Gânduri după Întâlnirea AFA 2014

TIPĂREȘTE

Închid ochii şi vă văd pe voi, caut liniştea şi aud necontenit glasurile voastre întretăiate, în discuţii aprinse. Totul e colorat, vesel, dinamic, într-un vârtej necontenit...

Realizez că a trecut o săptămână, iar eu sunt încă alături de voi, dorind să prelungesc cât mai mult trăirile de la Moieciu. Am primit poze pe care abia acum le-am descărcat, am primit şi filme pe care încă nu le-am descărcat pentru că alte probleme de viaţă, foarte presante şi nu tocmai simple, mi-au stat împotrivă.

Vineri, 28 februarie. În drum spre Moieciu - locul în care urma să celebrăm 6 ani de existenţă AmFostAcolo, mi-am zis că poate ar trebui ca de astă dată să-mi postez impresiile doar în simple intervenţii la cele scrise de alţii. Atunci credeam că ar fi mai bine să dau întâietate colegilor noştri mai noi sau mai vechi, dar care nu au scris nimic de multă vreme.

Despre întâlnirea de la Moieciu s-a scris deja. Violeta cea plină de vervă şi veşnic fără de odihnă, a fost prima care şi-a descărcat preaplinul sufletului scriindu-şi impresiile în miez de noapte, la lumina unei veioze. @cristinaoranici, @le_maitre, @Marian Preda, @Michi, @clau70, @Alina53 şi @Aristide Mariana - debutantă în ale scrisului pe AmFostAcolo, ne-au dezvăluit atâtea trăiri la cele mai înalte cote, iar eu...

Eu sunt la a doua întâlnire AmFostAcolo, de fiecare dată fără să ştiu când, cum şi dacă voi ajunge acolo. Şi am ajuns la Mistral - mai devreme decât speram - cu dureri de cap, cu pocnete auriculare de la curbele dinspre Câmpulung, zgâlţâită de gropile ultimilor 8 km de drum. De toate am uitat când în prag, cu zâmbete prieteneşti, ne-au întâmpinat trei din greii AmFostAcolo: Cornel - părintele nostru, Ovidiu - sufletul acestui eveniment şi Costi - un personaj pe care de doi ani voiam să-l cunosc (prietenii ştiu de ce!).

Focul de tabără, o bucurie de care nu am mai avut parte de când eram pionieră, ne-a reunit în jurul lui pe toţi. E drept că, fiind întuneric, n-am putut cunoaşte şi nici recunoaşte prea multă lume, dar scânteile jucăuşe care săreau din butucii învăluiţi de flăcări, paharul cu vin fiert bine aromatizat şi potrivit de dulce, ca şi surprinzătoarea apariţie a unor căţeluşi, adevărate ghemotoace vii de blană, au fost tot farmecul serii la focul de tabără.

Cina festivă, în restaurantul hotelului, a fost prilejul de a ne vedea (cu adevărat) la faţă, de a ne reîntâlni cu mai vechile cunoştinţe şi de a-i cunoaşte pe noii veniţi. Pentru al doilea an consecutiv, am avut privilegiul să stau la masă alături de @Michi, o respectabilă doamnă pe care oricine şi-ar dori-o ca partener de dialog.

Apariţiile costumate, carnavalul şi concursul organizat cu acest prilej au fost surpriza serii. De parcă se stricase ordinea firească a lucrurilor, pe intervalele dintre mese a început să se reverse un alai de personaje din cele mai diverse timpuri, locuri, naţii şi etnii. Portos, Bahus, Cuza Vodă, Albă ca Zăpada, Împărăteasa Sisi, două zâne bune, mulţi prinţi şi prinţese, Contele Dracula, cavaleri medievali şi chiar neînfricatul d’Artagnan din vremea când era copil, mexicani (care nu s-au mai vrut marocani), arabi, egipteni, peruani, tiroleze şi maltezi, un roman din antichitate, ţigani şi pirande fără puradei, o doctoriţă a sufletelor, Suleyman Magnificul cu două dintre cadânele lui, piraţi şi căpitani de corăbii, precum şi un inegalabil trio - pilot, terorist şi doctor - care a interpretat magistral scena deturnării unui avion ce zbura înspre America..., toţi s-au perindat prin faţa unui juriu exigent, menit să aleagă cea mai reuşită costumaţie şi să decerneze marele premiu. Dintre atâtea apariţii, n-a fost tocmai simplu să se aleagă şi cel mai frumos, cel mai haios, cel mai controversat şi cel mai sexy personaj costumat.

Aici ar trebui să fac o paranteză. Urmare a unui ecou pe care l-am dorit a fi o glumă, în care îl recomandam pe soţul meu dacă mai era un loc vacant în juriu, partenerul meu de viaţă a fost nominalizat ca persoană imparţială, care nu face parte nici din echipa organizatorilor şi nici a membrilor AmFostAcolo. Alături de @Michi şi @Costi - reprezentanţii AmFostAcolo, soţul meu şi-a luat rolul foarte în serios.

Dansul, muzica şi voia bună s-au prelungit mult în noapte, cu şi fără costume de carnaval.

Sâmbătă, 1 Martie. Primăvara a venit şi la Moieciu. În sufletele noastre venise încă de ieri! La micul dejun doamnele au primit ghiocei din partea Mistral Resort, iar din partea colegilor de site gingaşe mărţişoare. Mulţumim din suflet tuturor!

O plimbare pe drumul forestier care porneşte chiar din poarta Mistral Resort, a fost nu doar un strop de sănătate, ci şi prilejul de a vedea cum, încet, încet, primăvara coboară peste văi. Verdele proaspăt al ierbii scăpate de sub omăt, surâsul galben al primelor flori de podbal (Tussilago farfara), ne-au convins de acest lucru.

Momentul cu cea mai mare încărcătură emoţională a zilei a fost întâlnirea oficială a membrilor AmFostAcolo. Într-o sală de conferinţe pusă la dispoziţie de Mistral Resort, prezidaţi de inimosul nostru Cornel şi de ajutoarele sale, ne-am cunoscut cu toţii, am primit diplome şi premii, ne-am îmbrăţişat, am mulţumit, ne-am fotografiat, ne-am emoţionat şi am încercat să nu dăm frâu prea liber sentimentelor noastre lacrimogene. Să vorbim despre site, să facem propuneri, să discutăm pe baza Regulamentului... Cine mai era în stare atunci de aşa ceva?

Cina festivă care a urmat, cu program artistic, cu dans şi multă voioşie, a culminat cu un "Mulţi ani trăiască!" pentru AmFostAcolo şi pentru toţi cei ce-l duc mai departe, cântat în jurul marelui tort aniversar.

Schimbul de suveniruri din călătoriile noastre - tombola - a fost un nou prilej de surprize şi bucurii, fiecare oferind şi primind la rândul său, prin tragere la sorţi, un cadou. A fost încă un motiv de cunoaştere şi apropiere între noi. Sorţii au decis să ofer darul meu lui @iulian68 pe care l-am cunoscut anul trecut la întâlnirea de la Odorhei şi să primesc un dar de la @geosler - un distins domn pe care l-am cunoscut cu această ocazie.

Muzica şi dansul au continuat mult după miezul nopţii, ringul dovedindu-se de cele mai multe ori neîncăpător. Încet, încet, petrecăreţii s-au retras la odihnă. Cei mai rezistenţi au coborât în Club Heaven unde distracţia a continuat până în zori. Duminică, la micul dejun (un mic dejun întârziat, fireşte), ochii injectaţi şi feţele lor trase mărturiseau totul.

Dar, începea o nouă zi, cea mai tristă, ziua despărţirii. După sesiunea de fotografii (şi fotografia oficială AmFostAcolo pe care regret că am ratat-o), au urmat îmbrăţişări, sărutări, cuvinte de bun rămas şi promisiuni de revederi viitoare. Curând, una câte una, maşinile încărcate au început să plece lăsând la Mistral Resort doar liniştea munţilor din jur.

Cu regretul că timpul a fost atât de scurt, că nu am avut răgazul să relaţionez cu toată lumea, mulţumesc tuturor pentru această sărbătoare minunată! Mulţumesc lui Cornel, lui Ovidiu şi acelora care s-au implicat în organizare, de asemenea mulţumesc gazdelor noastre de la Mistral Resort!

Un mare "Mulţumesc!" tuturor colegilor care au ştiut să lase acasă grijile cotidiene şi să facă din Întâlnirea AmFostAcolo o sărbătoare de suflet, o sărbătoare de neuitat.

A fost… o mare nebunie pentru oameni mari!

---

VIZUALIZĂRI: 2021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI