Mai vreeaaaau!!!

TIPĂREȘTE

Mai vreaaaaau!!!

Desi am “numai” 36 de ani, nu apucasem sa vizitez niciodata un parc de distractii in adevaratul sens al cuvantului. Dupa o documentare pe net, ajung la concluzia ca Portaventura ar fi o destinatie buna datorita apropierii de Barcelona, un alt oras pe care doream sa il vizitez. Am optat pentru 3 nopti Barcelona si 2 nopti in Salou, deoarece voiam sa dedicam 2 zile parcului de distractii. Pentru un “first timer” acum pot spune ca am avut mare tupeu in alegerea facuta.

Dupa ce am cautat asa-zisa gara Passeig de Gracia timp de vreo ora cu o zi inainte (norocul nostru, un roman care ne-a vazut bananaind prin subteranele statiei de metrou cu acelasi nume si ne-a spus sa iesim si sa urmam linia gablena de pe trotuar), cumparam biletele de tren (8.5 euro/persoana) si plecam catre Salou pe un traseu frumos de coasta, unde ajungem dupa o ora si putin. Din tren vedem parcul si ne incercau deja ceva emotii. Fiind dimineata devreme, am pornit catre hotel (Santa Monica Playa) sa ne lasam bagajele, nu cumva sa ne incurce in ceea ce urma: marea noastra (port) aventura.

Plecam pe jos catre parc, desi aveam cazarea pe faleza. Cred ca simteam nevoia unei pauze sau poate doar trageam de timp. Pe drum am oprit pe la un market sa imi iau o bere, parca pentru a-mi face curaj :)))

Aproape de intrarea in parc am cunoscut ospitalitatea locuitorilor zonei, fiind intampinati cu oferte pentru bilete de intrare la jumatate din pret (sunt bilete luate de la cei care au vizitat parcul cu o zi inainte si care iti garanteaza pretul de 50% daca revii in ziua urmatoare, avand data scrisa pe ele). Noi aveam deja biletele cumparate online (52 euro/persoana/bilet pentru 2 zile) si am fost nevoit sa le resping bunavointa – prima oara in engleza, si mai apoi, auzindu-i comunicand intre ei, in cea mai pura limba romana pe care o aveam la mine.

Ajungem la intrarea in parc… deja se inorase afara destul de tare. Dupa ce ne pozam cu ciocanitoarea de la intrare, ne scaneaza nenea biletele primite pe mail si printate si intram. Deja se inorarse rau si a inceput sa bata un vant nesuferit (cred ca ne-au injurat ospitalierii de mai devreme!), de parca ne parea bine ca nu ne mai dam in nimic. Nu mergem 50 metri si se pune o torentiala de a trebuit sa ne refugiem imediat intr-un restaurant de la intrare, unde am fost nevoit sa incerc din nou o Estrella – de fapt doua, doar-doar s-ar opri ploaia. Trec interminabilele 15 minute de ploaie si ne putem porni – desi as mai fi stat ca berea era buna, dar soarele a aparut de dupa nori si nu pentru asta venisem.

Stiam de pe net ca prima zona de la intrare e Mediterania. Cum trecem de lac, dam de Furius Baco – stiam ca jucaria asta te duce la la 0 la135 km/h in numai 3 secunde, o contemplam frumos de la intrare si plecam, considerand ca am scapat… era inchisa, probabil pentru ca doar ce plouase. Cum eu tin intotdeauna drumul catre dreapta, nimerim cateva magazine si toaleta, dar ajungem repede in…

Polinesia… vegetatie luxurianta, curatenie dusa la perfectie. Mai ales dupa ploaie, totul parea mai frumos, dar noi nu doream ceva ud. Asa ca radem de cei ce se dadeau in Tutuki Splash: o plimbare cu o barca de mai multe persoane ce te face leoarca din cap pana in picioare (mai ales daca stai in fata); frumos traseul, imita un vulcan si are vreo 2 coborari foarte frumoase si spectaculoase. Tot aici gasesti si Marea Odyssey 4D Simulator, o experienta extrem de placuta, pe care aveam sa o incercam a doua zi. Cum spectacolul de muzica si dans specifice polineziene era ceva mai tarziu, ne-am continuat drumul cu ceva emotii, catre…

China, probabil cea mai cautata si cu siguranta cea mai plina de adrenalina zona a parcului. Vazute de la distanta, cele doua vedete Shambhala si Dragon Kahn arata bine, dar sunt pur si simplu inspaimantatoare – mai ales cand stai si te uiti la cei care se dau… brrrr. De aici incep intrebarile:

-“Esti sigur ca vrei sa ne dam in asa ceva? ”

-“Eu pentru asta am venit, eu ma dau” (cu un sfert de gura, ca jumatate e muuult)

-“Si in care ne dam? ”

-“In ala care este primul in drum”.

Si a fost Dragon Kahn. As fi preferat o coada de o ora, dar n-a fost sa fie. Desi batea vantul ceva cam tare, am urcat in al doilea tren, dupa vreo 20 de minute de asteptat. Sincer, nu credeam ca al meu corp poate suporta cele 8 inversiuni la 360 de grade ale rollercoasterului, din moment ce eu daca ma invart de 3 ori ametesc de nu mai pot sa merg drept. A fost o experienta superba, pe care as repeta-o oricand (am si repetat-o a doua zi, de doua ori!!!). Pot sa spun ca nu prea am tipat, straduindu-ma sa imi linistesc jumatatea. La iesire, consoarta abia se tinea pe picioare neputand sa mearga drept, iar eu radeam de ea. Dar ca sa iesi ai la un moment dat o curba la stanga pe care eu am luat-o mai devreme (asa am vazut sau asa mi-a dictat creierul meu propriu si personal) si am tras un cap in perete de am crezut ca lesin instantaneu.

Dar nu ne-a ajuns, mai ales mie. Asa ca am zis sa incercam si Shambhala, aflata chiar langa dragonul ametitor. Aici, alt “noroc”: nu era coada mai deloc si asa am urcat dupa vreo 15 minute. Daca la Dragon Kahn te simti mai in siguranta datorita centurilor de peste umeri, aici ai un soc in momentul in care vezi ca stai intr-un scaun, “priponit” fiind doar de o chestie mica, ce iti vine peste pelvis. Iar daca cei 76 de metri inaltime (cel mai inalt din Europa) si caderea cu 134 km/h la un unghi de 78 de grade nu te omoara, ori te indragostesti de parcurile de distractii, ori te bucuri ca ai scapat si nu mai calci in viata ta intr-unul. Pentru Shambhala nu iti trebuie numai mult curaj... iti trebuie si o doza maaaaare de nebunie. Dar asta afli numai dupa ce ai coborat de acolo, din pacate. Va spun asta pentru ca dupa ce m-am dat de 3 ori in Shambhala (ultima oara "fara maini"), am avut curaj sa zbor cu parapanta, in tandem. Iar Shambhala mi s-a parut mult mai periculoasa decat parapanta, mai ales partea de urcare - dupa urcare, nu mai stii nimic :))) Nu-s femeie si nu pot compara anumite senzatii, dar acum sunt convins ca se pot atinge fara sa ai in apropiere vreun barbat sau un alt ajutor. Am avut nevoie de cateva minute bune de pauza si vreo 2 tigari (eu) ca sa ne revenim.

De precizat ca incepand din aprilie, se va deschide o noua atractie in aceasta zona, Angkor – o calatorie de vreo 10 minute cu barcile printr-un regat pierdut, ceva serpi si o batalie navala la final… mmmmm, suna bine.

Cam asta ne-a atras pe noi in China, asa ca ne-am pornit catre Mexic. Trecand pe langa Huracan Condor, o urcare de 86 de metri (doar 10 metri peste Shambhala!) pentru o coborare in cadere libera si bucurandu-ne ca era inchis, ne hotaram sa incercam ceva mai “light”, si anume El Diablo-Tren de mina, mai ales ca nu era coada deloc. Trenul de lemn te zdruncina tare de tot si nu este deloc o plimbare de relaxare, ba din contra; dezvolta ceva viteza si are cateva coborari extrem de solicitante, poti iesi cu genunchii vineti de acolo. Iar daca i s-a parut cuiva ca aude in momentul in care ne dadeam noi un “’Tu-ti mortii ma-tii de treeeen”… sa stie ca nu i s-a parut :))) A urmat o lunga pauza de masa si hidratare cu Estrella, in niste pahare inalte din plastic, inscriptionate Portaventura (poate o sa spun si povestea paharului mai incolo).

Deja putin obositi ne indreptam catre Far West, cu gandul de a ne da in Stampida – un rollercoaster de lemn foarte interesant, de fapt o intrecere intre doua trenuri ce merg in paralel la inceput si spre finalul cursei. Desi prinsesem liber peste tot pana acum, aici era coada mare si am renuntat dupa vreo 15 minute de asteptare si am plecat mai departe intrebandu-ne daca ne mai dam in ceva sau nu. Cat nu aveam noi chef sa ne udam, ocolim Silver River Flume – ceva gen Tutuki Splash, doar ca barcile sunt de fapt niste busteni scobiti si mai mici – dar nu mai putem ocoli si Grand Canyon Rapids, mai ales ca din nou nu era deloc coada. Ne indreptam noi spre intrare si vedem ca iese o familie atat de uda, ca ne doream sa ne intoarcem. Continuam totusi si cum nu era deloc aglomerat nimerim numai noi doi intr-un colac imens de 9 persoane si incepe plimbarea. Traseul de aproape 500 de metri este extrem de bine realizat, pe tema Marelui Canion si a cautatorilor de aur, numai ca nu prea ai timp sa il admiri din cauza coborarilor rapide prin ape agitate, a numeroaselor curbe, a rotirilor colacului de fiecare data cand se atingea de perete si a cascadelor care iti toarna apa in cap cand ti-e lumea mai draga. Fiind numai noi doi in “barca”, am fugit din stanga in dreapta pana am facut febra, doar sa scapam neudati – si am si scapat, dar nu ne-a ajuns. Cand am ajuns la capatul traseului, nefiind lume multa nici macar nu am coborat si am mai facut o tura. Cum bulanul nu putrea sa tina mult, a dat colacul ala cu noi in toti peretii si in toate cascadele, a luat in plin cele mai mari valuri si cu toata fuga noastra, nu am putut scapa neudati bine. La iesire am apelat la o cabina de uscare (super tare inventia), cabina care pentru 2 euro ne-a rasfatat cu halogenele ei si cu aerul ei cald pana ne-am uscat. Mai iesea lume uda si chemam copii sa se usuce si ei, spatiu fiind suficient pentru 3-4 persoane adulte. Am mai petrecut ceva vreme in spatiul de jocuri, admirand numai si ne-am decis sa ne indreptam spre iesire, deja se insera.

Dar ce ne-am zis noi: “hai sa vedem poate s-a deschis Furius Baco”. Si culmea, se deschisese si cum putea fi altfel, decat liber? La prima tura nici macar nu ne-am dat seama ce se intampla cu noi, abia daca puteam zbiera la viteza aia. Asa ca ne-am mai dat de 2 ori, desi incepuse se se cam adune lumea. Surubul ala de 360 de grade la viteze aia, este pur si simplu demential.

Am admirat spectacolul fantanilor si ne-am indreptat franti de oboseala si ametiti bine catre hotel, dupa o plimbare pe superba faleza din Salou.

A doua zi a fost mai mult pentru mine, jumatatea mea resimtind din plin toate senzatiile din ziua precedenta – chiar si azi ne miram ca s-a dat in toate nebuniile de acolo si ca a rezistat. Cum nicio zi nu seamana cu alta, era mult mai aglomerat decat in ziua precedenta. Asta nu m-a impiedicat sa mai prind doua ture in Dragon Khan si doua in Shambhala fara prea mare asteptare si sa le savurez din plin. Ca si sfaturi, daca nu aveti vreo forma de fast pass si sunteti singur: la Dragon Khan fiti pregatiti sa sariti peste balustrade in momentul in care se striga “solo uno”, iar la Shambhala luati randul pentru “single”.

Ce am mai facut… am mai dat o tura cu trenul din mina (de data asta fara sa mai injure consoarta), am vazut cateva spectacole (polinezian, nenea cu balonasele si ceva musical), ne-am distrat udand lumea care se dadea in canion de sus pe pod (1 sau 2 euro) si ne-am petrecut mult timp la spatiul de jocuri, unde sunt automate pentru schimbat bani. La cursele de cai am fost numai noi doi cand ne-am jucat si sotia (da, radeti, ea a castigat) a primit un calut Ferrari original de plus al carui pret era de 29.95 euro. Pentru 6 euro cheltuiti, chiar a meritat afacerea.

Cum cu o zi inainte luasem paharul de bere cu mine (in geaca pe interior, neavand rucsac la noi) in Trenul minei, in cele doua ture pe Grand Canyon Rapids si in cele trei de Furius Baco fara sa pateasca nimic - dar l-am crapat cand am intrat pe holul hotelului, intrand cu umarul intr-un zid (am zis ca mor de nervi!), azi mi-am cumparat doua pahare si le-am transportat in siguranta in rucsac, pahare pe care le am si acum acasa, ca o frumoasa amintire – in poze o sa vedeti despre ce pahare este vorba si de ce am tinut neaparat sa le iau dupa mine.

Din intamplare am intrat si la Marea Odyssey 4D Simulator si a fost super tare, desi ne cam speriasem in momentul in care podeaua s-a retras, disparand pur si simplu. Ziua s-a incheiat ca si cea de inainte, la Furius Baco si doua ture cu el, de unde ne-am cumparat si filmarea la iesire (16 euro).

Altceva despre parc… Exista un trenulet care inconjoara parcul, dar nu l-am incercat, cautand atractiile pentru adulti. De asemenea, este o plimbare cu vaporasul – la fel, am considerat-o pierdere de timp. La toate atractiile majore exista locuri de lasat bagajele si le recuperezi dupa cursa. Exista multe magazine si restaurante/fast fooduri de unde iti poti cumpara cate ceva. Toaletele sunt multe si extrem de curate. Mare atentie la accesorii (ochelari, sapca, etc), telefoane/aparate foto sau incaltaminte (mai ales daca e vara) in momentul in care va dati in atractiile parcului, acestea pot zbura cu usurinta.

Deja scriu de 2 zile, sper ca nu v-am plictisit. Desi in momentul cumpararii biletelor nu eram convinsi ca o sa ne putem bucura de toate nebuniile de acolo, pot spune ca acum suntem dependenti de parcurile de distractii si abia asteptam sa incercam un altul. Sau, de ce nu, din nou Portaventura?!

---

VIZUALIZĂRI: 8180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI