GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale la un picior si tot sarea pana la cer, un neam de uriasi blajini a hotarat sa puna bazele unei tari minunate cum nu s-a mai vazut alta. Regele lor, pe nume Luana, a coborat ochii spre pamant si a ales locul cel mai pur si mai incarcat de viata si energie pe care l-a gasit. Aici a hotarat sa ridice o cetate cum nu s-a mai vazut, construita din piatra topita, cu ziduri inalte pana la ceruri, cu izvoare de apa vie din care sa se adape locuitorii mandrei asezari si cu un cer albastru cum altul nu-i. Un soare stralucitor lumina viata uriasilor zi si noapte, nemiscat si falnic, deasupra punctului celui mai inalt al zidurilor. Mandra cetate era locuita de uriasii ce buni care ajutau toate fiintele pamantului sa se vindece cu ajutorul apelor miraculoase ale regelui Luana. Intr-o buna zi, cerul cel incredibil de albastru s-a intunecat la aparitia unor care de foc venite cu pizma spre a distruge tara mandrului Luana. Multe zile si nopti au asediat cetatea pana cand, intr-o trista zi, au reusit sa doboare soarele cel vesnic al cetatii iar cand acesta s-a prabusit, pamantul s-a cutremurat din adancuri. Mare prapad s-a abatut asupra lumii, jerbe de foc au pustiit totul in cale, iarba nu a mai crescut, pasarile nu au mai cantat iar fiarele au fugit ranite si speriate in toate colturile lumii.
Praful, tacerea si mileniile s-au asternut asupra Tarii Luanei. Dar timpul vindeca totul, asa ca intr-o buna zi, iarba a inceput sa creasca, fiarele s-au intors in cautarea apei vii, pasarile au inceput sa cante peste zidurile prabusite ale cetatii maretului rege. Cetatea noastra isi continua viata tacuta si nemiscata peste civilizatii, popoare, culturi, razboaie, nastere, viata, moarte, venetici si dezastre. Zidurile ei incep sa fie ingropate, uitate, pierdute, mancate de negura vremurilor... pana intr-o zi.
Ziua se anunta fierbinte. Un grup de copii aflati intr-o expeditie scolara pe nume “Burebista 2050” descopera o asezare datata inainte de epoca fierului, asezare care pare sa fi trecut printr-un razboi atomic. Stirea apare intr-o editie a ziarului “Flacara” din anii ’70. Conducatorul expeditiei, Vasile Rudan, ofera un interviu amplu in legatura cu aceasta descoperire, interviu care aduce in prim plan cetatea regelui din povestea noastra.
Iata o parte a acestui interviu (citez de pe situl : romaniamegalitica.blogspot.ro)
“Concret, ce aţi descoperit?
– O aşezare umană necuoscută din epoca străveche, de proporţii gigant. Şanţul de apărare al cetăţii. Probe care atestă cea mai incredibilă continuitate de viaţă în unul şi acelaşi perimetru, începând din epoca pietrei cioplite şi continuând, fără întrerupere până în mileniul 1 e. n. Sub stratul corespunzător epocii pitrei cioplite a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator.
Intr-o altă grotă, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă din domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spaţială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În faţa navei cosmice (stânga) este un arc întins, cu săgeata îndreptată spre vehicului spaţial.
Ca o curiozitate: sondajele atestă că aşezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumuseţe arheologică ieşită din comun) se întinde pe toată suprafaţa aşezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că aşezarea a fost distrusă şi incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru şi în zona în care nu au existat construcţii sau arbori; se pare că năvălitorii au intenţionat să ardă până şi pământul pe care a fost aşezarea. "
Daca asta nu era suficient, un grup de cercetatori japonezi au anuntat ca in aceasta zona se afla al treilea pol energetic al Pamantului, primul fiind Varful Omu.
De asemenea cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa “De la Tartaria la Tara Luanei” a realizat o stranie conexiune intre civilizatia sumeriana si pamantul Luanei spunand ca in limba sumeriala Luana se traduce prin “cei pe care Anu ii pastoreste” (Anu fiind zeitatea suprema la sumerieni si avand ca simbol o cruce cu raze sau o zvastica).
In urma aparitiei acestor stiri, Ceausescu decide sa stabileasca in aceasta zona o unitate de “paranormali” pentru a efectua teste. Insusi Vasile Rudan a facut parte din aceasta unitate speciala. Printre descoperirile “suflate” opiniei publice ar fi cerul a carui culoare are o intensitate incredibila de 23000 grade Kelvin. Ca o comparatie, cerul de deasupra oraselor atinge maxim 16000 grade Kelvin (citez din efemeride.ro)
Dan Fodor relateaza intr-un numar al publicatiei „Monitorul de Iasi“ despre doi braileni, care, in anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu, iar intr-un loc numit „La Tiharie“ unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit! “. S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si apoi a disparut. Cel ramas jos l-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece persoane, unele din Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca, a gasit si el lantul metalic, l-a ridicat si a disparut si el. In 1980 Ceausescu ordona dinamitarea Varfului Turtudui pentru a acoperi complet povestea si pentru a ascunde faptul ca acest varf de munte ar fi de fapt o imensa piramida cu o inaltime de aproximativ 300 m, cam de doua ori mai mare decat piramida lui Keops din Egipt.
Anii au trecut, Ceausescu a fost impuscat si s-a asternut tacerea, din nou, peste mandra cetate a Luanei. Oamenii inteleg greu si uita usor, iar negura veacurilor ameninta sa inghita inca o data taramurile enigmatice ale stramosilor.
Intr-o zi, un grup de oameni uniti de pasiunea fierbinte de a sterge praful si intunericul uitarii de pe oasele strabune, decide sa porneasca dimineata devreme spre a atinge cu mainile lor paginile incarcate de istorie nescrisa. Sunt 9, numar magic, si jura sa nu se lase doborati in vitejeasca lor intreprindere. Chiar daca soarele vesnic al Cetatii Luanei a fost demult distrus, ziua se anunta fierbinte. Masinile pornesc la drum lung si greu. Distanta nu ar fi mare dar strazile Buzaului sunt praf si pulbere iar indicatoarele turistice lipsesc cu desavarsire. Este ca si cum cineva si-ar da interesul ca zona sa ramana vesnic ingropata. Cu toatea astea, nimic nu poate sta in calea celor 9 magi calauziti de steaua norocoasa a GPS-ului si Google Maps-ului.
Prima oprire o facem la COLTI
Muza grupului nostru simte chemarea unei bucati de chihlimbar maroniu si facem un ocol pana la Muzeul Chihlimbarului. Aici aflam ca zona magica a Buzaului este renumita si pentru cel mai vechi chihlimbar din lume, datat la 60 milioane de ani vechime. Chiar si Stalin fuma dintr-o pipa facuta din chihlimbar de Colti. A existat o zona de exploatare a pretioasei rasini care acum este inchisa. In ziua de azi, la magazinul muzeului se vand podoabe din chihlimbar rusesc, bucatile de rasina locale fiind aproape inexistente. Mare tristete.
Numele Colti este foarte interesant asociat de catre istoricul Nicolae Densusianu cu numele grecesc Colchis ce apare in legenda Argonautilor, temerarii cautatori ai lanei de aur. In antichitate chihlimbarul era mai pretios decat aurul si diamantele si era mereu asezat pe o blana de berbec, dus la rau si spalat. Dupa spalare, datorita stralucirii micilor bucati de chihlimbar, acestea puteau oferi acea culoare aurie lanii.
Pornim in tromba catre urmatorul nostru obiectiv
Ansamblul rupestru ALUNIS
Ca in orice loc incarcat de istorie si energii puternice, cultul crestin a simtit nevoia de a planta o mica biserica. Ocolind biserica, descoperim in spatele ei cateva constructii misterioase cioplite in piatra. Este clar ca au fost locuinte stravechi, dovada ar fi gaurile din tavan care par a fi servit ca si locuri de evacuare a fumului. Urcam pe o carare din piatra masiva si alunecoasa spre alte locuinte rupestre. Pe un deal abrupt, chiar deasupra bisericutei, se afla o alta minune a locului TRONUL URIASILOR (denumit ulterior Scaunul lui Dumnezeu). Daca te asezi pe el simti cu esti patruns de energie, iar puritatea locului te indeamna la meditatie. Ne desprindem cu greu si coboram pentru a lua masinile si a porni catre urmatoarele obiective ale zilei.
Drumul e inselator si prafuit si trece prin sate uitate de lume, cu case din chirpici si gospodarii modeste strajuite de cate o cumpana cu care poti scoate apa rece din fantana destinata tuturor celor care trec pe acolo. In fata noastra, o masina se chinuie sa urce dealul. Omul nu pune frana si... poc... in alunecare, sifoneaza cu spatele una din masinile noastre. Suntem obligati sa ne intrerupem drumul si sa facem cele necesare in astfel de situatii. Ciudat, niciodata drumul care duce la locuri misterioase nu va fi usor. Simtim cu totii ca suntem pe drumul cel bun. Piedicile ce ni se pun in cale sunt o dovada clara ca vom ajunge la obiectivul nostru, piramida de la Varful Turtudui. Cadem la pace cu omul care ne-a sifonat masina si continuam in tromba. GPS-ul isi da ultima suflare, doborat de pustietatea prin care umblam. Gresim drumul de mai multe ori si avem noroc cu oamenii locului care ne mai indruma.
In cele din urma ajungem la BOZIORU - NUCU, locul de unde incepe urcarea.
Parcam masinile intr-o vale plina de noroi, punem in spinare rucsacii incarcati cu mancare, apa si aparate de fotografiat si pas dupa pas ne infundam in noroiul drumului. Pe langa noi cresc zidurile cetatii megalitice a Luanei. Le privim cum incearca sa se apropie de cer asa cum o faceau odinioara. Ajungem intr-o poiana minunata prin care curge un izvor sulfuros.
POIANA COZANEI este locul din care pornesc toate traseele mistice ale Tarii Luanei.
Primul nostru obiectiv este o mica pestera incarcata de mister.
Se numeste FUNDUL PESTERII si este cel mai important obiectiv al zonei, din punct de vedere istoric. Aspectul vulvar si falusul urias cioplit in piatra scot la iveala un bizar cult al falusului si al fecunditatii. Grota este acum inchisa dar aici au fost descoperite 37 incizii, 59 reprezentari pe peretele sudic si 78 pe cel nordic, diverse tipuri de arme, indeosebi pumnale prevazute cu cu una sau mai multe nervuri longitudinale, varfuri de lance reprezentate fara coada, varfuri de sulita, lame cu franjuri si halebarade, desene solare, un arc cu sageata si desenul unei maini (peretele nordic). Grota incepe sa fie utilizata in timpul neoliticului tarziu 4000-3500 ani inaintea erei noastre. In ea se savarseau ritualuri pentru elitele razboinice. De la grota coboram inapoi in Poiana Cozanei si ne indreptam catre:
CHILIA LUI DIONISIE TORCATORUL
Un asezamant straniu, cocotat in varf de stanca, asezamant la care poti urca pe niste scari tremuratoare din lemn, infipte destul de lejer in piatra. Am pornit vitejeste la urcatul scarii dar ceva ma tinea pe loc. Am reusit numai sa introduc camera de filmat pe gaurica ce serveste drept intrare. Imediat am simtit nevoia sa cobor cu coada intre picioare. Resemnata am rugat un coleg mai temerar sa filmeze interiorul si cu camera mea, prin urmare, pe filmuletul atasat, veti descoperi imagini din aceasta chilie misterioasa. Am simtit in acest loc o incarcatura negativa, lucru confirmat de cearta fara un motiv logic dintre doi colegi de calatorie. Numele Dionisie este destul de controversat, nici un sfant crestin nepurtand acest nume. El pare mai degraba asociat cu Dionisos, zeul vinului, al petrecerilor si al dezmatului. Asocierea acestui Dionisie cu pestera cu aspect vulvar, unde se oficiau ceremonii asociate cu cultul falusului nu poate fi deloc intamplatoare. De asemenea numele de Torcatorul poate fi foarte bine asociat cu existenta lanii de aur cea mult ravnita de Argonauti. Pe peretii exteriori ai misterioasei chilii exista desenate atat crucea Cavalerilor de Malta cat si crucea romana, probabil mult mai tinere decat chilia cu pricina.
Pornim urcarea prin padure. Trecem pe langa o formatiune stancoasa pe care eu am numit-o “Scara catre stele” (vezi filmuletul atasat), privim cerul albastru printr-o crapatura foarte interesanta in piatra si luam la pas povarnisul abrupt si acoperit de frunze uscate si alunecoase. Tot muntele este plin de gresie sparta, pietre care se rup felii, si bucati maronii, de forme bine definite, care par a fi argila arsa. Chiar si pietrele din jur au forme interesante. Malurile descoperite de ploi si intemperii par a fi facute din caramizi cu forme regulate.
BISERICUTA LUI IOSIF
Strajuita de un molid enorm, cu crengi uriase, probabil vechi de sute de ani, in fata noastra apare o splendida constructie cioplita in piatra. Peretii ei sunt strajuiti de canale prin care sa se poata scurge apa de ploaie. In interiorul ei ne lasam patrunsi de racoare, liniste sufleteasca si pacea pe care o cautam cu totii. Ne asezam la umbra molidului si ne golim mintea de toate cele care ne leaga de lumea zbuciumata a orasului. Nu se aude decat fosnetul padurii si linistea se coboara adanc peste noi. O pala de vant ne mangaie fruntile si decidem sa continuam drumul magic.
Urcusul devine si mai dificil, pantele ajung la o inclinatie de 60 grade si bocancii ne aluneca la vale odata cu patul de frunze moarte. Sudoarea ne curge abundent pe frunte, ziua e calda ca un cuptor iar pasii ne sunt ingreunati de frunzele inselatoare. Piramida ne pune la grea incercare. Dar nici unul din cei 9 magi nu se abate din drum. Pas dupa pas, mai cu poticneli, mai in patru labe, mai alunecand pe fund, mergem inainte ca tancurile rusesti pe principiul “ incet dar sigur”.
AGATONUL VECHI (sau Daramatura)
Un loc bizar in care am simtit o incarcatura negativa iar certurile intre cei 2 colegi au reizbucnit fara rost. M-am asezat pe niste lespezi ca sa ma odihnesc dar am realizat ca s-ar putea sa stau exact pe altarul pe care se oficiau sacrificii (posibil umane). M-am ridicat si m-am indepartat. Santurile de scurgere a sangelui celui sacrificat impanzeau locul intr-o increngatura ritualica. Undeva pe un zid, ne priveste goala o firida care ar fi putut fi locul unui idol sau obiect de veneratie. Locul asta a fost pedepsit de natura prin cateva prabusiri si alunecari de teren.
Continuam urcarea, la fel de anevoioasa ca si pana acum si ajungem la :
AGATONUL NOU
Ei bine aici am simtit cu totii numai lucruri bune. Colegii care se certau fara motiv au cazut la pace eterna, spre linistea si fericirea intregului grup de magi. Constructia este scobita intr-o singura piatra care pare sa fi crescut singura din pamant. Unii cercetatori spun ca piatra ar fi un meteorit. Altii afirma ca piatra a fost aruncata acolo de o explozie puternica. Nu se stie sigur. Oamenii locului spun ca piatra a fost plasata acolo de uriasi care ar fi dorit sa ascunda cu ea o serie de tuneluri subpamantene. Intr-un sat apropiat, la Scaieni chiar s-a descoperit un cimitir plin cu schelete de uriasi, schelete care au disparut imediat ce au fost anuntate autoritatile vremii.
Agatonul Nou este format din 4 incaperi si un beci adanc acoperit de pamant si numit “camara fetelor”. Aici se pare ca localnicii isi ascundeau fetele in timpul navalirilor barbare. Tot aici s-a descoperit o mare comoara in anul 1865.
De la Agatonul Nou nu mai e mult pana la CRUCEA SPATARULUI
Aceasta cruce este cioplita in piatra fosilifera. Ea a fost ridicata de Spatarul Cristea la 1821 si a fost carata acolo cu 12 boi.
Ei bine desi am ajuns la aceasta cruce in jurul orei 18.30 am hotarat sa continuam urcarea spre VARFUL TURTUDUI pentru a gasi PIRAMIDA noastra cea detonata de comunisti. Eram cu totii deja extrem de obositi dupa 5 ore de urcare pe pante dificile si alunecoase dar chemarea piramidei se auzea din ce in ce mai tare. Traseul spre Varf este nemarcat asa ca am orbecait inca vreo 20 de minute bune prin zona crucii pana am reusit sa ne indreptam in directia corecta. Am stiut ca mergem bine cand in fata noastra am gasit drumul blocat de copaci uriasi aruncati alandala pentru a ascunde drumul. I-am atacat frontal: pe unii i-am sarit, pe sub altii am reusit sa ne strecuram cu dibacie. Nimic nu ne-a putut opri din drum. La un moment dat am gasit niste megaliti taiati in muchii perfecte si am inceput sa ne cataram pe ei. Recompensa a fost pe masura. Am ajuns pe varful nostru mult cautat. Privelistea de sus este splendida. O vale incredibil de verde, un cer dureros de albastru, vantul prin par, megalitii uriasilor care ne serveau drept dulce loc de popas, nu am cuvinte pentru a descrie senzatia traita. Ne-am incarcat cu cea mai pura energie si toata oboseala drumului a trecut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi vrut sa mai plece de acolo. Simteam chemarea adancului, freamatul maruntaielor pamantului. Se lasa seara. Soarele se pregatea sa apuna peste muntii din zare, iar noi mai aveam cale lunga de coborat prin padurea intunecoasa pana la masini. A trebuit sa renuntam la intalnirea cu uriasii si sa o luam voiniceste la pas, nu de alta dar nu aveam cu noi decat vreo 2 lanterne frontale. Ne era teama cel mai mult de acele pante cu inclinatie de 60 de grade si foarte alunecoase. Ele devin mult mai complicate la coborare. Intr-un fel stiam ca strabunii pun piedici celor care doresc sa ajunga la locurile sacre dar mai stiam si ca odata ajunsi acolo, drumul se va usura considerabil. Am avut mare dreptate. Intamplator, la coborare am decis sa urmam un drum forestier iesit in calea noastra de nicaieri. Foarte bine am facut! Drumul era lin si ocolea absolut toate zonele periculoase pe care am urcat. Parca ne-ar fi impins o mana nevazuta si ne-ar fi protejat cu mare dragoste. Soarele nu mai cadea de pe cer si se incapatana sa ne lumineze calea prin padure. Am ajuns la masini pe la ora 21.30 si tot era lumina ca ziua. Imediat ce am dat drumul la motoare soarele a cazut in spatele muntilor si a inceput sa picure. Ne-am temut de drumurile noroioase care ne-ar fi putut infunda masinile. Strabunii au citit gandurile noastre si au oprit ploaia exact cat am avut noi nevoie pentru a ajunge la o sosea asfaltala. Miracol? Va las pe voi sa decideti. Cert este ca toti cei care simtiti ca ati rezonat cu povestea mea, TREBUIE sa ajungeti acolo si sa va incarcati spiritual. Strabunii va asteapta. Istoria adevarata urla din pamant si nu mai vrea sa stea ingropata. Ajutati-o sa iasa la lumina!
Inchei aici povestea mea spunandu-va ca zona Buzaului are multe de oferit. Noi nu am avut timp sa ajungem la misteriosii TROVANTI, acele pietre vii care se hranesc cu nisip sporindu-si dimensiunile cu 4-5 cm la 1200 de ani si iau tot felul de forme ciudate, mai ales de nave spatiale. Nu am ajuns nici la FOCUL VIU si nici nu am vazut toate asezarile rupestre, se pare ca mai sunt multe in zona. Va trebui sa ne intoarcem in zona si o vom face cu mare drag.
Rog webmasterul sa ataseze urmatorul filmulet :youtube
Trimis de buterfly* in 12.07.16 07:25:37
- A fost prima sa vizită/vacanță în BUZĂU
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (buterfly*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Periplu prin frumuseţile Buzăului, BUZĂU" (deja existentă pe sait)
-
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@buterfly - Am lecturat cu mare interes acest articol întrucât așezările rupestre din zona Bozioru-Nucu sunt printre puținele locuri de pe meleagurile buzoiene pe unde nu am ajuns încă. Cu atât mai valoroase sunt pentru mine aceste impresii, un adevărat ghid pe care îl vom printa și îl vom lua la noi când vom ajunge acolo, în ținutul Luanei.
Nici Trovanții de la Bozioru nu i-am văzut, în schimb am ajuns la Focul viu de la Terca în această primăvară. Dacă vă veți hotărî să vizitați focul viu, vă recomand să urmăriți prognoza meteo cu vreo 4-5 zile înainte. Noi am mers după o perioadă mai ploioasă și am crezut că nu vom reuși să ajungem la obiectivul nostru din cauza noroiului. În acea zi am mai vizitat platoul Meledic, dar și superbul lac Mocearu - vezi impresii. În rest, cam aceeași poveste: drumuri proaste, lipsă marcaje, dar peisaje de poveste.
Sincere felicitări pentru acest articol grozav!
Te-ai gandit cumva sa te reprofilezi pe paranormal? ca vad ca mereu ne pui astfel de articole de ne lasi cu gura cascata.
Asteptam cu mare nerabdare sa mai apari cu ceva si uita ca-mi primesc rasplata.
Norocul meu ca sunt inca la inceput de program si colegii mei nu au venit inca astfel incat am putut sa citesc in liniste.
Nu este genul de articol pe care sa-l citesti in fuga si te felicit. Votat cu mare placere.
@Crazy_Mouse - multumesc pentru vizita si aprecieri! Am citit si eu articolul tau cu mult interes, dar dupa cum ai vazut noi nu am ajuns la focul viu desi vroiam sa ajungem. Eram mult prea obositi dupa asa urcare anevoioasa iar baietii mai trebuiau sa si conduca inapoi spre Bucuresti. A ramas pentru data viitoare. Nu vom rata nici celelalte obiective intr-o buna zi
@Crazy_Mouse - In ceea ce priveste drumurile proaste si indicatoarele lipsa spui un mare adevar. Daca am incerca sa facem haz de necaz am spune ca incercam sa ne tinem ascunse obiectivele turistice de valoare ca sa le protejam, realitatea este insa ca parca nu ne intereseaza.
Duminica am vazut la TV un reportaj despre trovanti ca si cand acum de abia fusesera descoperiti. Noroc ca exista AFA ca am aflat astfel mai devreme despre ei.
@mishu - multumesc pentru vizita si aprecieri! Sa stii ca in ultima vreme mi se intampla numai lucruri ciudate. Parca istoria adevarata urla din pamant si imi cere sa o fac cunoscuta. Am ajuns in locuri incredibile despre care voi scrie, am ajuns la piramidele de la Sona, la Templul de la Sinca, in Italia am descoperit o noua piramida despre care nu se stie aproape nimic, acum am ajuns la Buzau... si mai am in program si altele... am restante cu scrisul dar promit ca le voi rezolva. Chiar am ajuns anul asta in locuri atat de misterioase incat nu imi vine sa cred nici mie. Fii pe faza, mai urmeaza
Peripeții în căutarea locurilor misterioase! Felicitări pentru articol și abia aștept să citesc despre celelalte aventuri în universul tău plin de mistere si energii pozitive și negative. M-ai acaparat cu stilul tau de mare naratoare, care reușește să transforme o lectură într-un film palpitant de actiune (te si vedeam cum urci panta).
@Dana2008 - multumesc Dana pentru vizita si aprecieri! Ma bucur ca ti-au placut povestile mele, o sa urmeze altele si mai palpitante, sper sa gasesc timpul si muza necesare scrisului
@buterfly - Fluturaş, după Şona şi Şinca Veche, mă surprinzi cu o nouă incursiune într-o lume a misterelor esoterice. Oare câte alte enigme mai ascunde ţara noastră?!!
@Carmen Ion - multumesc Carmen pentru vizita si aprecieri! Sunt foarte multe alte mistere in Romania si intr-o buna zi sper sa le dau de cap! Abia am inceput sa ma dezlantui!
Fetica, am citit si io pe nerasuflate si am aflat mai multe informatii decit in reportajul facut de telejurnal, difuzat la tv duminica seara.
Am retinut ca lui Dionisie i se zicea si Torcatorul datorita faptului ca torcea lina pentru a se intretine.
Si aia nu au zis nimic despre energiile negative, despre forma vulvara sau cultul falusului. Vazui in pozele tale cit adevar graisi.
Cind ai ajungi in zona, baga-ma si pe mine in gruparea celor 9 magi.
@buterfly -
L-am citit pe fuga, asa in diagonala si m-am incarcat cu energie negativa ca n-am timp sa-ți rumeg articolul. Va fi reluat la tocit cuvant cu cuvant, am o pasiune pentru lumea asta a misterelor vechi si tu mi-o intretii, bravo, mai vreau si altele.
Vacante cat mai frumoase sa ai!
@adri-nico: multumesc soro pentru Vizita si aprecieri! Pai eu ma documentez mai bine decat reporterii tvr asa ca am mai multe date. In plus sunt si pasionata de mistere asa ca pun mult suflet. Cand mai mergem va luam si pe voi negresit. Apropo de piramida au zis ceva la TV?
@elviramvio: multumesc pentru vizita si aprecieri! Ma bucur ca reusesc sa mai gasesc oameni pasionati de mistere si istorie asa ca mine. Sper sa trezesc pasiunea calatoriilor de acest tip in cat mai multi oameni. Multumesc pentru urari si iti doresc si tie cat mai multe aventuri de neuitat
@buterfly - au zis ceva dar nu am inteles prea bine ca mai vorbea si sotul, prajea niste fructe de mare si sfiriia cratita asa ca m-am dus in alta camera si am facultat ce am mai apucat.
@buterfly - Stimata Zana Fluturas, m-ati dat pe spate! Norocul meu ca scaunul pe care stau are spatar, iar in spatele scaunului este patul. Recunosc cinstit ca, urmare a marii calitati de cititor pe calculator, nu reusii sa citesc de la un cap la altul articolul. Dar maine, promit, il tiparesc si-l citesc cu simt de raspundere. Asa ca maine (in deplinatatea facultatilor mintale) scriu si public un ecou pe marginea articolului. Pana atunci ma multumesc cu ecourile, care pentru mine sunt sarea si piperul intelegerii celor scrise in articol. Am o dilema pentru maine, cand voi citi articolul tiparit. Daca e asa plin de energii negative, care au speriat pe @Dana 2008 sau pe @elviramvio o sa trebuiasca sa ma leg cu un fir de nulul de la priza, sa nu am fo surpriza.Sper sa nu nimeresc faza! Iar pentru mistere si paranormale o sa las, pe timpul noptii, lumina aprinsa si televizorul in functie (era sa scriu aprinse, dar s-ar putea ca asigurarea pentru casa sa fi expirat) pe un canal de stiri, ca sa sperie orice spirit rau sa se apropie de casa. Daca spiritul rau s-ar opri la parter unde doarme nefasta, ar fi cum ar fi. Dar daca urca la etaj unde dorm eu? Asa ca paza buna trece primejdia rea!
Am votat la poze, dar nu m-a gadilat nimic negativ si nu m-a atins nici-un mister sau paranormal. Cred ca unde m-am descantat inainte de a vedea pozele.
Numai bine si calatorii placute!
PS. Acum 50 de ani, eram elev in liceu, a rulat pe ecrane un film cu Raquel Welch (sper ca i-am scris numele corect) in rolul printesei Luana, care era o printesa amarata rau, pentru ca nu avea bani decat pentru o jumatate de fustita mini si cateva frunze care acopereau sanii. Si nu mai avea alte haine de schimb!
@liviu49 - Bre, zina fluturoi, matale ai niste ecouri savuroase foc! Nici peste mine nu dadura energiile negative si mai ales ca io, una, traiesc colisa... aproape de tot ce vizitase Fluturasa noastra. Cine stie ce=o mai fi si asta... La trovanti ne ducem cit de curind si poate apucam si noi oleaca de energie, sa nu vina astia de prin toata lumea sa ne-o fure pe toata.
@adri-nico - Mama ce sprintena ati fost! D-aia sunteti Zana Sefa! Nici nu apucai sa termin de scris un raspuns la o intrebare pe Avocat.net (acolo trebuie sa fiu sobru, mi-e cam greu, dar ma descurc), ca incepu sa-mi palpaie lampa ca am un mail nou. Deschid si vad ca Zana Sefa repede cu ciomagul... literar specific pe mine.
Prima treaba, sa n-o uit. Sambata, pe la ora pranzului (circa 14,14 si putin, vorba cuiva care nu mai e) fusei prin Buzau, in trecere dinspre Braila spre Siriu. Am observat ca trecerea mea prin Buzau nu a provocat nici-un cutremur, ca nu mai fusesem de doi ani. Desi l-am pus pe baiatul cel mare, care era soferul, sa mearga mai incet, am mai facut un ocol prin centru, n-am vazut, nici pe cale terestra, nici aeriana, vre-o urma de Zana Sefa. Pentru ca trebuia sa ne intoarcem si acasa, la Branesti si aveam de gand sa mai si vedem cate ceva, sa mai si mancam (eram cu seful BUBU si cu asta nu e de joaca) am sistat cautaturile si am tras o fuga pana la Siriu, de acolo pana la Brasov si apoi pana acasa. La ora zece seara eram si noi acasa.
Dar s-ar putea sa nu se stie si, daca nu se muta Buzaul, voi mai trece pe acolo, mai ales ca cel mai bun prieten al meu din copilarie sta in Buzau si nu l-am mai vazut de mult.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49 - Cu placere as fi iesit la o apa plata, numai ca pe mine nu o sa ma gasiti niciodata p'afara. Io sint Zina de birlog. rar ies, dar cind ies, o fac cu folos. Data viitoare astept un mesaj privat si un loc de intilnire.
Sa va fie de bine ce ati halit prin zona!
@buterfly - Ce incursiune fantastică ați avut! Și totul concentrat într-o singură zi lumină. Enigmatică și încărcată de fenomene stranii e Țara Luanei situată în superba zonă muntoasă a Buzăului.
Luana - bărbat sau femeie? Atunci când auzi prima data numele te gândești că e femeie, cel puțin așa îmi „sună” mie. Se pare că legendele sunt împărțite: una vorbește despre un împărat/rege important al Pământului care conducea o civilizație dezvoltată aici pe plaiurile buzoiene într-o Cetate a Soarelui, altă legendă ne introduce într-o lume magică în care o fată sosită din Cer într-un car de foc civilizează populația găsită pe aceste meleaguri. În ambele cazuri personajele și civilizația lor sunt legate de simboluri celeste: Soare, lumină, foc. Între regele Luana și tânăra Luana parcă aș prefer-o pe cea din urmă.
@tata123 - cei de la telejurnal au zis ca Tara Luanei vine de la Tara lui An (Anu - nu am retinut exact), un rege (zeitate). Deci e nume barbatesc.
@liviu49 - stimate domn, am vazut si io filmul ala cu Luana, gagica aia blonda intr-o lume de negrii parosi. M-am intrebat cum de o fi iesit ea asa balaie dar nici pana azi nu am aflat. Nu de alta dar, nici nu prea vorbea mult asa ca multe nu am scos de la ea. Ai grija cu firele alea, io nu mi-s electrician din fire asa ca nu stiu ce e un null... ma gandesc ca o fi de bine ca doar nulitatile conduc tara. In rest abia astept sa va mai povestesc aventuri misterioase, dupa cum spuneam anul asta e plin de ele, o fi ceva in atmosfera...
@adri-nico - cand oi mai trece prin Buzau trebuie sa te iau de manuta si sa te duc la locurile astea magice. Desigur putem sa bem si o apa plata pe drum. Totul e sa reusesc sa te scot dintre rochitele alea atarnate peste tot prin casa ta
@tata123 - Multumesc pentru vizita si aprecieri. Am avut o zi de pomina intr-adevar. Am stat si am socotit noi si fii atent ce ne-a iesit: am fost 9 magi la drum intr-o zi de 9, intr-un an ale carui cifre adunate dau 9 si am vizitat 9 obiective desi aveam mai multe in program... am fost guvernati de cifra 9... ciudat!
Luana era barbat, asa au concluzionat si istoricii aia de ii pomenesc eu prin text si asa spun si batranii locului cand povestesc legendele auzite din strabuni... cine poate sti exact...
@buterfly - Oleleiiiiiiii, fluturasule!!! Cred ca treaba cu paranormalul in articolul asta e adevarata. Nici nu apucai sa scriu tri randuri, ca, pac se opri curentul! Pornii calculatorul si pana sa incep sa scriu ecoul, iar pauza de curent. L-am deschis pentru a treia oara, dupa ce am zis un descantec, mi-am suipat in san, mi-am pus scuipat la buric, am stins un bat de chibrit intr-un pahar cu apa, ce mai tot tacamul pentru alungarea spiritelor rele si m-am apucat din nou de scris. Daca si de data asta se opreste curentul, iau un condei si scriu pe hartie, doar n-o fi dracu’ mai al dracu, ca mine! De fapt din prima, cand am tiparit articolul, ca sa-l citesc si eu ca lumea, m-a atacat paranormalul. Am tiparit articolul, l-am luat din imprimanta si l-am adus, pe sest, acasa ca sa-l citesc. Cand sa-l citesc, hopa! , era tiparit in pozitia culcat. Cum sa citesti un articol in pozitia asta? Altceva mai poti face, da' fo 20 de pagini nu aveam chef. A doua zi il tiparesc in pozitia vertical si fuga la pranz acasa sa-l citesc. Sa-l citesc? Pai cum sa fac, daca luasem sa citesc alte hartii, iar articolul l-am uitat in sertarul biroului. Era sa zic : „ghinion”, dar mi-a fost teama ca ma trezesc ca ma trezesc cu fo casa noua in curte. Si nu de alta, dar in curte la mine daca mai are loc un cort! Scriu pe o hartie, sa nu-mi faca fo festa neuronul, sa iau acasa articolul si a doua zi cand ajung la servicu iau din sertar articolul si il pun sub ochelarii de soare sa nu-l uit. Dar piaza rea nu ma lasa nici acum! Vine patronul si ma invita la o plimbare pe un santier, nu-l refuz, ca nu e "mumos", dar de intors ne intoarcem dupa ora de progra si biroul e incuiat. Ce mai, curat, murdar si paranormal! In sfarsit ieri ajung cu articolul acasa si pe seara ma pun pe citit.
Zana fluturas, dar ce m-ati pus sa citesc? Pai la lungimea asta de opt pagini, cu binecuvantarea unui episcopului de Buzau si Ramnic, scriati o teza de doctorat! Prea lunga nene, prea lunga! Vorbeam de teza de doctorat, nu va ganditi unde ma gandesc si eu! In sfarsit reusesc sa citesc pana la capat, ma apuc sa citesc inca o data, sa fiu sigur ca am citit ce trebuie si sa pricep si eu ceva. Dar, iar paranormalul! In Turcia incepe o lovitura de stat, inchid televizorul, sa pot citi cum trebuie, dar ceva ma zgandare si dau drumul din nou la televizor. Printre anunturi si tancuri, bombardamente si turcii din Romania la ambasada lor, reusesc sa citesc din cap in cap. Dar mos Ene nu ma lasa sa scriu.
Asa ca acum de dimineata ma apucai de treaba, cu neuronul odihnit. Articolul m-a impresionat, ca si pozele si filmuletul. Locuri minunate, aventuri care fac de neuitat o excursie, pentru care as putea sa va invidiez. Ce sa mai scriu eu, pozele si filmuletul vorbesc mai bine ca mine. Ce mai, jos palaria era sa zic dar, pe praful asta de moare camila la umbra, am nevoie de ea pentru neuron. Am ramas cracanat! Eu stiam un fluturas mai hazliu, nu atat de serios si mai ales predispus la documentare atenta si la obiect, fara sa bata campul, sau campii.
Sambata trecuta fusei si eu, in trecere prin zona Sibiului si nora mea ne-a promis sa mergem la vulcanii noroiosi. Pentru ca sotului ei nu ii place sa se intoarca dintr-o excursie pe acelasi drum si cum Siriul era la doi pasi de intersectia cu Berca, accepta sa tragem o fuguta la barajul Siriu, nitel pe coada lacului, pe la mausoleu, apoi putin prin centrul Brasovului, apoi o scurta oprire in zona Pelisorului (cum unde? , in Sinaia) si la indemnul sefului (nepotul evident) caruia de la Comarnic i se facuse „ un dor nebun de casa mea „ (unde o fi gasit vorbele astea?) ajunseram acasa dupa aproape 700 de kilometri la 10 seara.
Dar nici urma de negativisme, de paranormale. Liniste! Dar frumos foc pe unde am fost!
Imi pare rau ca, desi am cautat-o prin Buzau pe drumul dinspre Braila (de unde venisem) spre Siriu, am mai dat si o tura prin centru, am trecut si pe langa Liceul Teologic si Episcopie, nici urma de Zana Sefa.
Mama, am scris cam cat un articol! Gata cu vrajeala!
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49 - hauoleu catai comentariul! Paranormalul loveste din nou fix in corentu' lu matale. Dapoi nici cu saful ala nu mi-e rusine, auzi, sa gasiti voi usa incuiata la birou. Cel mai tare a fost cand, citind articolul paranormal, pica o lovitura de stat pe la turcaleti! Asta mi-a placut la maxim. Pe la Buzau trebuia sa o suni pe zana sefa, poate scotea nasul din rochitele clientelor... cine stie. Sa stii ca eu nu m-am lasat si am ajuns iarasi acolo, sambata, de data asta in alte locuri la fel de paranormale si la fel de spectaculoase... ma apuc de scris si despre ele... ce crezi ca ai scapat de mine?! ha!
@buterfly - No, tulai Doamne! Cine se ia de mine ca am scris mult! Pai dupa ce citii opt pagini, de doua ori ca sa nu uit, scrisei si eu aproape o pagina, ca un om gospodar.
Sa stiti ca ieri dupa ce am scris comentariul criticat, am vazut un articol pe 14.07.2016 scris de @ buterfly tocmai din Antalya, de la turcaletii cu Rivolutia, Hait, a prins-o Rivolutia pe Zana Fluturas si cum vine ea acasa. Dar fiind vorba de un fluturas zglobiu, mi-am dat seama ca dadea ea din aripi, zbura la joasa altiutudine sa n-o gineasca turcii cu radarul si sa consume rachete pe ea. M-am listinit apoi definitiv cand am vazut ca vizita e din aprilie. A scapat fluturasul!
Daca ati fost prin zona sambata trecuta, cand am fost si eu prin zona, nu mi-ati aparut pe radar, ca nu v-am simtit prezenta. Daca ati fost ieri e alta gasca in alta traista. De-abia astept ceva nou sa mai scriu si eu ceva ca mi se usuca cerneala la pana.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49 - Bre, wichendul asta am fost sa imi vaz bunicul care miine-poimiine implineste 95 de ani si e bine sa ii mai au cite un "sarutmina" cit inca mai este pe planeta cu noi.
Am fost din nou la Curtile Zmeilor. Va interesaza? Dupa Valea Zinelor trebuia sa ma vad si cu Zmeii.
@adri-nico - Cum se poate refuza o asemenea propunere indecenta? Sa refuzi oferta Zanei Sefe, cand stii ca daca citesti articolul ei chiar daca esti cu lumanrea in mana la priveghi, o stingi si iesi afara sa nu faci impresie proasta in asemenea momente? Am mai spus-o si o s-o mai spun : arrticolele Zanelor le voi citi, indiferrent despre ce aiureala sunt scrise, pentru ca tonul si stilul fac toate paralele. De regula, cine a avut curiozitatea sa se gineasca la ecourile mele va vedea ca sunt despre munte in primul rand, despre Austria de munte, despre locuri pe care le-am vizitat si de unde mai tin minte amintiri. Mai rar imi consum ochii si mai ales neuronul cu alt soi de articole. Daca de multe ori timpul ma preseaza, dar nu si ma subtiaza (nefasta a inceput sa uite pe sarma in ploaie mai toate rufele pe care le pun pe trupul meu si mi-au ramas mici) mai aleg si eu, ca si cand m-am nenorocit (insurat, sa nu va speriati cumva) am ales, nu am luat la rand. Dar in cazul Zanelor e altceva!
Deci, la munca nu la intins mana si apucati-va de depanat!
Numai bine si calatorii placute!
PS. Trag nadejde sa vad o poza cu o zana si un zmeu?
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Muzeul Chihlimbarului Colți și Complexul Rupestru Aluniș, de văzut în Comuna Colți — scris în 14.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei — scris în 13.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Din nou prin Ținutul Buzăului - jumătate de zi în jurul Bercăi — scris în 09.09.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Un altfel de „cuib de vulturi” – Chilia lui Ambrozie — scris în 07.12.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului — scris în 28.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti — scris în 26.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Pătârlagele — scris în 17.10.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ