Un posibil traseu de weekend

TIPĂREȘTE

Weekend-ul 18-20 iulie 2014 avea pentru mine o semnificaţie aparte, de aceea am hotărât că trebuie să-l petrecem într-un mod deosebit. Mă bucurasem că activitatea mea pe AmFostAcolo îmi dăduse şansa de a câştiga un premiu oferit de Vila Dunavski Raj pentru că Golubac era un loc în care de mult voiam să ajung. Din păcate, anumite circumstanţe neimportante în cazul de faţă, m-au făcut să amân bucuria de a vedea malul sârbesc al Dunării atunci când plănuisem. Şi totuşi, ce puteam face?

La Întâlnirea AFA 2014 de la Moieciu de Sus, unde am celebrat 6 ani de existenţă AmFostAcolo, de teama frigului (întâlnirea a avut loc în perioada 28.02-02.03), nu am participat la două dintre acţiunile organizate în grup: vizita la Cetatea Râşnov şi Concursul de sărituri găzduit de Baza olimpică pentru sporturile de iarnă. Am inclus zona pe lista opţiunilor mele viitoare şi am promis că voi reveni la vară, de îndată ce va fi posibil. Despre Râşnov şi atracţiile turistice din preajmă mă documentasem inclusiv din review-urile publicate de colegii noştri imediat după întâlnire, aşa încât - acum, când trebuia să aleg ceva repede, repede - eram pregătită. Nu mai rămânea decât să găsim o cazare, să facem bagajele şi să plecăm.

Cu cazarea s-a rezolvat imediat, soţul meu ocupându-se cu rezervarea unei camere la Casa Leah, o pensiune fără mari pretenţii, dar bine amplasată, în Râşnov, aproape de majoritatea punctelor de interes din zonă.

Bineînţeles, am urmat acelaşi traseu ca şi în februarie (Bucureşti - Piteşti - Câmpulung Muscel - Bran - Râşnov), din cel puţin două motive. În primul rând pentru că preferăm autostrada (evităm astfel Valea Prahovei, în weekend veşnic sufocată de traficul rutier), în al doilea rând pentru că interceptasem pe traseul amintit câteva obiective pe care le voiam musai vizitate.

La Câmpulung Muscel - lung într-adevăr, mai ales dacă nu-l cunoşti, voiam neapărat să facem un popas. Remarcasem încă din iarnă frumuseţea patriarhală a acestui oraş cu clădiri vechi, unele cam părăginite, dar încă impresionante, cu o zonă pietonală în centru, cu o piaţă dominată de clădirea Primăriei, precum şi cu frumoase străduţe mărginite de mici magazine, cofetării şi terase.

Aş fi vrut să fotografiez câteva faţade ale vechilor clădiri, aş fi vrut să mă apropii mai mult de turnul clopotniţă de la Complexul Feudal Bărăţia despre care citisem că este mai vechi de 300 de ani, să văd bustul în bronz al lui Negru Vodă amplasat în faţa Bibliotecii orăşeneşti şi poate să descopăr şi alte obiective de care nu aveam cunoştinţă, însă "Zilele municipiului" eveniment de marcă pentru localnici, transformase oraşul dintr-unul liniştit, aşa cum îl ştiam, într-unul clocotitor. În perioada 14-20 iulie se organizau tot felul de manifestări culturale, planificate pe zile şi ore, cu program afişat în locuri publice. În piaţa centrală era un târg, motiv pentru care zona a fost închisă circulaţiei motorizate. Zăpăciţi de manevre prin străzi înguste, necunoscute, printre maşini cu şoferi la fel de derutaţi ca şi noi, negăsind un loc de parcare, ne-am lăsat păgubaşi, căutând să ieşim cât mai repede din oraş.

La întoarcere, ştiind că evenimentul era încă în derulare, am luat-o pe ruta ocolitoare a centrului. Pe aici nu mai vezi atâtea clădiri frumoase, vechi, dar se circulă cu mult mai bine.

Valea Mare - Mateiaş era iarăşi un loc unde doream să facem un popas, nu pentru complexul turistic despre care aflaserăm că oferă suficiente posibilităţi de odihnă şi relaxare, ci pentru Mausoleul Eroilor. Ansamblul monumental de la Mateiaş m-a impresionat foarte mult. Intrarea în muzeu este 3 lei/persoană (n-am înţeles dacă există tarif diferenţiat pentru elevi şi studenţi), incluzând şi intrarea în mausoleu.

Muzeul are două încăperi mari în care sunt expuse diverse obiecte, uniforme, arme, medalii, documente şi steaguri. Diorama aflată în cea de-a doua sală, obscură, cu ajutorul unor lumini bine amplasate, crează impresia unui real câmp de bătălie. Un rol covârşitor îl au şi manechinele îmbrăcate în uniforme de epocă, întruchipând soldaţi pe câmpul de luptă.

Podu Dâmboviţei este o localitate aflată în comuna Dâmbovicioara, pe DN 73, la 29 km de Câmpulung Muscel şi 185 km de Bucureşti.

Aşezată într-o mică depresiune la poalele Munţilor Piatra Craiului, la 5 km distanţă faţă de Rucăr, pe traseul Rucăr-Bran, localitatea Podu Dâmboviţei a rămas în memoria mea datorită sculpturilor care te întâmpină la intrarea în sat indiferent din ce parte ai veni. Am oprit într-o curbă, aproape de casa unui bătrân care vindea căţei. În timp ce soţul meu discuta cu moşul admirându-i micile patrupede, am traversat spre îngrăditura din plasă de sârmă şi am pătruns în interior prin poarta larg deschisă. Un complex de statui aşezate circular, întruchipează personaje inspirate de "Nunta Zamfirei". În mijloc, spate în spate, cu feţele îndreptate către cele patru zări, se află lăutarii. Lucrarea, de mari dimensiuni, face parte dintr-un proiect mai amplu iniţiat de cunoscutul dramaturg şi om de cultură Paul Everac. Pe un mic panou am citit că: "Acest grup statuar a fost realizat în cursul lunilor iulie, august şi septembrie şi inaugurat festiv la 1 octombrie 1989". Pe un alt mic panou, în completare, ilustrativ, am citit câteva versuri din poezia lui Coşbuc:

Trei paşi la stânga linişor

Şi alţi trei paşi la dreapta lor;

Se prind de mâini şi se desprind,

S-adună cerc şi iar se-ntind,

Şi bat pământul tropotind

În tact uşor.

În Bran am intrat trecând mai întâi pe lângă parcul care găzduieşte câteva sculpturi în lemn realizate cu ocazia Festivalului de artă tradiţională şi modernă "Poarta Branului" (15-28 august 2011). De aici de vede castelul în toată splendoarea lui. Cei care vor să fotografieze castelul de pe şosea, pot afla că acesta este locul cel mai potrivit. Semeţia castelului care apare dintr-odată, după o curbă, impresionează orice privitor. În centru este mare înghesuială, abia dacă mai găseşti un loc în parcarea cu plată (2,5 lei/oră dacă am reţinut bine), iar nelipsitul târg cu suveniruri, kurtoş şi floricele, este în opinia mea o pată în inima acestei minunate aşezări turistice. Nu am vizitat Castelul Bran acum. Am făcut-o în mai multe rânduri, ultima oară acum vreo trei ani când ne-am petrecut un weekend la Hanul Bran, în imediata vecinătate a castelului.

Nu cred că mai există cineva care să nu fi auzit de acest vechi edificiu - atestat documentar din 1377, o fortificaţie împotriva invaziilor străine intrată în posesia Reginei Maria în anul 1920 şi transformată într-o frumoasă reşedinţă regală de vară. Sunt sigură că nu vă aşteptaţi să citiţi aici toată istoria acestui castel. Despre dăruirea cu care l-a amenajat Regina Maria şi ceea ce s-a întâmplat cu el ulterior, de asemenea, vă puteţi informa din surse de specialitate. Este suficient să spun că, transformat în muzeu în anul 1956, renovat mai târziu, Castelul Bran este acum un important punct de atracţie turistică atât pentru români, cât şi pentru străini.

La poalele culmii împădurite pe care se înalţă castelul, foarte bine văzut de acolo, de sus, se află Muzeul Vama Medievală Bran sau Casa Vămii. Este un complex arhitectural compus din mai multe clădiri, un monument istoric şi de artă care merită pe deplin vizitat.

În 1920, odata cu Castelul Bran şi aceste edificii ai intrat în posesia Reginei Maria. Restaurate şi mărite, interioarele au adăpostit obiecte valoroase, multe dintre ele dispărând în timp. Vama medievală de la Bran a devenit muzeu în 1987, an în care au fost amenajate câteva săli de la parterul pavilionului central.

În nouă încăperi nu prea mari, muzeul expune în prezent obiecte de patrimoniu care au decorat şi mobilat camerele Castelului Bran înainte de 2009, anul retrocedării acestuia. Desigur, în spaţiul restrâns al Muzeului Vămii Medievale sunt expuse doar câteva obiecte din vastul inventar al castelului, restul fiind înghesuite în depozite.

Am văzut aici ceramică şi argintărie, sculptură şi pictură, covoare, dar cel mai mult m-au impresionat piesele de mobilier. Lucrătura lor şi fineţea decorurilor sculptate în lemn sunt cu adevărat demne de o casă regală.

Am aflat de curând că în apropiere de Muzeul Vămii Medievale din Bran, la poalele pădurii, sculptat în piatră, s-ar afla locul în care a fost depusă inima Reginei Maria după anul 1940 când a fost mutată de la Balcic. Îmi pare rău că n-am ştiut asta înainte de a ajunge la Bran. Am fi încercat să-l căutăm.

La Râşnov am ajuns relativ devreme. Cum am găsit Casa Leah şi cum ne-am cazat, am povestit deja.

Pentru că nu vreau să lungesc prea mult relatarea mea, mă voi opri aici. Oraşul Râşnov, cu împrejurimile şi principalele sale obiective, merită un review separat.

---

VIZUALIZĂRI: 5155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI