Traditiile, oamenii, peisajele - minunile din Maramures

TIPĂREȘTE

Nu am ajuns bine acasa ca deja ne este dor de Maramures. De traditiile care aici au ramas aproape intacte, de locurile incarcate de istorie si religie, dar mai ales de oamenii din Poienile Izei.

Am fost pentru prima oara in Maramures, dar parca ne stiam de o viata cu localnicii. Prietenosi, mereu zambitori, dar mai ales dornici sa spuna povesti despre ei, unele auzite chiar de la mosii lor. Si au ce povesti: bisericile lor au peste 400 de ani, la toate sarbatorile din an, in toate duminicile, la toate nuntile lor traditiile sunt pastrate cu sfintenie. Localnicii poarta si acum cu mandrie costumele maramuresene. Sunt oameni harnici si piosi.

In casa familie Dunka (care de fapt este o pensiune agroturistica la fel de bine dotata ca un hotel de 4 stele), esti rasfatat cu mancaruri si prajituri facute de d-na Liliana (o bunatate!) si cu povesti spuse de d-nul Vasile alaturi de familia sa, la un pahar de horinca.

Am facut o multime de poze, dar cele mai dragi imi sunt cele in care am imbracat portul maramuresan.

Sunt o multime de locuri de vizitat: vestitele biserici maramuresene din lemn (manastirea Barsana, Poienile Izei, Ieud, Budesti, Sapanta-Peri, manastirea Rohia, etc.), mocanita de la Viseu de Sus, Cimitirul Vesel de la Sapanta, Memorialul Durerii si Muzeul satului din Sighet, Cascada Cailor din Borsa, etc. Dar, odata intorsi acasa, ne-am surprins povestind tot de oamenii pe care i-am intalnit si care ne-au dat o lectie despre cum sa traiesti frumos si curat. Ne-am intors acasa mai bogati sufleteste si cu vreo 2 kg in plus. De vina sunt doar bunatatile gatite de d-na Liliana.

---

VIZUALIZĂRI: 3016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI