Barcelona cu programul Spania pentru Seniori

TIPĂREȘTE

Obiceiurile bune nu se uită repede, iar noi îl căpătasem pe acela de a merge în Spania în plină iarnă anul trecut şi l-am respectat şi anul acesta.

Am început căutările încă din decembrie, dar m-am apucat serios de treabă la începutul lui ianuarie. Dacă anul trecut am mers pe Costa del Sol, la Torremolinos, anul acesta ţinta era Barcelona. Mă rog, ceva în apropiere, pentru că Programul pentru Seniori, devenit între timp la unele agenţii Programul pentru Toţi nu oferă cazare în Barcelona, ci pe Costa Brava, într-una din staţiunile de pe litoralul catalan. De fapt această zonă de coastă este numită aşa greşit, Costa Brava fiind ceva mai la nord; zona unde se oferă cazare în această ofertă este pe Costa Maresme, litoralul care începe din nordul Barcelonei şi se întinde până în staţiunea Malgrat de Mar, pe o distanţă de vreo 60-65 km.

Trebuie să spun că alegerea a fost destul de dificilă, pentru că oferta este destul de diversificată, deşi până la urmă tot acolo ajungi. În plus, hotelul nu ţi-l poţi alege, depinde de decizia spaniolilor. Din acest punct de vedere, rezultatul a fost relativ bun. Am nimerit în staţiunea Calella, cea mai apropiată de Barcelona, dintre cele trei din ofertă, dar am fi preferat hotelul Amaika.

După cum ştie deja toată lumea, oferta de acest tip include:

- bilet avion Bucuresti – Barcelona – Bucuresti;

- taxe de aeroport si de securitate;

- 7 nopti cazare in hoteluri 4*

- pensiune completă (cu apă şi vin incluse la mesele de prânz şi seară

- transferuri aeroport – hotel – aeroport;

- excursie de o (jumatate de) zi in Barcelona

Preţul sejurului este în jur de 400 €. Totuşi, fiecare agenţie încearcă să-şi individualizeze oferta şi nu în primul rând pentru a atrage clienţii, cât mai ales pentru a mai ciupi ceva de la aceştia. Astfel, am găsit agenţii, care pretind că preţul este numai de 300 €, dar undeva, scris mic, unde omul se uită abia într-un sfârşit, se spune că preţul nu include taxele de aeroport, de vreo 100 €. Am găsit şi o ofertă de numai 370 €, cu toate taxele incluse, dar şi aici aveau o problemă. Tot aşa, scris mic, la sfârşit, se preciza că, dacă nu se face grupul complet (adică minim 15 persoane), trebuie să mai dai 50 €. Cum nu aveam niciun control asupra completării grupului, suma aceasta ni se putea cere oricând, aşa că am renunţat la oferta care m-ar fi dus la acelaşi hotel la care am şi ajuns, de fapt, cu altă agenţie.

Am găsit, de data asta şi oferte la preţuri mai mici, undeva la 330 €, cu cazarea la hoteluri de 3 stele, dar am renunţat rapid la o astfel de variantă, după ce am citit pe booking.com părerile clienţilor care au trecut prin acele hoteluri.

Sătul de "autogara de la ţară" Băneasa, m-am hotărât să mergem cu o cursă Tarom, mai ales că am aflat că la "low cost" poţi avea surpriza să mergi cu "rata" Wizzair, nu cu Blue Air. Speram că, aşa cum se auzise, cursele low cost se mută pe Otopeni, dar acest lucru se va întâmpla abia de la sfârşitul lunii martie, aşa că am căutat o agenţie care asigura transportul cu Tarom. Iniţial am găsit una chiar din Piteşti, dar cum plecarea era pe 13 februarie, iar unul din membrii "echipei" e superstiţios, am mai căutat şi am găsit la o agenţie din Bucureşti o ofertă cu plecarea din 16 februarie. Până la urmă, s-a dovedit o alegere inspirată, pentru că în jurul datei de 13 a nins puternic şi deplasarea la Bucureşti ar fi fost mult mai dificilă.

Evident, costul sejurului este, la transpotul cu o cursă Tarom, ceva mai mare. Noi am plătit 425 € de persoană, în cost fiind incluse asigurarea medicală şi asigurarea storno.

Toate formalităţile de rezervare s-au desfăşurat rapid şi corect, singura modalitate de legătură cu agenţia (al cărei sediu nici nu ştiu unde, doar că e în Bucureşti), fiind prin telefon şi internet.

Cu o săptămână înainte de plecare am primit toate documentele şi biletele de avion, în format electronic. Ni s-a spus şi că vom fi aşteptaţi de reprezentanţii firmei spaniole care se va ocupa de noi şi care ne vor duce la hotel.

Am făcut şi check-in-ul pe internet la Tarom care, spre deosebire de cel de la Blue Air are şi un sens, pentru că aici îţi poţi alege şi locul. În schimb, el se poate face doar cu maxim 30 de ore înainte de decolare.

Aveam emoţii cu privire la starea drumurilor (ştiţi cu toţii care au fost problemele în februarie), aşa că am plecat dimineaţa la ora patru, pentru că prezentarea la aeroport era la şapte şi ceva, dar, spre surprinderea generală, autostrada A1, centura (de la A1 până la DN1) şi drumul până la Otopeni erau curăţate „la negru”, astfel că am ajuns pe la şase.

Am lăsat maşina în parcarea de lungă durată a aeroportului Otopeni, unde nu era nimeni. Sunt bariere automate, de unde iei un jeton verde, pe care trebuie să-l păstrezi cu mare grijă, pentru că pierderea lui te costă 500 de lei! După ce am găsit un loc de parcare (panoul de la intrare arăta că ar mai fi aproape 100 de locuri libere, dar majoritatea erau acoperite cu troiene de zăpadă), am lăsat maşina şi am revenit în sala de aşteptare. Aici, ne-am prezentat la ghişeul „drop-off”, unde am lăsat bagajele de cală şi am primit cărţile de îmbarcare. După controlul de rigoare, am ajuns la poarta de îmbarcare unde, până să plecăm, ne-am trecut timpul cu un tip simpatic, ce a încercat zadarnic să ne convingă să ne facem carduri bancare la o anumită bancă, oferta fiind, de altfel, foarte bună.

La ora stabilită, am intrat în tunelul prin care am ajuns direct în avion, moment în care mi-am adus aminte că, pe Băneasa, tunelul este înlocuit de nişte rable de autobuze nemţeşti, luate la mâna a şaptea, datând din anii ’60, neîncălzite şi mult scuipătoare de fum înecăcios, atât afară, cât şi în interior.

Călătoria propriu-zisă nu a diferit mult de cele de anul trecut cu Blue Air-ul (vezi impresii) avionul fiind de acelaşi tip, Boeing 737, doar că era o versiune mai nouă, 800, faţă de 300.

În plus, evident, am avut şi micul dejun inclus în preţ.

O altă mică deosebire este aceea că avioanele, atât cel de la dus, cât şi cel de la revenire, dispuneau de ecrane pe care erau afişate, alternativ, date privind zborul: viteza (între aproximativ 800 şi 1000 km/h), altitudinea (maximul pe la ceva mai mult de 11 km), temperatura exterioară (cea mai scăzută a fost de – 64º), precum şi o hartă cu traseul urmat şi poziţia avionului.

Cursa Tarom nu era una obişnuită, ci un charter, drept urmare ea se desfăşoară precum cursele de linie ale Blue Air: zbor direct, fără escală, aterizare la Barcelona (Blue Air-ul foloseşte aeroportul low cost de la Girona), pauză 45 de minute pentru alimentare, odihna echipajului etc. şi apoi zborul de întoarcere la Bucureşti.

Pe aeroportul din Barcelona, după recuperarea bagajelor de cală, ne-am îndreptat spre ieşire, unde am zărit pe cineva care purta un afiş cu agentie de turism (nota webmaster). Cu ocazia asta, am aflat şi touroperator-ul din România şi am constatat că, în afară de grupul nostru de 4 piteşteni, mai veniseră doi din Bucureşti, doi din Constanţa şi doi din Râmnicu Vâlcea, fiecare prin intermediul unei alte agenţii.

Cei doi care ne aşteptau erau patronul agenţiei spaniole Blau Mari (albastru marin, în catalană) care s-a ocupat de noi şi Camelia, o româncă angajată la agenţia spaniolă şi stabilită acolo de 8 ani.

Trebuie să fac aici o paranteză şi să spun că agenţia spaniolă s-a achitat fără reproş de toate obligaţiile, motiv pentru care le aduc mulţumirile noastre, incluzând aici şi pe Camelia şi pe Cristian, cei doi angajaţi români ai acesteia.

Opt dintre noi am urcat în microbuzul de 8 locuri, condus de Camelia, iar ultimii doi au mers cu patronul, venit cu maşina personală.

Hotelul la care am fost cazaţi a fost H-Top Calella Palace, despre care nu am să scriu un review separat, pentru că tot ce ar fi de spus s-a spus deja pe acest site (amfostacolo.ro/hotel.php? ... calella&id=2882). Totul a fost exact aşa cum am citit, adică foarte bine, cu excepţia totalei lipse de antifonare a camerelor. E drept, noi nu prea am stat în camere decât cât să ne odihnim şi cum veneam după o zi de umblat, nu prea am mai ţinut cont de gălăgia făcută în special de grupurile de tineri veseli, veniţi din Marea Britanie, Italia, Polonia, Germania, şau mai ştiu eu de prin ce alte ţări...

În rest, toţi amabili, la recepţie se vorbeşte engleza şi franceza, iar la masă am beneficiat de vinul şi apa promise, nu cum s-a întâmplat anul trecut, la Torremolinos, când a trebuit să le plătim noi. Vinul roşu a fost bun, dar cel alb am auzit că nu era grozav (eu nu l-am încercat).

După masa de prânz, am avut program de voie până la ora 6 seara, timp în care ne-am plimbat prin staţiune şi am identificat gara, pentru zilele când urma să mergem în Barcelona.

La ora 6, ne-am întâlnit cu Camelia, care ne-a spus că ziua următoare era programată excursia de o zi cu turul Barcelonei, inclusă în preţul sejurului.

I-am spus că am mai dori să facem încă două excursii organizate, una la Montserrat şi cealaltă la Girona. Toţi cei zece membri ai grupului doreau să participe la aceste două excursii, aşa că am dat banii (41 € de persoană pentru prima, 46 € de persoană pentru a doua excursie) şi s-a stabilit ca excursiile să le facem în următoarele două zile după cea cu turul Barcelonei.

În acest fel, ne-au rămas trei zile consecutive pentru vizitarea Barcelonei pe cont propriu. Amănunte despre cele văzute am să dau, în limita timpului liber, în alte review-uri.

În prima excursie, turul de o zi al Barcelonei, am mers cu un autocar de 50 de locuri, cei zece români, plus un grup de vreo 15 englezi, avându-l drept ghid pe cel de-al doilea angajat român al agenţiei Blau Mari, Cristian, un tânăr simpatic, stabilit în Spania de 9 ani. Practic, nu a tăcut o clipă, uimindu-i pe toţi cu mulţimea de informaţii pe care ni le-a împărtăşit, în română şi engleză. Turul a început cu Sagrada Familia, a continuat cu Park Güell, Plaça d'Espanya, Montjuic, cu Estadi Olimpic şi Balconul Primarului, oprire în Plaça de Catalunya cu timp liber, când am vizitat Catedral de Santa Eulalia (alţi membri ai grupului au preferat un shopping pe Rambla), după care ne-am întors la hotel. Să nu uit, ne-am mai oprit şi la Casa Mila.

În următoarele două zile, la excursii au participat numai cei zece români, motiv pentru care am avut un autocar mai mic, de doar 30 de locuri, dar ca ghid, l-am avut tot pe Cristian, căruia îi aduc şi aici mulţumirile noastre, pentru modul profesionist (neromânesc), în care şi-a făcut meseria.

Dacă ajungeţi prin Calella şi aveţi nevoie de un sprijin din punct de vedere turistic, nu ezitaţi să apelaţi la serviciile agenţiei locale Blau Mari, unde lucrează, printre alţii, doi români de toată isprava. Şi nu lucrează „româneşte”! :)).

Pentru vizita pe cont propriu în Barcelona, după câteva ezitări între Barcelona City Card (barcelona.com/barcelona_c ... /barcelona_card) şi Barcelona Bus Turístic (barcelonabusturistic.cat/web/guest) şi punerea în balanţă a avantajelor şi dezavantajelor celor două variante, am ales-o pe a doua. Pentru 2 zile, am plătit 31 € de persoană. Este o variantă care merită încercată, pentru că îţi poţi face o impresie generală asupra oraşului şi te poţi opri oriunde vrei, ca să vizitezi anumite obiective care te interesează. În nici un caz însă nu este suficient, pentru a putea spune că ai văzut Barcelona, îţi trebuie, cred, cel puţin o lună, ca să ai timp să străbaţi toate locurile la pas. Cea de-a treia zi am rezervat-o pentru Parc de la Ciutadella şi Barri Gotic, bătute la pas.

În ziua plecării, am fost aşteptaţi de un autocar, cu un însoţitor din partea firmei spaniole, care ne-a condus până la aeroport, acesta asigurându-se că am ajuns la locul de unde se făceau formalităţile de îmbarcare. De data asta, nu ne-a mai însoţit Cristian, care era ghid pentru un alt grup de turişti.

Zborul de întoarcere a decurs normal, vremea a fost frumoasă, doar deasupra României era ceaţă, deasupra Bucureştiului ea devenind aşa de deasă, că nici nu am putut vedea DN1, când am trecut pe deasupra lui. Cu toate acestea, aterizarea a fost impecabilă.

Reveniţi în ţărişoara noastră dragă, am constatat din nou, a câta oară, cum se fac afacerile la noi.

Cum spuneam, lăsasem maşina în parcarea de lungă durată a aeroportului Otopeni (bucharestairports.ro/otp/ ... =1&article=5101).

Ajunşi în sectorul „Sosiri” al aeroportului, am întrebat dacă este posibil să trag maşina „la peron”, cât să urce pasagerii, dar mi s-a spus că acest lucru este imposibil, trebuie neapărat să „trag” în parcarea de scurtă durată. Adică, de ce să nu-mi mai ia trei lei, că doar m-am plimbat prin străinătăţuri i asta înseamnă că sunt plin de bani precum câinele de purici, nu?

Buuun … Mă duc la parcarea de lungă durată, mă opresc la automatul de plată, urmez paşii pentru plata cu cardul (pentru 8 zile, aveam de plată 160 de lei) şi pe ecran apare mesajul Nu se poate realiza plata!

Scot un alt card, dar rezultatul este acelaşi. Poate nu vrea decât un card de credit … Greşit, nu-l vrea nici pe acesta.

Singura soluţie este bancomatul din holul aeroportului, de unde să scot suma cash. În drum, mă opresc la ghişeul parcării de scurtă durată şi o întreb pe duduia de acolo care este problema. Văzând că i-o tai scurt când insinuează că nu m-aş pricepe eu, o scaldă şi-mi spune că o fi o problemă cu conexiunea la banca de la care am cardul. Îi spun că am încercat şi cu un card emis de o altă bancă şi rezultatul a fost acelaşi. „Atunci, poate e o problemă cu conexiunea la banca firmei noastre”, încearcă duduia o ultimă explicaţie.

„Nu”, i-am spus, „este vorba, de fapt de evaziune fiscală. Automatele sunt blocate pentru lucrul cu cardul, pentru că aceste plăţi se contabilizează, în timp ce plăţile cu cash nu intră în nicio evidenţă. Pur şi simplu, vine cineva şi descarcă poala de bani într-o sacoşă. Evident, o parte din banii negri de aici ajung acolo unde trebuie, adică la cei care ar trebui să controleze cum stau lucrurile! ”

La aceste cuvinte, duduia a rămas fără replică.

Evident, că asta nu mi-a folosit la nimic, doar m-am mai răcorit şi eu puţin, să nu mă ia chiar de fraier.

Altfel, tot a trebuit să scot bani de la bancomat, să fac din nou drumul până la parcare, câteva sute de metri, prin frig şi un vânt tăios şi, bineînţeles, să duc maşina în parcarea de scurtă durată.

Pe mine unul, escrocii ăştia nu mă vor mai prinde drept client. Am să apelez la alte variante. Una am mai utilizat-o, e vorba de o firmă privată din apropiere, care, deşi puţin mai scumpă, măcar este mai serioasă şi poţi plăti la ei şi cu cardul (atenţie, numai de credit!).

Sau, cine ştie, poate am să mă folosesc de invitaţia lui Santana, la care nu am apelat până acum. :))

În concluzie, după sejurul din februarie anul trecut, în Andaluzia, am avut parte de un altul, la fel de reuşit, pe Costa Maresme şi Barcelona. Vom mai încerca, mai ales că sunt oferte interesante şi în Cipru şi în Sicilia şi o săptămână petrecută într-o zonă cu climă mediteraneană în plin sezon de înzăpezire românească e binevenită.

În plus, trebuie să mai spun o dată, pentru cei interesaţi, că Blau Mari este o agenţie serioasă, din Calella, în timp ce parcarea, fie ea pe termen lung, sau scurt, de la aeroportul Otopeni este o afacere care miroase de la o poştă a evaziune fiscală, dar şi a jaf la drumul mare.

Mai precizez că notele acordate se referă în primul rând la hotelul la care am stat, dar ele reprezintă şi o apreciere generală a sejurului şi programului.

---

VIZUALIZĂRI: 10191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI