Orasul Ulcinj si imprejurimile

TIPĂREȘTE

ulcinj sau ulqin in limba albaneza este una din cele mai vechi asezari ilirice de la tarmul adriaticii fondata de greci in sec. V i. H. orasul vechi (stari grad) este constituit incepand cu secolul XIII cand este construita o fortificatie militara, inainte fiind un cuib de pirati corsari foarte temuti in marea adriatica.

astazi in fosta citadela, foarte bine conservata, se afla mai multe terase si hoteluri pitoresti situate in vechile palate construite in perioada dominatiei venetiene. de asemenea aici se mai gaseste si un complex muzeal situat in incinta vechii biserici devenita ulterior geamie. in fata actualului muzeu se afla o mica piata, care odinioara a folosit ca si piata de sclavi, si o cismea turceasca din secolul XVII. istoria spune ca insusi cunoscutul scriitor spaniol miguel de cervantes a fost vandut aici ca si sclav unde a ramas timp de 12 ani. in fiecare seara in incinta complexului muzeal se dadeau concerte de muzica clasica care aveau un farmec aparte in acest cadru. de altfel toata cetatea avea un farmec deosebit dupa apus cand se deschideau terasele si incepeau sa cante live formatiile de muzica jazz sau populara. intr-una din seri am luat cina la una din terase, mai mult din curiozitatea de a consuma fructe de mare proaspete, servirea a fost ireprosabila si consumatia nu a trecut mult peste 20 de euro.

partea veche a orasului ulcinj este situata intr-un mic golf si este asezat ca un amfiteatru pe coasta muntilor. ca si la majoritatea oraselor mediteranene stradutele intortocheate duc invariabil la mare. in prezent populatia majoritara este de origine albaneza de religie musulmana, oameni corecti si primitori, dar, in opinia mea, cam delasatori. religia musulmana si-a pus amprenta pe toate aspectele vietii de la moscheile intalnite pretutindeni la specialitatile culinare. totusi strictetea religiei musulmane nu impiedica dorinta de distractie a miilor de turisti veniti de pretutindeni.

dupa o zi torida de vara, seara toata lumea iese la plimbare pe promenada si invariabil sfarseste prin a se opri la o terasa sau un restaurant. viata de noapte este si ea animata de multimea de discoteci si cluburi in aer liber unde se canta live muzica sarbeasca si un fel de manele. la unele discoteci se plateste intrarea 1 sau doi euro la altele intrarea e libera dar trebuie sa faci consumatie iar o bere sau un suc e in jur de 3 euro. noi, fiind cu copil mic, nu prea am putut iesi noaptea dar am fost intr-una din seri la o seara sarbeasca unde s-a lasat cu o distractie pe cinste.

imprejurimile sunt spectaculoase. dupa ce se termina zona cu hoteluri incepe o poteca prin padurea de pin de unde ai acces, din loc in loc, la litoralul salbatic cu peisaje mirifice. o particularitate fascinanta este aceasta intrepatrundere de zone stancoase cu pini si alte conifere si plajele nisipoase cu palmieri si vegetatie tropicala.

ceea ce strica mult la imaginea generala este mizeria, in unele locuri laturalnice are dimensiuni suparatoare. singur acest aspect strica procentajul de satisfactie in rest cadrul natural conditiile de cazare si de distractie sunt ok. multe locuri arata de parca ar fi cunoscut si vremuri mai bune si intr-adevar, am aflat, ca muntenegru era o destinatie de vacanta foarte cautata in anii '70 - '80 iar acum se fac eforturi mari pentru a se reinoi aceasta traditie. se construieste mult si in cativa ani locurile vor arata altfel, dar probabil, la alte preturi (vezi croatia). am sute de fotografii si sper sa gasesc cateva reprezentative, oricum trebuie vazute macar o data la fata locului.

---

VIZUALIZĂRI: 3354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI