Noua Peștera Ialomicioara

TIPĂREȘTE

Cel puțin eu așa o știu, după această denumire. Acu văd că-i spune Peștera Ialomiței. În fine, nu mai contează. Noua, pentru că e total schimbată la față... Dar să începem cu începutul.

Eram cazați la Sinaia (vezi impresii). Aveam în plan să luăm un taxi până la Bușteni, de-acolo să luăm telefericul până la Babele, apoi să coborâm până la Pestera- traseu cam de o oră jumate, iar apoi să luăm telecabina până la Sinaia. Planurile ne-au fost date peste cap, atât de un taximetrist, care s-a oferit să ne ducă el până acolo, spunându-ne că la telecabina de la Bușteni se poate sta la coadă și trei ore, cât și de gazda noastră de la pensiune, care ne-a precizat că luni și marți sunt în revizie ori o telecabină ori cealaltă.

Astfel am hotarât să luăm masina personală, ca să ajungem până la Peșteră. Am urcat pe Transbucegi până la cabana Dichiu, de unde se desparte drumul. În dreapta se merge spre Cabana Piatra Arsă, iar în stânga se merge spre Peșteră , preț de 17 kilometri. Trebuie să precizez ca șoseaua arată foarte bine, cu mici excepții. În primul rând pe multe porțiuni e foarte îngustă, pe la poduri datorită ploilor sunt mici porțiuni de drum stricat și nu există parapeți pe tot drumul, asa cum ar fi firesc. Dar per total drumul e foarte frumos.

Am parcat masina în apropiere de Cabana Padina și am luat-o pe jos spre Peșteră. Mai fusesem aici pe vremea copilăriei si nu mai țineam minte mare lucru. Am avut o mare surpriză. Peștera Ialomicioara tocmai ce a fost reabilitată și arată chiar foarte bine. Într-un articol anterior chiar povesteam de Peștera St Michael din Gibraltar (vezi impresii), despre care spuneam că nu m-a dat pe spate și că sunt peșteri mai frumoase la noi. Și mai spuneam ca diferența o face amenajarea interioară a acesteia și în special iluminarea. Ei bine în momentul de față Peștera Ialomicioara arata ca una de-afară din punct de vedere al amenajărilor interioare, doar că a noastră-i mai frumoasă. Sâc!

Din punctul meu de vedere Peștera Ialomicioara este una dintre cele mai frumoase și mai mari peșteri din țara noastră. Pe primul loc o plasez din punct de vedere a frumuseții pe Peștera Ursilor din Apuseni, iar ca mărime cu siguranța este Peștera Meziad din aceeiași munți.

Dar să revenim la oile noastre. La intrarea în Peșteră se afla Bisericuța Mânăstirii Peștera Ialomiței, care poarta hramul Sfințiilor Petru și Pavel. Aceasta se spune că a fost întemeiată de Mihnea Vodă cel Rău, unul din fii lui Vlad Țepeș, la începutul secolului al XVI-lea. Inițial a fost un Schit de Lemn, care a ars si a fost refăcut de mai multe ori. De altfel se spune că întreaga peșteră ar fi ca o biserică. La intrare se află bisericuța, iar la capatul vizitabil al Peșterii se află ultima încăpere denumită ALTAR, unde în permanență sunt lumânari aprinse.

După ce am vizitat bisericuța, am achizitionat bilete de intrare de la casă, contra a 10 lei/adult și 5 lei adolescent. Ni s-au oferit și căști de protecție, pe care le-am refuzat, pentru că nu mergeam pe brânci. În unele locuri chiar am constatat, că ar fi fost utile căștile de protecție, cel puțin pentru mine.

După cum am precizat au fost amenajate pasarele metalice dotate cu balustrade și s-a creat un nou sistem de iluminare foarte modern. Totul arată foarte fain.

La intrare, întâlnim o încăpere mare ca o sală, lungă de 120 metri, denumită Grota Mihnea Vodă. Podeaua galeriei este singura porțiune din Peșteră dreaptă. Se spune ca pe timpul iernii tavanul și podeaua din aceasta galerie se umplu de stalactite si stalagmite de gheață, iar când se dezgheață aceasta se inundă. Ca o paranteză să spun, nu știu dacă se practică, dar această primă încăpere ar fi ideală pentru organizarea unor concerte, în special datorită dimensiunii și a acusticii.

Urmează galeria denumită Bolta lui Decebal. Firește are această denumire, deoarece se presupune că aici s-a ascuns Decebal în vremuri de restriște. În apropiere se mai observă o mică galerie laterală denumită Grota Sfânta Maria, loc unde bolta se inalță până la aproximativ 10 metri.

După ce urcăm pe o scară, ne apare drept în față Grota la Răspântie (35 metri) denumită astfel deoarece poteca dreaptă coboară pe sub blocuri catre zona denumită La Lacuri (12 metri), iar cea din stânga urcă în partea superioară a galerii denumite Grota Urșilor, mare de 76 de metri.

După ce am vizitat si Grota La Lacuri am urcat de la Grota La Răspântie, către Sala Ursilor, care este foarte spectaculoasă. Această sală este de departe cea mai impresionantă. Observăm pe jos mari blocuri de piatră desprinse din munte. Este extrem de denivelată. Aceasta sală are lungimea de 70 de metri, lățimea de 35 de metri și înălțimea de 25 de metri. Aici s-au gasit urme de Ursus Spaeleus, mamifer mare ce-ar fi trait în zonele montane din Europa și Asia și care s-ar fi adapostit în pesteră datorită glaciațiunii. S-au găsit schelete ale acestui mamifer, dar acum nu mai sunt vizibile. Dispariția acestei specii de animale se pare că a avut loc acu 15000-20000 de ani. Parcă ar fi fost ieri! De atunci se pare că forma si dimensiunea acestei peșteri a suferit mari si multiple transformări, datorită prăbușirilor succesive. Chiar se crede că accesul urșilor în aceasta pesteră s-ar fi făcut pe o altă galerie, care momentan este astupată.

După ce trecem de marele bolovan al lui Zamolxis, ajungem la cel mai înalt punct al peșterii situat la 62 de metri diferență de nivel de intrare. Traseul nostru continuă printr-o galerie îngustă, denumită Calea Apelor și ajungem în capătul vizitabil al peșterii, denumit La Altar, datorită celor două coloane de calcit, care dau impresia de altar.

Să mai spun că Peștera Ialomicioara esti situată pe muntele Batrâna, la o altitudine de 1550 de metri. Are o singură intrare și o lungime de 480 de metri, din care doar 400 de metri sunt accesibili turiștilor. În timp ce în București sunt aproape 40 de grade, în peșteră temperatura constantă variază între 3 și 6 grade Celsius. Pe anumite porțiuni accesul în Peșteră este foarte anevoios, fiind necesar mersul piticului.

Este una dintre cele mai frumoase peșteri vizitate de mine și o recomand tuturor iubitorilor de natură. Iar faptul ca a fost reabilitată este un lucru pozitiv și reprezintă un îndemn de a o revedea și pentru cei care au mai fost aici.

La întoarcere am oprit la Cabana Padina să bem o bere și să ciugulim ceva. Cu toate că ne-au spus că toate camerele sunt ocupate, nu era nici țipenie de turist. E posibil să fie plecați să facă trasee. Ce ne-a deranjat e cum vorbeau proprietarii acestei cabane, de diverși clienți ai lor. Poate si alții o fac, dar măcar se feresc să fie auziți. Atitudinea asta arogantă a lor, m-a făcut să mă hotarăsc să cautăm alt loc de servit masa. Ne-am oprit pe malul râului să facem plajă și să ne bălăcim un pic, iar apoi am coborât în Sinaia.

---

VIZUALIZĂRI: 4455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI