Gura Portitei, unde totul iti pare din vis

---

Gura Portitei e cum era Vama acum ceva ani buni. Oameni prietenosi, cu sentimentul ca daca ai venit acolo “esti de-al lor”, sentiment de care imi era dor. Nimeni nu deranjeaza pe nimeni, toti eram la “Portita” si eram egali. Impartasim aceeasi mare, acelasi cer, aceeasi plaja, acelasi miracol din cer si apa, acelasi foc de tabara. Dupa “stilul” Croatia, imi era dor de cort, de o libertate “deosebita”, de rasaritul din mare, de liniste si de nevoia de a-mi auzi si intelege gandurile.

Este singura plaja pe care am vazut-o cu atatea scoici intacte si melci mari. Apa e curata, iar daca vantul bate dinspre mare, nu sunt nici tantari. In 4 zile nu am folosit deloc spray-ul pentru tantari, dar sa ziceam ca am avut noroc. La Gura Portitei nu gasesti “colorata maine-i gata”, nici “hai la porumb fiert” sau “namol de Techirghiol”, nici buticuri de gogosi. Pentru cazare, exista 3 optiuni: vila de 3 stele, casute pe plaja si cort. Cort daca e e bine sa fie intarit si intins bine din cauza vantului si pus mai departe un pic de mal. Plaja naturala de la Portita poate oferi surprize. Asta dupa propria experienta si alte relatari. Cu mancarea nu exista probleme mari, poti veni cu carne si cumpara si peste si face gratar pe plaja sau se poate manca la terasele din port. Bautura e o problema spinoasa. Trebuie carate baxuri din Jurilovca. Acolo e scumpa, de ex o sticla de apa la 0,5 e 4 ron. Ah..si nu exista altfel de sticle, doar la 0,5. Un mare avantaj il reprezinta cele 2 bai pe plaja, cu apa calda non-stop si gratis, nu ca-n Vama.

Sambata noaptea un mare foc de tabara pe plaja complexului anunta concertul de lipovence. Muzica, dans, voie buna. Nu mai auzisem muzica lor, dar este de-a dreptul fermecatoare. Toata plaja este prezenta si este chiar un spectacol fain si nu trebuie ratat.

Daca ajungeti la Gura Portiei, trebuie sa faceti baie noaptea. Ceea ce veti experimenta este spectaculos si destul de greu de exprimat in cuvinte, chiar si pentru mine. Luna rasare tarziu in noapte, iar cerul e plin de stele. In 3 nopti am vazut vreo 5 stele cazatoare si tot atatea dorinte mi-am pus. Pare ca cerul pica pe tine de greutatea atator stele. Cand am intrat pentru prima data in marea fosforescenta am crezut ca sunt intr-o poveste sau intr-un vis si inot prin lumina, printre stelele cazute din cer in mare! Aveam senzatia ca erau prea multe stele pe cer de cadeau in apa…este ceva fabulos sa ai tot corpul invaluit in lumina si sa iti faci loc printre “stele”… Impresionata profund, m-am documentat si am aflat ca fenomenul este denumit “lumanarea de mare” si este produs de planta Noctiluca miliaris.

Gura Portitei este un loc liber si plin de miracole, unde totul iti pare un vis din care nu iti mai doresti sa te trezesti. Parca timpul a ramas in loc cand te uiti la cer si cand intri in apa noaptea si inoti printre “stele”. Conteaza doar ceea ce e atunci si acolo si nimeni nu iti poate altera acel moment si sentiment cosmic de regasire, uitare si intensitate actuala. Am trait momente deosebite si am avut ocazia sa mai invat ceva despre asteptari, limite, dorinte, despre cum dau de gandit si cum “vad specialul” in oameni. M-am autocunoscut la intersectia cunoasterii altora. Experienta o voi purta mereu in suflet.

Abia astept sa ma reintorc.


--

Preluat din blogul Label Extravaganzza