Minunatul şi inegalabilul Sankt Petersburg.

TIPĂREȘTE

Despre excursia noastră din 2009 cu o agenţie turistică la Moscova şi Sankt Petersburg la începutul lunii iulie timp de 9 zile, în perioada nopţilor albe, am postat un review în 2010 vezi impresii şi două în 2012 vezi impresii şi vezi impresii în care scriam despre hotelurile în care am stat, traseu, costuri şi descriam, atât cât am putut observa ˝culoarea locală˝. Am vorbit pe larg despre Moscova dar n-am avut curajul să relatez despre Sankt Petersburg, aristocraticul oraş de pe Neva şi palatele care-l înconjoară. Zilele trecute am văzut un reportaj pe National Geographic despre această Veneţie a nordului şi atunci mi-am adus aminte de promisiunea pe care am făcut-o pe afa şi mie însămi să scriu despre acest oraş cu totul aparte.

Petru I intrat în istorie sub numele de Petru cel Mare (1682-1725) a fost fondatorul oraşului Sankt Perersburg. El făcea parte din dinastia Romanov care a domnit în Rusia din anii 1600 şi până la revoluţia bolşevică din 1917 când ţarul Nicolai II, ţarina Alexandra şi cei cinci copii au fost împuşcaţi de bolşevici. Petru cel Mare s-a remarcat din copilărie cu o inteligenţă, memorie, putere de muncă ieşite din comun. Şi-a început studiile de desen, geometrie şi arte la cinci ani iar la 14 ani, după moartea fratelui său, a fost încoronat ca ţar al Rusiei. Una din primele sale acţiuni a fost o călătorie incognito în Europa unde a învăţat multe meserii. Ambasada era formată din 250 de oameni specializaţi în toate domeniile. Astfel în Olanda a lucrat ca dulgher la şantierele navale, în Anglia a urmat cursuri de construcţii navale, la Viena a învățat arhitectură, la Berlin a studiat sistemul de învăţămînt şi legislaţia. A invitat pe cei mai buni meşteri artizani şi savanţi erudiţi să lucreze în Rusia în scopul modernizării ţării. A creat o armată navală şi a dotat-o pe cea terestră, a dezvoltat relaţiile diplomatice cu ţările europene, a condus şi câştigat bătălii cu Suedia şi imperiul otoman. A fost un mare reformator, în timpul său înfiinţându-se parlamentul şi academia de stiinţe; a făcut reglementări legislative, reforme în învăţământ şi a modernizat si simplificat alfabetul chirilic, a obligat boierii să-şi radă bărbile şi să poarte haine după moda europeană. În 1703 a fondat oraşul Sankt Petersburg care în zece ani a devenit capitala Rusiei. Am scris despre Petru cel Mare pentru că el a fost catalizatorul care a favorizat creşterea oraşului în mai puţin de 50 de ani cu palate, pieţe şi bulevarde, aproape aşa cum le vedem azi. A obligat nobilimea din Moscova care avea funcţii publice să părăsească vechea capitală, imbâcsită de tradiţii şi orientalism, astfel încît în scurt timp 350 de familii au construit grandioasele palate pe care le admirăm şi azi.

Fortăreaţa Petru şi Pavel Povestea oraşului a început pe o mică insulă a Nevei în care ţarul avea o căsuţă de lemn de pin cu două încăperi de la ferestrele căreia scruta marea cu binoclul. Căsuţa construită de câţiva soldaţi în trei zile există şi azi şi seamănă cu o izbă ţărănească. Principala ameninţare venind dinspre Suedia, Petru a ordonat construirea unei fortăreţe de lemn pe insulă menită să apere pământul rusesc de invaziile repetate de pe mare. În foarte puţin timp în jurul fortăreţei Sf. Petru şi Pavel s-a construit un oraş cu o catedrală dedicată sfinţilor Petru şi Pavel. Cu timpul fortăreaţa a fost reconstruită din piatră şi granit iar catedrala a primit în vârf o săgeată aurită cu o înălţime de 122m care se vede de la mare depărtare. Această săgeată este încă cea mai înaltă construcţie din Sankt Petersburg (cu excepţia turnului televiziunii). Cu toate că era tot timpul în stare de alertă, fortăreaţa a avut numai rol de Bastilie fiind principala închisoare politică a regimului ţarist. Aici a fost torturat şi ucis fiul său, ţareviciul Alexei care impreună cu clerici şi boieri conservatori complota împotriva ţarului dorind abrogarea tuturor reformelor si supunerea totală a statului faţă de biserica ortodoxă. Din 1920 fortăreaţa a devenit muzeu. Ca leagăn al magnificului oraş, împodobită cu icoane de aur sau aurite, catedrala a căpătat funcţia de necropolă a ţarilor Rusiei. Aici, sub lespezi de marmură odihnesc Petru cel Mare şi descendenţii lui dar şi rămăşiţele ultimului ţar şi al familiei sale ucişi la Ekaterinburg şi reînhumaţi în 1998. Au rămas în memoria aparatului de fotografiat jilţul pe care stătea ţarul, portretul ţarinei Alexandra, iconostasul învelit în foiţă de aur şi excepţional lucrat, icoane originale din 1720, candelabrele de cristal care împodobesc nava centrală. În apropierea catedralei se află clădirea Marelui Mormânt princiar în care, până la revoluţia bolşevică au fost înmormântaţi membrii familiei ţariste iar după 1990 au fost aduse din exil rămăşiţele ducilor Vladimir şi Ciril succesori de drept ai ultimilor Romanovi. În parcul catedralei în anul1991 a fost ridicat monumentul lui Petru cel Mare după masca mortuară executată de Rastrelli, renumitul arhitect al oraşului. După cum puteţi vedea în fotografie, muntele de om de doi metri înălţime emană forţă şi hotărîre dar îţi inspiră şi teamă. Petru cel Mare a avut două soţii, dintre care ultima, Caterina era o ţărancă lituaniană analfabetă. Printre numeroasele sale amante cu care a avut mulţi copii este şi Maria, fiica lui Dimitrie Cantemir. Testamentul lui Petru cel Mare prevedea ieşirea Rusiei la Marea Neagră şi gurile Dunării şi o politică expansionistă, dorinţe care s-au realizat în sec.XX. Am ieşit din fortăreaţă pe poarta Sf. Petru ornată cu stema imperială, un vultur bicefal de bronz care ţine în ghiare sceptrul împărătesc şi globul pământesc. Sub vulturul bicefal este sculptat un basorelief care proslăveşte invincibilitatea lui Petru în faţa regelui Suediei.

Dincolo de această poartă ne aştepta inegalabilul şi minunatul oraş Sankt Petersburg.

Insula Vasilievski ocupă o suprafaţă de peste 1000 ha fiind cea mai mare de pe Neva. În anii 1710 Petru cel Mare a dispus asanarea terenului mlăştinos din insulă şi a început amenajarea cartierului administrativ. Modelul l-a constituit oraşul Amsterdam pe care Petru îl cunoştea bine astfel încât toată insula este brăzdată de canale care urmau să fie principalele căi de transport în oraş. Încă din anii 1730 aici au fost construite clădiri pentru Academia de Stiinţe, Universitatea, Academia de Arte Frumoase, Scoala de Cadeţi Marini, Kunstkamera, în clădiri sobre de mari dimensiuni, de aceeaşi înălţime şi colorate pastel. Kunstkamera a fost fondată de Petru ca muzeu de antropologie şi curiozităţi. Nu l-am vizitat. Cum în oraş distanţele sunt mari şi mergând pe jos nu ai privire de ansamblu, cel mai bine clădirile pot fi observate într-o croazieră cu vaporaşul. Imediat după anul 1800 în vârful insulei Vasilevskaia s-a construit un important edificiu: Bursa, de culoare ocru-galben. Ea este înconjurată de coloane dorice şi are aspectul unui templu grecesc. De o parte şi alta a Bursei sunt amplasate două coloane rostrale roşii, înalte de 32 m şi împodobite cu prove de nave încrustate în piatră şi care simbolizează victoriile navale ale lui Petru cel Mare. La începutul sec. XVIII a fost construit palatul Mencikov care a fost camarad de arme cu Petru. Este o clădire galbenă cu două etaje care se întinde zeci de metri de-a lungul Nevei. Acesta este cel mai somptuos edificiu din oraş datorită atât dimensiunilor impozante cât şi ornamentaţiilor încăperilor. Aici, până ce clădirea şi-a schimbat destinaţia în scoală militară, se ţineau baluri şi ceremonii. Insula Vasilievskaia este un muzeu în aer liber al bunăstării şi rafinamentului artistic. Din loc în loc sunt statui de o mare valoare istorică. Doi sfincși amplasaţi pe cheiul Universităţii încadrează Academia de Arte Frumoase de la care coboară o scară de marmură până la Neva. Sfincșii au fost aduşi de la ruinele Tebei din Egipt şi au o vechime de cca. 3500 ani.

Nevski Prospekt este fără îndoială cea mai importantă stradă a oraşului. Aici se derulează viaţa financiară, culturală, comercială şi religioasă a Sankt Petersburgului. În capătul străzii veghează săgeata Amiralităţii amplasată pe o clădire construită la începutul sec. XIX. Clădirea Amiralităţii prin proporţii (la ruşi totul e balşoi) şi perfecţiune arhitectonică este considerată ca fiind unul din cele mai izbutite edificii din oraş. Pe cheiul Moika se află o clădire grandioasă, palatul Stroganof, construit în stil baroc. După naţionalizarea sa în 1918 a avut diverse destinaţii, toate muzeale, pentru ca în 1991 să fie transformat în Muzeul rus. Cum nu aveam mult timp la dispoziţie, deşi ştiam că e cel mai important muzeu din lume privind arta rusă, am optat pentru Ermitaj pe care-l mai văzusem cu 30 de ani în urmă dar despre care amintirile s-au şters. Cum am spus în review-urile precedente am vizitat Moscova patru zile şi Sankt Petersburg în cinci. Cred că două zile la Moscova ar fi suficiente pentru Kremlin, biserici, staţii de metrou, galeriile Tretiakov şi muzeul Puşkin şi minimum şapte pentru Sankt Petersburg. Tot pe cheiul Moika a trăit ultimile luni din viaţă Alexandru Puşkin care a murit în urma unui duel. Hotelul în care a locuit s-a transformat în muzeul Puşkin. Nu l-am văzut de asemeni din lipsă de timp. Retrase puţin faţă de frontul străzii principale sunt bisericile majorităţii cultelor practicate în Rusia. Biserica luterană construită pentru meşterii germani aduşi de Petru cel Mare, catedrala ortodoxă Doamna noastră din Kazan construită în 1800, biserica cu turle asemănătoare celei a lui Vasile Blajinul din Moscova, a Invierii Domnului (Sfântul Salvator a sângelui vărsat), catedrala Sf. Isaac. Despre aceste biserici de o bogăţie şi frumuseţe nemaiîntâlnită ca şi despre Ermitaj voi scrie în review-ul următor. Tot pe Nevski Prospekt în faţa teatrului Alexandra construit în 1830 se află impunătoarea statuie a împărătesei Ecaterina II. Pe cheiul Fontanka la podul Anicicov se află un palat de culoare roz pal în faţa căruia sunt amplasate patru grupuri statuare de cai nărăvaşi. Pe un colţ al străzii se ridică un edificiu îmbrăcat în granit, cu ferestre mari, deasupra căruia se ridică un turn pe care e postat un glob de sticlă. Clădirea a fost construită în 1900 pentru reprezentanţa maşinilor de cusut Singer. Astăzi aici funţionează cea mai mare librărie din oraş în care am găsit în limba română ˝Operele complete ale tov Ceauşescu˝. Asta se întâmpla în 2009, la douăzeci de ani după îndepărtarea lui. Depărtându-ne puţin de Nevski Prospekt, in faţa elegantului pod al Băncii se află doi grifoni cu aripile aurite. I-am fotografiat ziua dar pozele de noapte - ca să mă laud - nu au egal. Dar Nevski Prospekt are şi părţi mai prozaice: magazinul universal Gostinii Dvor cel mai mare din oraş era plin de mărfuri de duzină spre deosebire de buticurile de firmă de pe cealălaltă parte a străzii care rivalizau ca preţ şi calitate cu cele de la Paris sau Londra. La autoservirea foarte ieftină în care am intrat, mâncarea era similară celei servită la cantină prin anii ´50 în anii studenţiei.

Pieţile oraşului. În jurul imensei construcţii a Amiralităţii a fost interzisă amplasarea oricărei construcţii astfel încât această clădire simbol cu pereţi care se întind pe zeci şi zeci de metri lungime mărgineşte trei mari pieţe care s-au format de-a lungul timpului Acestea sunt: piaţa Palatului, piaţa Decembriştilor şi piaţa catedralei Sf. Isaac. Design-ul pieţii Palatului a fost dictat de construcţia între 1750-1760 a palatului de iarnă proiectat şi executat de Rastrelli. Palatul de iarnă te uluieşte atât prin dimensiuni cât şi prin bogăţia decoraţiunilor aurite pe o culoare de fond verde pal. În mijlocul edificiului se ridică un Arc de Triumf care leagă piaţa palatului de strada Balşaia Morskaia. Deasupra arcului se află un car tras de şase cai. Centrul pieţii e ocupat de grandioasa coloană pe care e ridicată statuia împăratului Alexandru I care evocă victoria Rusiei asupra armatelor lui Napoleon. Astăzi în palatul de iarnă funcţionează muzeul Ermitaj. În această piaţă au loc defilări militare şi manifestaţii populare. Piaţa Decembriştilor se deschide spre Neva şi e delimitată de o faţadă laterală a clădirii Amiralităţii. În această piaţă se găsesc două clădiri importante: Senatul şi Sinodul bisericii ortodoxe dar este vizitată de toţi turiştii pentru popularul monument Calăreţul de bronz dedicat lui Petru cel Mare. L-am fotografiat şi ziua şi în timpul nopţilor albe. Pe soclul monumentului scrie ˝Petro primo, Catharina secunda˝. Normal, nu ca expresie a misoginismului ci a valorii de geniu a împăratului. Monumentul este considerat o capodoperă a sculpturii mondiale. Piaţa Sf. Isaac încadrează catedrala cu acelaş nume, cea mai mare din Rusia. În mijlocul pieţii se ridică statuia ţarului Nicolai I sub domnia căruia a fost construită această catedrală care domină oraşul.

Nopţi albe la Sankt Petersburg. Noaptea, de fapt un amurg prelungit cu două-trei ore de beznă în lunile de vară, oraşul este mai animat decât în timpul zilei de turiştii însetaţi de frumos. Intr-una din nopţi autocarul ne-a luat de la hotel la ora 23 şi ne-a dus la Neva ca să vedem cum se ridică podurile la miezul nopţii. Fiind început de iulie, începea să se întunece după miezul nopţii şi noapte era doar între orele unu şi trei dimineaţa. Cu treizeci de ani în urmă, în singura ieşire cu paşaport colectiv la Riga, nu a fost întuneric decât o oră dar atunci erau foarte puţini turişti şi străzile pustii pentru că toţi locuitorii erau în câmpul muncii . Acum, la Sankt Petersburg, catedralele, palatele şi statuile erau feeric luminate şi luminile lor se răsfrângeau în Neva şi mii de oameni le priveau în extaz. Din păcate nepricepându-mă să fixez aparatul de fotografiat cum trebuia, multe poze le-am ratat dar câteva cum ar fi Grifonii, Calăreţul de aramă, biserica Smolnâi, unele hoteluri, Nevski Prospekt, podurile ridicate şi mulţimea care se plimba pe cheiuri au ieşit acceptabil. Repet ceea ce am scris într-unul din review-urile anterioare şi care mie mi-a dat de gândit asupra sufletului slav. Este vorba de o ruletă rusească modernă care se desfăşoară noapte de noapte pe Neva sub ochii indiferenţi ai miliţienilor. Mai multe şalupe rapide conduse de tineri de bani gata, se iau la întrecere pe acelaş coridor al Nevei. Dacă reuşesc să evite ciocnirea cu şalupa din faţă, oprind la câţiva cm de ea, tânărul competitor îşi merită lada de vodcă. Dacă se ciocnesc, amândouă şalupele explodează dar concursul continuă noaptea următoare cu alţi tineri inconştienţi.

Am de gând să mai scriu un review despre Ermitaj şi marile catedrale din Sankt Petersburg (Sf. Isaac şi Doamna Noastră din Kazan) şi unul despre minunatele palate imperiale dinafara oraşului, Ţarskoe Selo şi Peterhof.

Apoi, la capătul acestui remember s-ar putea să-mi răspund de ce acest oraş nou, cu o istorie de numai 300 de ani, cu o climă neprietenoasă, incendiat în timpul revoluţiei bolşevice, cu zeci de mii de oameni prigoniţi şi ucişi, asediat şi înfometat de nemţi, cu o economie distrusă după 1991 şi cotropit de un capitalism sălbatec, exercită asupra noastră o fascinaţie care te face să-l consideri drept unul din cele mai frumoase din lume.

---

VIZUALIZĂRI: 9439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI