Postojnska Jama – fantastica lume subterana

TIPĂREȘTE

Am vizitat Pestera Postojna de doua ori, la interval de numai cateva luni. Citisem despre ea, ma documentasem cu ocazia plecarii si mai ales ma pregatisem.

La intoarcerea din Italia, in septembrie 2010, infofolita ca pentru iarna, am pasit pentru prima oara pragul… pesterii. Pentru ca eram grup, la intrare am obtinut o reducere substantiala si un pliant (in limba romana). In iunie 2011, la intoarcerea din Croatia, am intrat din nou in Postojna mai mult pentru a o determina pe sora mea sa viziteze fantastica lume subterana.

Cazati la un mic hotel amplasat langa renumitele ferme de cai de la Lipica, nu departe de Postojna, am grabit pentru a prinde intrarea primei serii, la ora 9. Fiind o optionala, vizita a fost achitata separat. Prea putini pentru a fi considerati un grup, am platit integral costul biletului, 22 euro.

Trenuletul, o miniatura cu multe vagonase, condus de un baietan cu fesul tras pana pe ochi si costumat ca pentru schi, ne-a plimbat prin labirintul de galerii scunde si intortocheate, cam vreo 2 km. Din cand in cand, picaturi grele de apa cadeau din boltile decorate cu turturi de piatra.

Dupa debarcare, ne-am impartit in grupuri dupa criteriul mai bunei intelegeri a limbii vorbite de ghizi si am pornit in explorarea mirificei lumi subterane.

Primele impresii: temperatura joasa (am aflat ca indiferent de anotimp aici temperatura este constant 10 grade), umezeala mare si traseu bine amenajat. Stalactitele, stalagmitele, coloanele si toate fantasticele combinatii ale acestor formatiuni sunt bine puse in evidenta prin lumina artificiala. Aleile - cimentate si prevazute cu balustrade acolo unde este necesar - nu sunt lunecoase, iar pentru deplasare nu se merge aplecat, galeriile si salile care se viziteaza fiind foarte inalte. Din loc in loc, pe traseu, sunt puncte de popas cu microfon si comutator de curent electric pentru urmatorul tronson de vizitare. Fiind primul grup al acelei zile, am asistat si la aprinderea luminii in pestera.

O incursiune in pestera Postojna dureaza in jur de doua ore, timp in care se strabat aprox. 5 km de galerii. Cea mai frumoasa parte a traseului este cea stabatuta la pas, cam de 1 km.

Muntele Mare – cel mai inalt din tot traseul, este fascinant prin grandoare, stalactitele uriase avand multe decoratiuni complicate. Pesterile Frumoase – cu Sala Alba si Sala Rosie, sunt denumite astfel pentru frumusetea lor si dupa nuantele predominante ale stalagmitelor. Sala Tuburilor sau a Spaghetelor isi datoreaza numele puzderiei de stalactite subtirele care atarna pe bolta. Aici se ajunge trecand peste Podul Rusesc, construit de prizonierii rusi in primul razboi mondial. De altfel, aflam cu infrigurare ca Pestera Postojna a fost scena de lupta in razboi, Galeria Rusa si alte galerii construite de mana omeneasca fiind folosite ca legaturi cu alte pesteri, ascunzisuri pentru partizani in 1944.

Diamantul – simbolul pesterii – o stalagmita delicata, este cea mai frumoasa formatiune de la Postojna, iar Sala de Concerte – cu o acustica deosebita – este cea mai mare incapere de la Postojna.

Dintre minunatele formatiuni ale pesterii, stalactite, stalagmite si coloane, intr-o mare varietate de forme si culori, cel mai mult m-au impresionat "perdelele" de langa pereti, cu adevarat perdele unduind in falduri – o dantelerie fina de piatra lucrata cu migala in mii si mii de ani, delicata broderie cum numai natura poate faptui. La un moment dat, am renuntat la efortul de a auzi si intelege prezentarea complicata a ghidei privitoare la formarea, compozitia chimica si varsta acestor formatiuni si am ramas in contemplare, furand din cand in cand cate o imagine.

Incepand din galeriile vechii pesteri, descoperite intamplator de un localnic in anul 1818, Postojna masoara cam 20 km de galerii, unele uscate, altele brazdate de mici paraiase sau chiar inundate de raul subteran Pivka. Aproape de iesire, apoi afara, de pe podetele si postamentele amenajate in parc, am vazut raul involburat, cu multa apa.

La finalul incursiunii noastre, intr-un acvariu ce reproduce intocmai conditiile de viata din pestera, am vazut proteus – o salamandra albinoasa, cu piele subtire si stravezie. Ni s-a spus ca periodic aceste vietati oarbe care traiesc in intuneric pana la 100 de ani, sunt eliberate in habitatul natural, iar pentru turistii curiosi, sunt aduse si instalate in acvariu altele. Proteus este emblema pesterii si este regasit pe cani, pe tricouri, pe magneti, pe vederi, pe etichetele tuturor produselor, in general pe orice suvenir de la Pestera Postojna.

Din nou cu trenuletul, de asta data intalnind alte trenulete cu alti turisti, in chiote si semne de salut, ne-am intors la lumina zilei si la o atmosfera mai potrivita noua.

Pentru cei interesati, specific faptul ca la intrare vizitatorii sunt pozati, fotografia - marturia trecerii lor pe la Postojna - putand fi achizitionata la iesire, la un pret destul de piperat.

De remarcat ca s-a investit foarte mult in acest obiectiv aducator de bun profit. Pestera este studiata de speologi in scopuri stiintifice, iar amenajarilor turistice li se aduc imbunatatiri in continuare. Miile de vizitatori care vin aici zilnic, sunt intampinati de magazine si tarabe cu suveniruri, terase cu bauturi si gustari, multe toalete si banci pentru popas in locuri umbroase langa raul abia iesit din pantecul muntelui.

In final, n-as vrea sa uit sa amintesc faptul ca o doamna din grupul nostru de romani, probabil nu prea impresionata de ceea ce vedea, si-a aprins o tigara in pestera. N-am stiut de ce ghida a sarit ca fripta de la locul ei, dar vazand, am inteles si am aprobat-o. Daca in restaurante fumatul este restrictionat, intr-un habitat ecologic ca cel al Pesterii Postojna, acolo unde natura lucreaza cum stie numai ea, venim noi oamenii cu "condimente"?

In incheiere, imi permit doua recomandari:

- Desi incaperile sunt inalte, cu aer suficient, nu cred ca o vizita la Pestera Postojna este indicata pentru cei care sufera de claustrofobie.

- Imbracamintea celui care intra in pestera trebuie sa fie corespunzatoare. Inauntru, indiferent de anotimp, sunt 10 grade si e foarte umed. Pentru cei nepregatiti, exista posibilitatea inchirierii unei pelerine de postav (3 euro).

---

VIZUALIZĂRI: 4444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI