Aventurile unui muntean la (prin) curtea Sfântului Gheorghe

TIPĂREȘTE

Am fost zilele trecute la Sfântu Gheorghe, în judeţul Covasna, pentru o reparaţie mecanică (destul de laborioasă) la maşinuţa noastră. Am citit câte ceva pe net despre oraş şi despre ce ar fi de văzut prin el şi am sperat să-mi rămână şi mie puţin timp liber, în afara vizitei obligatorii la service-ul auto.

Unde am citit? păi... nici nu-i prea greu de imaginat:

saitul pimăriei

wikipedia

saitul muzeului secuiesc

Ar mai fi fost şi muzeul Carpaților de răsărit de vizitat, dar cum eu urma să fiu acolo într-o luni, chestia cu muzeele a rămas pe altă dată.

Am pornit la pas prin centru şi duminică seara, admirând decoraţiile şi luminile de Crăciun instalate încă din prima duminică de Advent, dar fiind cam obosit după drum şi urmând să mă trezesc devreme luni, am lăsat colindatul pe a doua zi.

Când am reuşit să revin de la service, era aproape prânzul şi am mai tăiat ceva locuri de pe listă... Mi-ar fi plăcut să pot trece măcar pe la poarta fabricii de ţigarete, ale cărei produse se vindeau acum douăzecişiceva de ani pe sub tejghele...

Am fost în schimb pe la:

- biserica reformată fortificată;

- catedrala ortodoxă cu hramul Sf. mare mucenic Gheorghe şi Sf. Nicolae;

- parcul central Elisabeta;

- orice altceva mi-a atras privirea.

Ce aş putea adăuga, pe lângă pozele ce vor vorbi în locul meu? Să le luăm pe rând:

- la biserica reformată totul era închis, nici ţipenie de om pe-acolo, aşa că am admirat totul plimbându-mă pe lângă ziduri. Nicio plăcuţă informativă, nimic... Dezamăgitor... :(

Totuşi zidurile cu creneluri şi turnul care înconjoară construcţia bisericii propriu-zise sunt bine întreţinute în ciuda vechimii şi vicisitudinilor prin care au trecut. Iar poziţia strategică, pe vârful unei coline a oraşului oferă o privelişte foarte frumoasă asupra întregii aşezări dar şi a unei părţi din zonă.

Merită să faceţi câţiva paşi până acolo. Dacă reuşiţi să vă orientaţi, că semne indicatoare... nu-s!

- la catedrala ortodoxă era deschis, dar nu am mai avut eu timp să intru - aşa că vin doar cu câteva poze şi cu transcrierea pisaniei:

Zidirea acestei monumentale catedrale, cu hramul SF. NICOLAE şi Sf. Mare Mucenic Gheorghe a început în anul 1939 în timpul arhipăstoririi mitropolitului NICOLAE BĂLAN preot paroh şi protopop fiind AUREL NISTOR.

Dumnezeu, Cel în treime mărit, sa înscrie în cartea Sa cea veșnică pe toți binefăcătorii acestui sfânt lăcaș de închinăciune și sa binecuvânteze cu darurile Sale cele bogate pe toți cei ce cu gând bun ii vor trece pragul.

Ca multe alte clădiri şi locuri din oraş, se vede treaba că şi aceasta a avut partea ei de 'întâmplări'.

- prin parcul central m-am plimbat şi duminică seara, şi luni, când am trecut chiar de câteva ori prin şi pe lângă el. Iniţial numit Potzsa Josef, a fost ulterior redenumit după Împărăteasa Elisabeta (Sissi) a Austriei şi Regina Ungariei. Parc vechi, datând de la sfârşitul veacului al XIX-lea, nu îşi arată adevărata vârstă.

Cu toate că este golit de verdeaţă în acest anotimp, nu este lipsit de frumuseţe. Biserica catolică Sf. Josef, lacul cu podeţ, pavilionul fanfarei, busturile şi monumentele ce se află în acest parc au fiecare frumuseţea sa aparte, indiferent de timp şi vremuri. E nevoie doar de ochi care să le vadă.

- împrejurul parcului mai putem admira: galeriile de artă ale oraşului, adăpostite de clădirea fostului tribunal; teatrul (teatrele, de fapt, pentru că sunt instituţii separate cel maghiar de cel român!), liceul Szekely Miko (SMK), o casă pe care se află o placă reamintind că aici au fost executați doi dintre cei mai curajoşi luptători ai revoluţiei de la 1848, Varadi Jozsef şi Bartalis Ferenc - casa respectivă fiindu-le ultimul adăpost înainte să fie executaţi în 1854.

- nu departe se află alte două clădiri purtând plăci comemorative interesante, şi anume: primăria municipiului, a cărei placă ne reaminteşte că pe 8 septembrie 1944 pe această clădire un grup de ostaşi vânători de munte a arborat drapelul românesc, semn al începerii luptelor de dezrobire a Ardealului şi o altă casă, mai mică, tot veche, pe a cărei placă putem citi că acolo a poposit ilustrul compozitor maghiar Bartok Bela, prin martie 1923.

Cu siguranţă mai sunt şi alte locuri şi lucruri de văzut în micul oraş transilvan - vă las pe voi, dragi colegi să încercaţi a face la rândul vostru expediţii de descoperire a lor.

PS aş vrea să amintesc şi un 'obiectiv' din secolul trecut, de menţionat la 'turismul ruinelor' - hotelul Bodoc, o pată neagră înfiptă chiar în centrul oraşului... Primăria se străduieşte să preia controlul asupra clădirii spre a o reda circuitului turistic. Să sperăm că vor reuşi.

PS2 fără PMA şi ecouri.

---

VIZUALIZĂRI: 3617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI