Pensiunea Iazurile Bucovinei - ar fi putut fi mai bine

TIPĂREȘTE

In fiecare an am hotarat sa aratam copiilor o parte a tarii noastre. In toamna anului 2015 am ales ca destinatie Bucovina. Cazarea am ales-o cautand pe site-uri, citind impresii si, din pacate, netinand cont de ele.

Nu suntem foarte pretentiosi, in sensul ca evaluam locatia si serviciile functie de oferta prezentata, de clasificarea locatiei. Da, avem pretentii ca un hotel de 4 stele sa ofere ceea ce trebuie, nu, nu avem pretentia ca o pensiune sa se ridice la nivelul unui hotel de 4 stele, dar avem pretentia sa ofere ceea ce spune in site ca ofera. Ceea ce nu a fost cazul.

Am ales sa rezervam cabana pescarului, datorita locatiei acesteia, faptului ca puteam fi singuri in toata cabana, mai ales ca am fost 3 adulti si 2 copii.

De la bun inceput am spus ca, in cazul in care vom veni numai 2 adulti si 2 copii vom dori numai camerele de la parter (2 camere), iar in cazul in care va veni si al treilea adult vom avea nevoie si de camera de la etaj, pentru care vom plati diferenta, daca este nevoie, avand in vedere ca oricum inchiriem toata cabana.

Locatia este extraordinara, cabana izolata pe marginea unui lac. Fotografiile de pe site superbe.

Dupa un foarte lung drum, de la Bucuresti la Cacica, am ajuns in jurul orei 12-13, cu doi copii si o bunica epuizati. Am sunat sa intrebam exact locatia. Ni s-a spus, cu toata amabilitatea, ca pe site este precizat ca check-in-ul este la ora 15 si sa sunam la ora respectiva. A fost inutila explicatia noastra ca suntem cu 2 copii obositi si ca nu vrem decat sa lasam masina si bagajele, si plecam sa mancam undeva si sa ne plimbam si revenim la ora 15. Nu, nu a fost chip sa induplecam gazda. Ne-a recomandat sa ne plimbam si sa revenim cu un telefon la ora 15.

Daca spun ca aveam si doua tortulete cu noi, pentru ca era ziua fetelor, la una de nume, la una ziua de nastere, ca le-am plimbat de la Bucuresti pentru ca erau torturile lor preferate, ca ne-am straduit noi sa le punem in genti frigorifice, cu rezerve inghetate, dar totusi...

Problema noastra, pe site era precizata clar ora de intrare.

Ce sa facem, ne-am plimbat pana la ora 15, am luat-o in sus spre manastirea Arbore, ne-am dus pana la mina de sare Cacica, nu am si intrat, ca hainele groase erau la fundul bagajelor, dar am luat nota de locatie sa revenim, am vizitat sanctuarul Cacica, cu doi copii epuizati care vroiau sa manance si sa doarma.

Recunosc, vina noastra ca nu ne-am organizat corespunzator si am ajuns mai devreme.

In fine, am ajuns la cabanuta, dupa ce am coborat un drum in panta pe langa casa principala a pensiunii, drum ce traverseaza o livada de meri. Superb, mai putin mirosul de otet al merelor cazute si putrezite si miile de ganganii aferente.

Cabanuta, teoretic, ar fi putut fi minunata daca nu erau niste crapaturi majore intre corpul principal si extindere, care chiar pun in pericol structura, credeti-ma, nu exagerez, sunt inginer constructor. Am respirat adanc si cum la ora aia nu mai aveam cum pleca in alta parte cu 2 copii epuizati si o bunica, am zis Doamne ajuta, daca nu a cazut pana acum, poate nu o cadea pana plecam noi de acolo!

Inauntru curat, intr-adevar. Dar, lenjeriile foarte vechi si uzate, usa la una din camere nu se inchidea, usile la bai nu se inchideau. Daca aveai nevoie la toaleta... cam anuntai sa nu se treaca prin fata usii... care nu se putea inchide in sensul ca nu se putea misca usa, freca de podea, mai bine zis se bloca pe podea... De la una din bai mirosea ingrozitor...

Am solicitat si camera de sus, gazda nu a fost prea fericita, pentru ca nu o pregatise, desi anuntasem ca vine si al treilea adult, am inteles ulterior de ce.

Mansarda nu era deloc izolata, camera respectiva era un cuptor in care nu se putea sta, prin urmare ne-am organizat, bunica a dormit cu fetele in camera mai mare, noi in camera cealalta.

In spatele cabanutei un gratar. L-am folosit de cateva ori. Exista si o bucatarioara la demisol, chiar langa gratar, dar pentru folosirea ei ar fi trebuit sa platim separat. Nu am folosit-o. Am avut farfurii, pahare si tacamuri de unica folosinta.

Visasem sa stau pe un sezlong (se vedea in poza de pe site) pe malul lacului si sa citesc, sa admir un rasarit si un apus de soare... sezlongul nu era... ni s-au aratat doua hamace chiar pe malul lacului, dar unul era rupt... il rupsesera alti turisti... asta e... pontonul de langa casa era putrezit, cu multe scanduri lipsa, acoperit de efect cu o rogojina. Noroc ca m-am uitat si am instruit pe toata lumea sa nu calce pe el, ca ar fi ajuns fix si exact in apa. Minunatul lac pe care il admirasem era oarecum secat si foarte murdar, ieseau din el niste butoaie vechi, alte chestii care nu aveau ce cauta acolo... da, se vedeau din cand in cand zbatandu-se niste pesti, pe care sincer, nu am putut decat sa ii compatimesc ca sunt siliti sa inoate in noroiul ala...

Ni s-a atras atentia sa nu intram incaltati in casa si sa nu facem mizerie, ok, am respectat, oricum venisem cu papuci de acasa...

Nu ni s-a dat cheie de la cabanuta, ni s-a spus ca aici e o alta lume, ca nu se incuie usile si sa avem incredere... am avut, intr-adevar nu au fost probleme, dar in momentul in care am constatat ca mai sunt turisti la pensiune care se plimba inclusiv pe la cabanuta noastra am solicitat cheie.

Gazda s-a suparat pe noi, ni s-a spus de la obraz ca atitudinea noastra nu este pozitiva, desi nu am spus nimic, nu am deranjat cu nimic, doar ca... nu ne-am aratat foarte incantati, asta e, sincer... ne asteptasem la altceva, pe site era altceva! Am incercat sa avem o discutie si am explicat prieteneste toate problemele, ni s-a spus ca asta e, ca noi stim ca ei nu fac turism pentru profit? Ca parte din acesti bani se doneaza in scopuri umanitare? Nu, nu stim, si sincer, nu ne prea intereseaza... nu ca am fi insensibili, dar noi am venit in concediu, am platit suma care s-a cerut (si aici ni s-a spus ca totusi suma e mica si ca asta e, sa mai inchidem si noi ochii la ce nu e ok)... am ridicat problema usilor care nu se inched la bai, si chiar ai nevoie de intimidate, ni s-a spus ca nu a fost timp sa se repare si ca daca vrem vine si le repara. Pai nu stiu cum sa zic, zau, in concediu parca nu ma duc sa stau intr-un santier... am destul parte la servici... am ridicat problema mirosului de la baie, asta e... nu a stiut de el, am ridicat problema cheilor, ni s-a reprosat ca suntem bucuresteni si ca nu avem incredere, am explicat ca nu e vorba ca nu as avea incredere in ei, ca si gazde, ca oricum ei ar trebui sa aiba o cheie sa poata face curat, dar nu mi se poate pretinde sa am incredere in ceilalti turisti pe care nu ii cunosc... ca pana la urma e vorba de confortul psihic al turistului... am ridicat problema precaritatii structurii, da a recunoscut ca extinderea o cam ia la vale... si ca va scoate din circuitul turistic cabanuta din urmatorul an...

In ultimele 3 zile s-a incercat o reparatie a usilor, cat de cat s-a putut apropia usa de toc si a fost ceva mai bine.

Altceva? Intr-o dimineata am vazut o caprioara pe malul lacului. I-am facut si o poza. Mi-a salvat concediul...

---

VIZUALIZĂRI: 1399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI