Rețetă culinară - șuncă la jar

TIPĂREȘTE

În ultima perioadă am citit pe ist site despre fel și fel de excursii și concedii petrecute prin cele mai insolite locuri. Eu, unul, sunt convins că nu voi ajunge acolo, poate și din cel mai simplu motiv: multe locuri îs pe alte continente și, ca s-ajungi acolo, trebuie să mergi cu avionul sau cu vaporul.

Eu știu să înot, bine, nu-s de vreo medalie olimpică, adică, să vă faceți idee, dacă cei mai mulți se cronometrează cu cronometrul când înoată pe vreo 50 de metri, de exemplu, eu mă cronometrez cu calendarul... fac pluta, înot pe spate, mă rog, trec Siretul, mai ales pe pod, cu mașina sau, când cei de la Hidrocentrala de la Călimănești îl dă pe ”zero”.

În schimb, de zburat, n-am niciun spor, neam, nu sunt dotat anatomic cu dispozitive din alea, ”aripioare” le spune... apoi, cred că nici n-o să am parte de ele pen'că atuncea când, plictisit de mine și gogorițele mele, Dumnezeu mă va trece în parcul rece, cred că o să-mi trebuiască mai ales un hârleț și ceva de topit smoala... n-am eu noroc de lumina albă!

De aceea, spun, nu mă urc în avion că mi s-ar părea că-mi forțez norocul!

Plus că pe durata zborului mi-aș înghesui lenjeria intimă în anumite părți anatomice până-aș scămoșa-o, de cât aș strânge din respectivele buci... mhhmmm, gata, să lăsăm asta cu zburatul!

În aceste condiții realizez că turismul despre care scriu eu nu e prea atractiv, că nici nu e spectaculos. Așa că io nu am pretenții că trebuie să mă băgați în seamă cine știe ce. Dar, dacă vreți să mă votați, votați și voi review-urile alea în care-mi mai trebe doar vreo treij'de voturi până fac și io 50 de voturi să primesc ZB! :D

Hai, că v-am luat cu milogeală, dacă nu mă votaţi, nu mă băgaţi în seamă! :p

Revenind la titlul review-ului, astăzi nu vom trata niciun subiect turistic, nu, astăzi vom vorbi despre șunca făcută la jar, sau, la ”țăcălie” cum spunem noi, adică o crenguța bifurcată, căreia îi ascuțim cele două cornițe, în care punem șunca sau, de ce nu, bucata de cârnați sau ce mai avem noi de mâncat.

Pentru reușita acestei rețete, vă recomand să folosiți un rucsac de 60-70 de litri, în care veți pune:

- una bucată șuncă, ușor învârstată cu carne, dacă aveți șuncă atât de bună, puneți, mai bine, vreo trei bucăți, table, cum le zicem, noi, vrâncenii;

- una-două conserve de carne;

- o bucată de salam, cel uscat, de vară e foarte bun, brânză, în toate formele ei;

- una bucată pâine.

Puteți completa cu câteva pachete de biscuiți, o ciocolată, batoane energizante.

Obligatoriu, un bidon de 1-1,5 litri cu apă. Dacă vreți să vă dați bengoși, puteți stoarce în apa aia și zeama unei lămâi, deși, astea-s fițe!

Acuma, știți cu toții că-n România se fură, de aceea, tot ceea ce am spus mai sus, va fi pus într-unul din buzunarele acelui rucsac. Ca să nu se prindă lumea ce bunătăți duceți voi acolo, puneți în rucsac, la mișto, vreo două-trei perechi de ciorapi, una- două de chiloți, vreo două tricouri, un pulover mai grosuț și ceva impermeabil. Toate astea așa ca cine vă vede să nu știe nimica despre șunca pe care, știți vorba, abia așteaptă lumea să vi- o fure din fasole!

Într-un alt buzunar al rucsacului puneți două cutii de chibrituri, învelite frumos într-o punguță, legată bine la gură. Vă dați seama de ce: trebuie să faceți focul și, deși unii spun că frecând două bețe faci scântei, io cred că e mai ușor să freci un băț de chibrit de un scăpărici. Bine, mulți români freacă și menta, atât la serviciu cât și în alte părți, deci, românii se pricep la frecat, spunem asta fără prea mare frică că greșim!

Buuun, când avem toate astea, de vi le-am spus mai adineauri, puneți rucsacul în spate și plecați într-un loc ascuns, unde să puteți mânca minunăția aia de șuncă de unii singuri, fără să fiți nevoiți s-o faceți pe bunul samaritean și să-mpărțiți și bucătura din gură.

Unde și cum găsiți locul ascuns, aicea-i mai greu, că de aia-i loc ascuns, dar eu vă spun să vă urcați în mașinile de le-aveți și, de la Focșani mergeți pe DN2D spre Vidra și, mai departe, Valea Sării. La ieșire din Valea Sării este o frumoasă intersecție: la dreapta mergeți spre Tulnici-Lepșa și Ojdula. Noi însă nu vom merge acolo ci, la intersecția de v-am zis de ea, mergem cumva înainte, spre Năruja. În Năruja fiind, când ajungeți la Podu Stoica virați, cumva brusc, la dreapta și mergeți spre Nistorești. Dacă nu știți care-i Podu Stoica, no problem, este indicator spre Nistorești, singura voastră obligație fiind să știți carte, ca să puteți citi ce scrie, ori, dacă nici carte nu știți, vorbiți cu lumea, or să vă-ndrume!

De la acea intersecție mergeți pe un drum frumos, care este și bine făcut. O s-aveți, la un moment dat, în față, Muntele Pietrosu, 1676 m îl recunoașteți ușor, e ca o culme cu un țâf, cam cum ar fi un cap pe umeri, explic și io plastic, nah!

Admirând acel munte, mergeți mai departe, intrați în Nistorești. Vedeți că, la un moment dat, la capătul satului, se face o intersecție, unde scrie că, mergând la dreapta ajungeți la Mănăstirea Valea Neagră. Vouă nu vă pasă de acest lăcaș, dacă vreți să citiți despre băgați o geană pe pagina mea de pe AFA, am scris despre mănăstirea asta.

De la Nistorești continuați drumul spre Herăstrău. Abia acuma intrați cu adevărat în pădure, depășiți ultimile case, o exploatare forestieră și un canton silvic și intrați pe Cheile Nărujei.

Ce să vă spun, că Cheile Nărujei este o arie protejată de interes național? Ei, iacă, nu vă spui!

Mergeți, deci, mai departe, pe drumul forestier binișor hâțânat de TAF-uri și camioanele de urcă sau coboară. Cel care conduce e oarecum pedepsit, el trebuie să stea cu ochii la drum, că, dacă e după ploaie, prinde șleauri și nu trece, neam! Ceilalți, în schimb, se pot uita și cu ochii de la ciorap, locurile sunt tare frumoase. Bine, pentru ăia de-au condus, pun io niște poze, plus c-am mai scris despre zonă și am pus și-acolo poze, vedeți ce bun îs?

La un moment dat este un indicator, care vă spune că, pe-acolo, prin stânga, se-ajunge la Pietrosu'. Nu va-ncântați, se merge vreo două ore jumate pân'la el. Numai pe jos! Cei care au curaj, se vor bucura de vederea Cascadei Mîșina, despre care, dacă sunteți cuminți și vă spălați pe dinți, vă scriu alt'dată!

Noi mergem mai departe, pe Cheile Nărujei, spre Izvoarele Nărujei. Ca să vă faceți idee, veți trece pe lângă o frumoasă cabană, ”La Bursucărie”, îi spune. Faceți-vă poze, că altceva nu e de ea! Dacă sunteți singuri și părăsiți, vă puteți caza acolo, adică, să mă-nțelegeți, nu e cabană turistică! Nu stă nimeni în ea, dar, nu veți dormi sub cerul liber!

Munții Vrancei au fost dintotdeauna bogați în păduri. De aceea aici au și fost construite multe mănăstiri în anii de restriște, în locuri ascunse și greu accesibile.

În același timp, pădurile au și fost tăiate, că deh, exploatările forestiere trebuie să existe și ele !

Exploatările din munții Vrancei trimiteau lemne la Comandău, printr-un sistem de funiculare și apoi, printr-o linie ferată de mici dimensiuni, v-am mai spus despre ea.

Și aicea, în drumul vostru spre Izvoarele Nărujei, veți trece pe lângă o fostă stație de cale ferată, dezafectată în prezent, cam așa cum a fost dezafectată toată economia României.

Cred că ați auzit de Planul înclinat de la Comandău, un sistem de urcat -coborât funiculare , construit de inginerul Emil Lux? Ei bine, aflați că acea instalație, construită pe la 1890, a fost absolut funcțională până în 1995, când o furtună a distrus stâlpii, iar noi, românii, ne-am frecat mâinile de bucurie și am lăsat-o-n paragină!Cum spuneam, nemții fac lucruri trainice !

Instalația în sine ar fi trebuit inclusă în patrimoniul UNESCO, dar, pentru că politicienii români știu să promoveze imaginea României în lume, astăzi planul înclinat a rămas o poveste.

În final, ajungeți la Izvoarele Nărujei. Năruja are un specific prin acela că nu are un singur izvor, pe o suprafață relativ restrânsă ies la suprafață mai multe izvoare care se unesc în ceea ce, câțiva zeci de metri mai jos devine Năruja.

Ei, aicea ajunși o să dați peste ce altceva, decât peste o exploatare forestieră. Care nu aveți auto 4x4 (egal 16, știți bancul), lăsați acolo mașina. Stați liniștiți, nu o să vă fure nimic de la ea, cel mult bateria, roțile și ce mai aveți prin mașină! Dar, întrucât luați rucsacul cu voi, nimeni nu vă va fura șunca!

De la acel loc aveți de urcat, pe jos, urmând drumul forestier, vreo 2,5 km. Hei, nu vă bucurați, aveți de URCAT! Nu, nu țip la voi, doar subliniez cuvântul! Cei 2,5 km o să vă ia vreo oră, o oră jumate, după care ajungeți la un platou.

Opriți-vă și trageți-vă sufletul! Când plămânii își recapătă funcția de bază, uitați-vă-n jur! Dacă nu vă place, înjurați-mă, sănătos! Veți vedea de-acolo, toată Valea Nărujei și munții dimprejur. Dacă-i știți, veți vedea Vf. Goru și Pietrosul.

Buun, de aicea aveți două opțiuni:spre Lacul Negru, zis și ”Plămâna”, o adunare naturală de apă a Pîrîului Negru, pe o turbărie. ”Plămâna” este o plantă cu proprietăți deosebite în combaterea bolilor de plămâni și de ochi, al cărei areal este restrâns la acea zonă, din păcate, ca tot ceea ce e bun în România, pe cale de dispariție.

Altfel, dacă nu vreți la lac, urcați, mai departe, spre Dealul Negru.

În primul rând, ridicați-vă de unde v-ați prăbușit, luați-vă-n spate rucsacul! Uitați despre cuvântul ”urcat”, sau, mai corect, adăugați-i noi valențe. De-abia de-acuma veți urca, preț de vreo 45 de minute-o oră. Drumul este făcut pentru SUV, dacă vă lipsește-o doagă, puteți încerca cu auto.

Dacă vreți să vă vedeți plămânii, urcați, per-pedes. Când ajungeți în vârf, vă garantez două realizări: peisaj superb și vă veți fi lăsat de fumat!

Imediat ce ați terminat de urcat, ajungeți într-o poieniță. Există un indicator, spre Dealul Negru. Nu ezitați, urmați-l! Ce-a fost greu a trecut, mergeți la pas printr-un jnepeniș. Vara, musai, jambiere, altfel vă beliți rău la gambe.

Ajungeți la un vârf golaș. Lăsați-va pe un bolovan, respirați, apoi uitați-vă de jur -împrejur! Chiar dacă sunteți la o înălțime de numai 1516 m, veți vedea toți Munții Vrancei, iar dacă și știți, oarecum, orientarea turistică, veți vedea Cheile Tișiței, Vf. Coza, Pietrosul, Goru și Lăcăuțiul. Dacă e senin și aveți ochii buni, se vede Stația meteo de pe Lăcăuți, antena se vede sigur!

Cam alambicată descrierea drumului, recunosc! Ca să mă iertați vă spun că, undeva, la Vf. Dealu Negru, am ascuns o sticlă de palincă, din care, atunci când ajung acolo, beau, eu și prietenii cu care merg. Și o completăm, dacă se golește. Dacă o găsiți, așa să faceți și voi, beți și puneți-o sub stânca de v-am spus! Cuum, nu v-am spus, Eh, asta e! Nici nu prea sunt stânci pe acolo! :))

Ce faceți cu șunca și cu toate alea de v-am pus să le cărați în rucsac? Ce vreți voi, doar îs a voastre!

Eu aș merge spre Rezervația Putna și apoi, mai departe, spre Șaua Golici, apoi, la alegere, Vf. Coza sau Cascada din Horn. Ar trebui să mai mergeți vreo trei ore, cu urcușuri de-ți rup plămânii și coborâșuri de-ți hâțână meniscul, alegerea este numai și numai a voastră! Dar, dacă mă-ntrebați pe mine, eu vă spun că, de la Dealul Negru, sus, pe creastă, o să găsiți un luminiș. Faceți un focușor din vreo câteva vreascuri, scoateți șunca. O țăcălie se face imediat. Porționați-vă bucățile de șuncă, prăjiți-le-ncet. Mâncați pe îndelete, mestecați îndelung. Și, mai ales, uitați-vă la peisaj! Bucurați-vă că ați ajuns în niște locuri atât de frumoase, mai ales că ați muncit pentru asta. Dar merită! Și, dacă sunteți sinceri, gândiți-vă frumos și la mine, că eu v-am dat ideea! :D

Haidi, pa!

P. S. În zonă, vara, sunt multe animale, datorită vegetației care are și fructe de pădure și iarbă. Dacă vorbiți tare, se vor speria și nu vor veni după voi. Făcutul pe mortul când te întâlnești cu ursul e o balivernă, asigurați-vă o depărtare sigură! Urșii sunt drăgălași, dar, doar din pluș! Nu uitați, în Munții Vrancei nu există specia asta!

P.S. 2 Webmaster, te rog : youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1746 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI