măsurare a timpului şi unul din cele mai fotografiate obiective din Tallinn. Adevărata comoară a bisericii o reprezintă însă complicatele sculpturi în lemn, stranele baroc şi amvonul renascentist (cel mai vechi amvon din Tallinn). Este deschisă zilnic între orele 9:00 şi 18:00 şi are1 euro taxă de intrare.

Am continuat plimbarea pe strada Pikk, dintre „ciudăţeniile” arhitecturale ale faţadelor Art Nouveau, Galeria Dragon (Draakoni Galerii) impresionează prin şerpii cu coadă de căluţi de mare şi prin sclavii egipteni ce o decorează, sala Breslei Canute (Kanuti Gildi Hoone) cu stilul Tudor şi cele două statui, sfântul Canute (Canute al IV-lea regele martirizat al Danemarcei) şi Martin Luther, fondatorul protestantismului. Amuzant este domnul cu monoclu, postat de soţia cea geloasă pe o clădire vecină şi obligat să privească în jos, pus acolo să nu mai poată vedea tinerele femei ce făceau balet la etajele superioare ale Sălii Breslei (spune legenda). Am admirat faţada renascentistă şi uşa bogat sculptată a Casei Frăţiei Capetelor Negre (Mustpeade Maja), iar mesajul „... Aici a început drumul suferinţei pentru mii de estonieni” scris pe frontispiciul sinistrei clădiri a fostului Cartier general al KGB-ului este cu adevărat impresionant.

Am ajuns astfel la Biserica Sfântului Olav (Oleviste Kirik), o clădire impozantă prin mărimea ei fiind cea mai mare clădire din perioada medievală. O veche legendă spune că biserica a fost construită pentru a atrage mai multe nave comerciale în oraş de un meşter misterios, care a promis să lucreze gratis în cazul în care locuitorii oraşului descoperă numele lui (Olev). În realitate, biserica a luat numele de la regele Norvegiei, Olav Havaldsson, canonizat mai apoi. Prima menţiune a bisericii datează 1267. O clopotniţă în stil gotic, înaltă de 159 m, a fost construită în anul 1500, făcând din biserică cea mai înaltă clădire din lumea acelei vremi. Trăsnetele au lovit-o de mai multe ori, de două ori, în 1625 şi în 1820, arzând până la temelii. Clopotniţa actuală, mai mică decât cea originală (doar 124 m) este construită ca cea de după primul incendiu, iar interiorul datează din 1840. Se poate urca pe platforma clopotniţei, până la înălţimea de 60 de metri (din aprilie până în octombrie, zilnic între orele 10:00-18:00, cost 2 euro), de unde se pot vedea bisericile cu clopotniţele lor, primăria cu turla în vârful căreia veghează bătrânul Thomas, castelul Toompea, ziduri şi turnuri de apărare, privelişti cu adevărat spectaculoase. Urcuşul este destul de abrupt, pe o scară din piatră, îngustă şi foarte spiralată.

Continuând plimbarea pe strada Pikk am admirat mai întâi Cele Trei Surori (Kolm Ode), un ansamblu de trei case rezidenţiale vopsite în culori strălucitore, în stil hanseatic din secolul al XV-lea, apoi pe omologii lor, mai puţin spectaculoşi (normal, nu), Trei Fraţi (Kolm Venda), alt ansamblu rezidenţial şi trecând pe turnul Stoltingi am ajuns la Poarta Marii Coaste (Suur Rannavarav) şi la Turnul Grăsanei Margareta (Paks Margareeta), turn renumit prin diametrul lui de 25 m şi ziduri de peste 5 m grosime. În secolul XVI, când a fost construit, era dotat cu tunuri şi făcea parte din sistemul de apărare al oraşului, astăzi, în secolul XXI, adăposteşte Muzeul Maritim Eston (Eesti Meremuuseum). De aici am privit în linişte Arcul Rupt, un arc pentru timp, construit în memoria celor dispăruţi în urma naufragiului unui ferry estonian în anul 1994.

Turul nostru continuă pe strada Suurtuki, pe lângă Biserica Ucrainiană, pe strada Loboratorului (Laboratooriumi), intrând în parcul Tornide pe la Turnul Pieții (Plat Torn) şi a mers pe lângă cele opt turnuri şi zidul de apărare de pe latura vestică a Oraşului Vechi (Vanalin) până aproape de Toompea, pe care mi-am propus să o vizitez în zilele următoare. În parc este organizat Festivalul Florilor (mai-octombrie), o expoziţie cu aranjamente florale pe diverse teme. Se vizitează zidurile, taxă de intrare 3 euro, dar numai o mică porţiune, între două turnuri.

Am revenit în Piaţa Primăriei la Farmacia Primăriei (Raeapteek), una din cele mai vechi farmacii din Europa (o atestă documente din anul 1422). Între anii 1580 şi 1911 farmacia a fost condusă de zece generaţii ale aceleiaşi familii iar preparatele pe care le vindeau conţineau liliac tocat, albine arse, piele de şarpe, praf de corn de inorog. Astăzi este o farmacie modernă dar, ca omagiu, mai păstrează o sală de expoziţie, cu ustensile vechi şi medicamente arhaice, deschisă de luni până vineri între orele 9:00 şi 19:00 şi sâmbăta între orele 9:00 şi 17:00, intrarea fiind liberă.

Am continuat deplasarea pe strada Vene apoi prin pitorescul Pasaj al Sfintei Ecaterina (Katariina Kaik) unde pe o parte sunt expuse pietre funerare care au fost scoase din fosta biserică Sf. Ecaterina în timpul renovării până la Mănăstirea Dominicană (Dominiiklaste Klooster), mănăstire fondată în anul 1246 de Ordinul dominican sub numele de Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Mănăstirea este deschisă de la 15 mai la 30 septembrie, zilnic între orele 09:30 şi 18:00, taxa de intrare fiind de 6 euro. Eram singurii vizitatori, dar, când să plecăm a mai venit o familie: erau români, veniţi din Bucureşti (am povestit în Kunderi Accomodation, Tallinn).

Am urmat strada Muurivahe pe lângă zidurile vechi şi turnurile Munkapadetagune şi Hellemanni cu acces pe zid, circa 200m, taxă de intrare 3 euro. (Am preferat să le vedem de jos). Am ajuns pe strada Viru şi, de aici, prin poarta Viru, (Viru Varav), care au controlat accesul în Reval (cum i se spunea atunci oraşul hanseatic Tallinn), timp de câteva secole (secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea), şi care cu cele doua turnuri veghează şi azi intrarea în All Linn (Oraşul de Jos, cum se numeşte acum această zonă din Tallinn.

În continuare prin Tammsaare Park (Parcul Tammsaare), pe strada Gonsiori şi prin Politseiaed (Parcul Poliţiei) am ajuns în strada J. Kunderi.

---

VIZUALIZĂRI: 3808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI