Decorul unui film celebru - Mestecanisul de la Reci

TIPĂREȘTE

Introducere (a se citi optional)

Cateodata ma mananca extraordinar de tare talpile si as pleca oriunde, numai plecata sa fiu. Dupa ce am experimentat senzatiile acestea de nenumarate ori sunt convinsa ca exista niste gandaci invizibili care gadila talpile. Parol! Insa alta data gandaceii astia mai intra si in hibernare si nu m-as urni din canapea nici pentru prajitura cu lamaie a mamei la care sunt extrem de sensibila. Cunoasteti sentimentul numit extra-mega-lene, nu? Se intampla rar dar si cand se intampla... sa se feresca toata lumea de corabiile mele inecate si sa ma lase in pace sa plutesc in deriva! Si iata ca intr-o zi dintre acestea, aflandu-ma la Covasna, al meu consort incepe sa bazaie ca vrea la plimbare... ca e soare afara... ca pasarelele canta... ca iarba e verde. Evident am spus nu, pentru ca in acea zi, minunata de altfel, eu aveam ora de lectura pe AmFostAcolo si ma setasem sa vad alb-negru si sa-mi blochez auzul, fie si pentru triluri de pasarele. „N-am chef, serios!” am zis eu. Dar, copilul rasfatat trecut bine de 30 de ani s-a gandit sa ma atace in punctul sensibil si s-a dus sa o convinga pe mama. My God! Si a plouat apoi cu texte gen: iesirea este hotarata deja ca face bine la sanatate, benoclatul excesiv in calculator o sa-mi oboseasca creierul, vederea si tot ce se poate, verdele e mai frumos decat a fost vreodata, singurul cuc care se auzea se transformase intr-un „stol” de cuci care „cantau senzational” si trebuiau auziti de afara etc. A urmat apoi amenintarea cu urechile rupte si, la final, intimidarea cu „Tu chiar ti-ai propus sa ne strici ziua?!” La asta chiar n-am rezistat! Si uite asa, si de aceasta data, mama a reusit. M-am imbracat intr-o reluare mare si am iesit afara. Ma asteptau amandoi langa masina, cu gura pan’ la urechi. Dau sa urc in spate, ca sa las „duo veselia” in fata dar zarurile fusesera deja aruncate, in defavoarea mea: „Paaaaai, noi am baut cate un pahar de bere siiiii... doar tu te poti urca la volan... ” Se pare ca zeii nu erau de partea mea in acea zi si... m-am urcat la volan cu chiu cu vai. Destinatia, hotarata de mama: o rezervatie frumoasa din zona, mestecanisul de la Reci, aflata la vreo 15 km de Covasna.

---------------------

Pentru a ajunge in acest loc deosebit, de la Brasov o luati pe DN 22C, drumul spre Targu Secuiesc si Bacau, si dupa vreo 30 km veti intalni indicatorul Covasna, spre dreapta. Dupa ce faceti dreapta, la maximum 2 km, veti intra in comuna Reci iar la iesirea din aceasta veti vedea pe partea dreapta o padure foarte frumoasa de mesteceni. Nu cautati prea multe indicatoare care sa va lumineze calea, le veti cauta muuult si bine, lipsisnd cu desavarsire. Nici intrarea in rezervatie nu este bine marcata dar inainte sa inceapa padurea faceti dreapta pe drumul de pamant si explorati potecile care se deschid in cale, pe jos sau cu masina.

Am inceput asadar sa le spun colegilor mei de excursie, povestea atat de bine cunoscuta. Doamne, cum le stiu eu pe toate cateodata....Doar am copilarit o perioada prin zona si ar fi fost rusinica sa nu stiu.

Mestecanisul propriu-zis este parte a Rezervatiei Naturale "Mestecanisul Reci, Baltile de la Ozun - Santionlunca" care este una dintre cele mai intinse rezervatii din judetul Covasna, complexa prin caracterul geologic, peisagistic, al florei si al faunei. Rezervatia este situata pe malul stang al raului Negru, intre localitatile Reci, Santionlunca si Ozun si are o suprafata de peste 2000 de hectare. Zona mestecanisului se intinde pe 34 de hectare, fiind zona vizitata de noi dar si de grataristi (=amatori de gratare) Am combinat mersul „per pedes” cu deplasarea auto si am zabovit printre mesteceni, anini, pini si mlastini vreo 2 ore. Rezervatia chiar este de o frumusete rara, padurea de mesteceni este desprinsa parca din povesti, iar frumusetea mlastinilor, a florei si faunei va vor goni orice urma de extra-mega lene, de stres sau suparare.

Se pare ca in interiorul rezervatiei s-au identificat o mare varietate de specii de plante de la cele specifice stepei pana la cele specifice zonelor umede. Interesant, nu? Impresionantul complex de mlastini este populat de o serie de specii rare, relicte glaciare, cum sunt mesteacanul pitic. Vegetatia rezervatiei este constituită din paduri de arini (in jurul baltilor, ca lor le place mult apa) si paduri de mesteacan. In fanetele umede si in balti se poate intalni (noua nu ne-au incantat privirea, fiind prea devreme) laleaua pestrita, roua cerului, nufarul alb si galben. Impresionanta este si plantatia de pin bancsian, o specie foarte rara, care se adapteaza pe terenuri cu conditii vitrege.

Fauna este una variata, cu specii de rozatoare vulpi, bursuci, dihori, nevastuici si castori dar si specii ale vanatului mare: capriorul, cerbul lopatar si mistretul. O ciuta/caprioara am vazut, dar cred ca daca aparea vreun mistret ma lua cu un mare lesin si se ducea naibii instinctul de supravietuire. Fauna „oac-oac” este foarte bogata, cea mai cunoscuta aici fiind broasca albastra de mlastina pe care daca va benoclati in mlastinile limpezi o veti vedea. Si este trecuta la categoria relict glaciar. Alte specii de batracieni ar mai fi: broasca rosie de padure, broasca de balta, buhaiul de balta cu burta galbena, broasca raioasa verde, broasca de pamant, dar si brotacelul. Printre speciile de pasari (vreo 150 la numar) se gasesc aici, in special vara: barza, egreta, diferite specii de rate, lisita, pescarusi si in trecere chiar lebede, pe care chiar le-am admirat acum vreo 4 ani. Zona chiar este un important loc de cuibarit pentru pasari, in cadrul rezervatiei fiind observate 25 de specii ocrotite la nivel european.

Dar lucru care ii da unicitate este faptul ca rezervatia este caracterizata de un substrat geologic foarte special, compus din nisipuri aluvionare, cu aspect de dune, fiind unic în România, la o altitudine de peste 500 m. Solul este, asadar, nisipos, si are o culoare rosiatica. Da, ati auzit bine! Un sol nisipos la poalele muntilor, in depresiunea Brasovului. In microdepresiunile formate intre dunele de nisip, exista conditii favorabile pentru specile hidrofile, de aceea este prezent aici intr-o proporţie semnificativă arinul/aninul. Zona chiar a fost numita de baronul Orban Balazs „Sahara din Trei Scaune”, cel din urma fiind numele zonei Covasna-Harghita. Tot aici, chiar fata in fata cu mestecanisul, se afla lacul Reci, loc dedicat celor care vor sa practice sporturi nautice, sa pescuiasca sau pur si simplu sa faca baie.

La capitolul promisiuni de multa vreme neindeplinite va pot spune ca, se pare, Consiliul Judetean Covasna vrea sa infiinteze un centru de vizitare in cadrul rezervatiei, prin intermediul caruia sa stimuleze dezvoltarea turismului fara a periclita, insa, mediul inconjurator. Doamne, chiar as vrea sa o vad si pe asta! Nu sunt carcotasa dar... stim cu totii cum este, doar traim in Romania, nu?

Si sa va spun si un lucru mult pre putin cunoscut, incadrat la capitolul Stiati ca? In urma cu sase ani, in cadrul natural al Mestecanisului de la Reci s-au turnat o parte din scenele celebrului film „Cold Mountain”, premiat cu Oscar in 2004, in care au jucat Jud Law si Nicole Kidman. Cabana, moara si grajdul construite in incinta rezervatiei au fost demolate de producatori, spre marea dezamagire localnicilor care isi amintesc cu placere de ranchul parasit unde s-a consumat povestea de dragoste dintre cei doi eroi principali. Multe voci cer reconstruirea decorului din considerente estetice si turistice. Trebuia sa romantam putin review-ul, ca doar nu mi-am uitat romantismul acasa, il iau mereu dupa mine.

----------------------------

Dupa plimbarea pe jos prin padurea de mesteceni si hoinareala cu masina + pe jos printre aninisuri si mlastini am cam uitat de supararea pe cei doi, mama si consortul, care s-au amuzat mereu copios pe seama mutrei mele suparate. La urma urmei chiar au avut dreptate: soarele era minunat, pasarele cantau, cucii isi spuneau si ei povestea iar iarba chiar avea un verde mai altfel decat de obicei. Asadar, natura mereu te vindeca si iti incarca bateriile cu energia si optimismul de care toti avem nevoie. Si la urma urmei, ce este mai frumos decat sa fii in sanul naturii, alaturi de cei dragi sufletului?

---

VIZUALIZĂRI: 11348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI