Las Palomas, un hotel cu artişti

TIPĂREȘTE

Umblând după informaţii cu privire la programul Travel Senior, despre care am scris aici, aflasem că pe Costa del Sol sunt hoteluri în trei staţiuni: Benalmdena, Marbella şi Fuengirola (când se face înscrierea, optezi doar pentru staţiune, hotelul nu ţi-l poţi alege, el este stabilit de spanioli, în funcţie de locurile libere). Când am luat legătura cu agenţia, le-am spus că aş dori un hotel în Benalmadena, care este cea mai apropiată de Malaga. Mi s-a spus că trebuie să se intereseze dacă este posibil (eu făcând solicitarea în 3 ianuarie, pentru un sejur începând cu 31 ianuarie), dar că au sigur locuri în perioada solicitată la hotelul Las Palomas, din Torremolinos, tot pe Costa del Sol. Cum nu ştiam unde vine Torremolinos, am deschis iute Google Maps şi am avut surpriza să constat că staţiunea este între Benalmadena şi Malaga, la doar 5 km de aeroportul Malaga. Nu am ezitat şi le-am spus celor de la agenţie că accept varianta propusă de ei. Aşa am ajuns la acest hotel, a cărui emblemă este, evident, trei porumbei.

Hotelul este situat pe strada Carmen Montes nr. 1, la intersecţia cu Avenida Palma de Mallorca, la o staţie de autobuz de centrul staţiunii şi gară şi la vreo 200 m de plajă. Staţia de autobuz este practic în faţa hotelului.

Nu am să intru în detalii privind facilităţi, dotări, condiţii, preţuri, toate astea le puteţi vedea pe aici.

Am să vă dau în schimb detalii văzute de mine la faţa locului.

În primul rând, când am ajuns am constatat că hotelul este imens, are 7 niveluri. Fiind construit în pantă, iar recepţia aflându-se la capătul dinspre capătul de sus al pantei, aceasta se află de fapt, la nivelul 4 (adică la mijloc). Ca să nu te încurci la lift, acest nivel nu este numerotat cu "4" ci cu "zero", astfel că de la nivelul zero, de la recepţie, poţi urca la nivelurile 5, sau 6, sau poţi coborî la nivelurile 3,2, sau 1.

Recepţia este destul de mică şi deloc spectaculoasă, în comparaţie cu imensul hol de la intrare. Din acest hol se poate ieşi în curtea interioară, unde se află o grădină, cu o piscină mare cu jacuzzi şi una mică, pentru copii. Aici se află şi numeroase şezlonguri pentru plajă. Tot din imensul hol, se poate intra la barul hotelului, foarte spaţios, unde seara se organizau pentru participanţii la programul Travel Senior diferite activităţi: dans, karaoke etc.

Din mijlocul holului porneşte o scară largă, ce coboară un nivel, într-un alt hol, unde se află jocuri mecanice, calculatoare (care funcţionează cu monede) şi o sală de gimnastică. Din acest hol se intră şi în restaurant, care este foarte spaţios.

La capătul hotelului, opus celui în care se află recepţia, se află parcarea privată a hotelului: mare, şi protejată de un gard înalt. Cei care doresc să ajungă acolo cu maşina personală, sau mai probabil, să închirize o maşină, trebuie să aibă în vedere faptul că în jurul hotelului nu se găsesc spaţii de parcare publică, aşa că trebuie să parcheze maşina în parcarea hotelului, contra cost: 6 €/zi.

Peste tot în hotel, inclusiv în camere, pardoseala este din gresie, ceea ce uşurează foarte mult întreţinerea, totul fiind foarte curat.

Camerele sunt spaţioase, dotate cu TV (mic, CRT, cu 4 canale spaniole gratuite, restul, canale internaţionale, cu plată, la cerere), mini-bar, telefon, seif (pentru folosirea căruia se plăteşte) şi un şifonier foarte încăpător. Fiecare cameră are balcon mare, cu o masă şi două scaune.

Mobilierul nu este nou, dar este în stare bună.

Hotelul nu dispune de încălzire centrală, dar nici nu are nevoie de aşa ceva. În perioada cât am stat noi, singura încălzire folosită a fost cea de la instalaţia de aer condiţionat, pe care o puneam în funcţiune timp de o oră, seara, când mergeam la cină. Asta era suficient, pentru mine etalonul fiind soţia mea, care este o friguroasă din cale-afară, dar care nu s-a plâns niciodată de frig în cameră.

Pe parcursul săptămânii cât a durat sejurul (1-8 februarie), vremea a fost normală pentru zonă, adică însorită, cu o minimă de + 8 °C şi o maximă de +18÷21 °C.

Baia dispune de cadă şi uscător de păr, apa caldă fiind la discreţie.

Serviciul de cameră a fost foarte bun. Zilnic ni se făceau paturile, se completa necesarul de săpun, gel de duş şi şampon şi se schimbau toate prosoapele. Şi asta într-o dicreţie absolută, nimeni nu-ţi răscolea sau deranja lucrurile personale.

Cel mai mult mi-a plăcut modul de organizare a restaurantului.

Toate mesele (micul dejun, prânzul şi cina) se servesc în regim de bufet.

Dimineaţa, ceaiul, cafeaua şi sucurile, de calitate foarte bună, erau furnizate de două automate. Meniul era foarte diversificat, de la lapte cu cereale, până la ouă fierte, sau prăjite pe plită, în faţa consumatorului, crenvurşti, mezeluri, brânzeturi, fructe şi multe altele.

La prânz, erau două feluri de ciorbe, grătare de peşte, pui, sau porc, preparate pe loc, alte preparate pe bază de carne cu sosuri, salate de mai multe feluri, alte legume preparate pentru a-ţi putea face salate aşa cum doreşti (castraveţi, roşii, ridichi albe, sfeclă roşie, varză albă şi roşie, salată, ceapă, praz, toate tăiate mărunt, foarte proaspete, nu rămase din ziua precedentă). Desertul era şi el foarte diversificat: fructe (mere, pere, portocale, banane, grepfruit, kiwi, mandarine, ananas proaspăt), orez cu lapte, cremă de zahăr ars, alte creme, mere coapte, compot şi îngheţată.

Seara, se găseau cam aceleaşi feluri ca la prânz, dar nu din cele rămase de la prânz, ci preparate proaspăt.

Deşi sistemul este, cum spuneam, de tip bufet, în restaurant "mişună" chelneri gata să servească cu băuturi clienţii şi care debarasează rapid mesele şi le aranjează pentru următorii clienţi. Niciodată nu am văzut mese încărcate cu farfurii murdare şi resturi de mâncare. Imediat ce terminam de mâncat un fel, farfuria era luată şi, după ce plecam, se schimba faţa de masă (!) şi se aranjau tacâmuri şi şerveţele pentru cei care urmau să vină. Totul se făcea foarte discret şi rapid. La sosire, eram conduşi la o masă şi chelnerul ne întreba ce dorim să bem. Până ce noi veneam cu farfuriile cu mâncarea aleasă, băuturile erau deja aduse, alături de un bon cu preţul. De exemplu, două beri Don Miguel costau 3,80 €, iar o sticlă de 350 ml de vin roşu (vino tinto) din regiunea Barcelonei, foarte bun, costa 4,50 €. La sfârşit, după ce plăteai, ţi se aducea pe o tăviţă chitanţa şi eventualul rest, la centimă. Când am comandat prima dată vin, am fost întrebat dacă vreau o sticlă mică (350 ml) sau mare (700 ml). I-am spus chelnerului că o sticlă mare este prea mult, dar el mi-a spus că nu trebuie să o beau pe toată la masa respectivă, dacă beau doar jumătate, cealaltă jumătate mi se păstrează şi o pot bea seara, sau ziua următoare. Aşa am şi făcut. Pe sticlă au lipit o mică etichetă cu numărul camerei şi mi-au păstrat-o până seara. Sticla mare costa 7,80 €, faţă de 9 €, cât costau două sticle mici, deci o economie de 1,20 €, exact cât costa o sticlă de apă plată de 0,5 l. Vă închipuiţi vreun chelner de oriunde din România făcând aşa ceva? Oricare chelner român ar fi zis: lasă să ia două sticle mici, aşa cheltuie mai mult şi-mi dă şi mie bacşiş de două ori.

Apropo de bacşiş. Nimeni nu aştepta aşa ceva. Dacă îi lăsai restul adus pe tăviţă, îl lua şi mulţumea foarte politicos. Toate bacşişurile se strângeau la un loc şi probabil se împărţeau în mod egal, astfel că nu trebuia să aştepţi după chelnerul care ţi-a adus băuturile pentru ca să plăteşti, puteai plăti oricăruia care era prin preajmă şi era liber.

Programul de masă era următorul: micul dejun (desayuno) - 8:00 - 10:30; prânzul (almuerzo) - 13:00 - 15:00; cina (cena) - 18:30 - 21:15.

Cum plecarea în două din excusiile făcute era la 7:40, am coborât la micul dejun la ora 7:00. Totul era deja pregătit, am putut mânca fără nicio problemă, doar de preparatele care se făceau pe loc nu am putut beneficia. După micul dejun, treceam pe la recepţie, de unde luam prânzul-picnic. Acesta ne era dat într-o pungă de hârtie, mâncarea fiind aranjată în caserole din folie de aluminiu, învelite în folie de plastic, totul foarte igienic. Doar ciorba lipsea :)), în rest, în pungă aveam de toate, inclusiv tacâmuri, şerveţele, o sticlă cu apă plată, pliculeţe de sare şi piper.

Într-una din zile, am întârziat prin Malaga şi am ajuns la masa de prânz la 3 fără 2 minute. Am fost primţi fără nicio problemă şi nu ne-a grăbit nimeni. A rămas un chelner, care, deşi eram singuri în restaurant, nu şi-a manifestat în niciun fel nemulţumirea, doar la un moment dat, când am trecut la desert, ne-a întrebat dacă mai dorim să mai luăm ceva de mâncare şi, după ce i-am spus că nu, a venit altcineva şi a început să strângă tăvile cu mâncare. Nu ştiu ce făceau cu mâncarea rămasă (şi rămânea destulă), dar cu siguranţă ea nu ni se dădea la masa următoare.

Niciodată, nimeni nu ne-a urmărit să vadă cât mâncăm şi întotdeauna nu rămânea vreo tavă goală, ea era înlocuită cu alta plină înainte să se golească. Nimeni nu se făcea că uită să mai completeze mâncarea şi nu era nevoie să mai ceri să se aducă.

După ce v-am povestit toate astea, în final, cireaşa de pe tort. Hotelul are printre angajaţii săi, un artist. Îl cheamă Fernando Ceballos şi îi place să sculpteze. Nu în marmură, sau alte materiale inerte, ci în legume şi fructe. Priviţi-l în fotografiile ataşate şi priviţi-i şi operele de artă ce i-au ieşit din mâini şi cu care ne-a încântat serile, expunându-le printre felurile de desert.

De fapt, acest hotel de 4 stele, prin personalul mereu amabil, cu zâmbetul pe buze şi gata să ajute, este, pentru mine, unul de 5 stele. Pentru că degeaba un hotel are dotări formidabile, dacă personalul este "rece". Acest hotel nu are mobilier de ultimă gamă, nu are dotări de ultimă oră, dar modul în care eşti tratat de personalul său "face toţi banii".

Bănuiesc că situaţia de aici nu este însă unică, probabil de aceea Spania are într-un an mai mulţi turişti decât întreaga populaţie a sa. Şi de aceea spun că mă voi întoarce cu plăcere acolo. Păcat că nu este mai aproape!

P. S. Probabil aţi observat că am notat cu nota maximă şi plaja şi marea. Cum să nu o fac, atunci când pe plajă se făcea curăţenie în fiecare dimineaţă, chiar dacă, în toată perioada, am văzut un singur îndrăzneţ care făcea baie în Mediterana? ! Iar nisipul plajei era exact aşa cum trebuie: nici prea fin, nici prea grunjos. Şi în fiecare zi, marea aducea noi scoici foarte frumoase! Am adus şi acasă câteva! :))

---

VIZUALIZĂRI: 5010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI