Primavara in Tara Crisurilor

TIPĂREȘTE

Mult asteptatul "concediu" de Pasti parea sa treaca prea repede... mult prea repede decat ne-am asteptat noi. Asadar, la mijloc de saptamana, cum mai aveam cateva zile de ragaz, ne-am facut un mic bagaj si am pornit la drum cu masina si cu bicicletele in portbagaj :)

Ziua de miercuri am petrecut-o mai mult in masina, inaintand spre frumoasa Tara a Zarandului, admirand satele adunate, specifice Campiei de Vest, si dupa ce am salutat cu mult dor Cetatea de la Siria, care ne privea de la inaltimea ei, ne-am continuat drumul spre vecina ei, Cetatea de la Dezna, unde am si innoptat.

Dimineata ne-a intampinat cu miros de pomi infloriti si cu cetatea chiar sub nas (foto 1). Ajunsi seara in Dezna, nu am putut admira imprejurimile din cauza intunericului si ne-am bucurat doar de o scurta plimbare pana la tabara din comuna. Am planuit sa ne petrecem noaptea la Hanul din comuna, dar am aflat ulterior ca acesta zace inchis de ceva timp incoace. Asadar, am fost destul de norocosi ca dupa cateva telefoane sa gasim o cunostinta in zona, care ne-a primit cu drag peste noapte.

Ziua de joi era programata pentru o tura cu bicicleta pe Muntele Gaina, asadar fiind presati de timp, am lasat Dezna si Muntii Codru-Moma in urma, totusi facand o promisiune, si aceea ca ne vom intoarce sa vizitam si cetatea, dar cu alta ocazie.

Din Sebis am urmat soseaua care duce spre Brad, facand o scurta oprire la Joia Mare, unde ne-am dorit tare mult sa trecem puntea peste Crisul Alb. Micutul sat este legat de drumul ce duce la Revetis, de o punte veche de lemn, care pe deasupra este si fooooooaaaaaarte mobila :) (foto 2)

Micul dejun l-am luat in comuna Varfurile, la Restaurantul Alina-Maria (chiar la sosea). Ne-am mai oprit aici de doua ori si la fel ca si datile trecute, am plecat cu burtile foarte fericite. De data aceasta am comandat o omleta si o salata si ne-am planuit ca si la intoarcere sa mai poposim tot aici, daca ne permite programul.

La mai putin de 10 km de la iesirea din comuna Varfurile, dupa intrarea in comuna Halmagiu, am virat la stanga urmand drumul care urca spre cea mai apropiata localitate de Muntele Gaina (din jud. Arad), satul Luncsoara de Sus (aproximativ 9 km de la soseaua principala care duce la Brad). Aici am parcat masina si am pornit cu bicicletele sus sus sus la munte sus. Desi inaltimile Gainii nu sunt foarte generoase, urcarea a fost destul de dificila si solicitanta dupa atatea luni de iarna si stat in casa, asa ca pana sus pe platou am facut aproximativ 4 ore. Cand am parasit padurea, am fost intampinati de un covor alb de zapada, care din pacate nu ne-a mai lasat sa inaintam pana la releu din cauza echipamentului nostru necorespunzator (foto 3, 4). Am incercat totusi sa pacalim zapada, dar incepea sa ne intre in incaltamine si pe bicicleta clar nu mai puteam merge.

Tristi din cauza acestor mici obstacole care ne impiedicau sa ajungem pana la capatul destinatiei, ne-am oprit totusi sa ne incarcam plamanii cu aer curat si inima cu minunatia locului. Departe se zarea si varful Curcubata Mare (1849 m), acoperisul Apusenilor, iar linistea era la ea acasa (foto 5). Doar vantul puternic misca peisajul si undeva departe prelata pe post de acoperis a unei mici stane parasite.

La vale drumul a fost mai scurt. In 2 ore am fost si ajunsi si urcati in masina. Am coborat repejor catre Halmagiu si am urmat soseaua principala pana la Tebea, unde am poposit langa gorunul lui Horea si am servit si o inghetata cu doar 50 de bani :)) (foto 7).

Urmatorul popas a fost Manastirea Crisan, situata in satul Crisan din comuna Ribita si unde am petrecut cea de-a doua noapte. Urma ziua de vineri si la Crisan era hram (de Izvorul Tamaduirii). Am fost primiti cu multa caldura si drag si dupa ce ne-am lasat lucrurile la camera, am fost invitati la cina. Seara a avut loc o slujba de priveghere care a durat pana la miezul noptii, dar fiind foarte obosita m-am retras la camera cu putin dupa ora 22:00.

In dimineata zilei de vineri manastirea a fost impanzita de pelerini ortodocsi.

Dupa amiaza am pornit la drum si de aceasta data am luat-o din nou spre Tebea, iar in localitatea Baia de Cris am luat drumul spre dreapta urcand catre Bulzestii de Jos. La un moment dat, cand drumul incepe a serpui tot mai mult, in partea dreapta a soselei, intr-o curba destul de larga, veti intalni un semn spre Podul Grohotului, o forma carstica spectaculoasa. Coborarea spre pod este destul de scurta prin padure (maxim 10 minute). Situat pe Valea Bulzestilor, podul natural de la Grohot are aproximativ 50 m inaltime si s-a format datorita actiunii apei care a sapat de-a lungul vremii, peretele inalt de calcar (foto 8, 9, 10, 11).

Drumul urca pana la Bulzestii de Sus, la capatul sau aflandu-se pastravaria mult cunoscuta in zona. Tot de aici porneste o poteca marcata, care urca pana la Varful Gaina (acest traseu fiind unul mai scurt decat cel pe la Luncsoara). Fiind tare curiosi de vatra motilor criseni, am inaintat pe un drum forestier catre Giurgesti, un catun vechi, care astazi mai adaposteste doar cateva suflete.

Minunatele locuri de pe Valea Bulzestilor ne-au impresionat si continua sa ne impresioneze, probabil si datorita puternicii incarcaturi a acestor meleaguri, pline de istorie, pline de zbucium si pline de trairi ale stramosilor nostri, care persista inca in aerul din aceasta zona.

Seara ne-a prins pe drum, dar cum am promis inca de la inceputul excursiei noastre, am mai facut o scurta oprire la restaurantul din comuna Varfurile :)

Noaptea ne-am cazat la Pensiunea Strand Elena din orasul Sebis. Locatia a fost foarte draguta si gazdele la fel. Pareau putin surprinsi de vizita noastra nocturna, dar nu ne-am mirat deloc, deoarece era totusi ora 1:00 dimineata.

Excursia noastra a fost minunata si am repeta-o de nenumarate ori daca ar fi posibil.

Depresiunea Zarandului si Tara Motilor Criseni detin o multitudine de obiective turistice, care din pacate sunt ascunse bine de ochii turistilor. Deci un sfat pentru cei care urmeaza sa viziteze aceste meleaguri, ar fi sa se documenteze bine inainte si sa nu se lase dezamagiti de faptul ca unele obiective atat de minunate prin unicitatea lor, sunt lasate in paragina si nebagate in seama.

---

VIZUALIZĂRI: 2134 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI