ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.08.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 09.09.08
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 10 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Vacanta in Muntenegru

TIPĂREȘTE

Ne-am intors duminica dintr-o vacanta foarte reusita in Muntenegru. Am plecat intr-o joi din Bucuresti, pe la ora 10.00.

Drumul, in prima zi, foarte obositor. Am iesit pe la Calafat Vidin, cu cazare intermediara la Zlatibor, in Serbia. Foarte obositor!

In Romania, dupa centura Pitestiului, as fi vrut sa conduc si eu, sa imi ajut sotul si pt ca nu am mai condus demult in afara orasului. Dar depaseau nene ca dementii, de la Pitesti la Slatina si apoi spre Craiova am crezut ca murim de zeci de ori. Cum vedeam cate un tir venind pe contrasens, stiam ca urmeaza si un dement sa se bage. N-am mai intalnit nicaieri atatia nebuni, cine zice ca sarbii si muntenegrenii conduc haotic vine poate din Luxemburg. Iar serpetinele pe care le-au creat drumarii nostri pe cea mai mica movila din campie sunt de plans, pe bune.

De la Craiova spre Calafat aceleasi serpetine dubioase, drum nou asfaltat, dar nemarcat, fara benzi si indicatoare, o distractie. Apoi ceva drum in lucru, dar liber, nu ne-a intarziat, nu au fost semafoare, sau nu le retin.

Cum era ora pranzului, am intrat pe net sa caut o cherhana ceva in Calafat, ca doar eram pe malul Dunarii. Nu va chinuiti, ca n-au, am gasit un articol in care primarul lor se plangea de treaba asta. Mai bine, ca oricum drumul nu te baga prin oras, ne-am si trezit pe noul pod spre Bulgaria.

Am mancat trist la un OMV din Vidin, unde am platit cu cardul.

A urmat o ora prin Bulgaria, drum peticit, dar liber, si iata-ne in Serbia. Sau n-am stiut noi sa reglam GPS-ul, dar n-am ratat nici o localitate, se merge incet si greu, destul de aglomerat, plus ca eram stresati de ce citisem despre Politia sarba. Stres care ne-a trecut la intoarcere, ca aproape nu i-am vazut, si se semnalizau echipajele cu farurile de catre cei de pe contrasens. Desi aveam si aici o banda pe sens, n-am intalnit depasirile sinucigase din Romania, se circula normal.

Am ajuns in Zlatibor morti de oboseala si plictisiti, cazare ok la Vila Zlatibor luata de pe booking, o sa revin cu o scurta prezentare. Ciudat e ca am citit la impresii pe booking ca proprietarul nu vorbeste engleza... ba vorbeste, este tanar, prietenos si are o engleza buna. Nu i-am dat examen, dar a stiut sa ne arate cum e cu camera, unde il gasim dimineata si unde putem manca in seara aceea.

Era un restaurant la 2 pasi, destul de pustiu la ora aceea, unde ne-am intalnit cu vestitii cevapcici, care aveau sa ne insoteasca toata vacanta, si cu salata Shopska, pe care o stiam de anul trecut din Macedonia. E ceva cu salata asta, am devenit dependenta. Porniti de la 10 dimineata am ajuns in Zlatibor la 21.30 ora lor, deci dupa 12 ore jumate de drum. In afara de masa din Vidin, am oprit doar pt pipi/cola/inghetata, doar opriri scurte. Deci e greu.

A doua zi, pe la 7 jumate dimineata, am platit camera, restaurantul de cu seara deschidea la 8, asa ca am plecat. Zlatiborul nu m-a dat pe spate, poate iarna sa fie ceva de capul lui.

In drum, pe malul unui lac mare si frumos, Zlatar Lake, am luat micul dejun pe o terasa plina, era un motel caruia i se tot facea reclama de la multi km. Omleta, sandvisuri, cafea, bun si ieftin, cu meniu in engleza. Cu meniul in engleza ne-am intalnit aproape peste tot in Serbia si Muntenegru, cu o singura exceptie, dar sa ajungem acolo. Daca ai meniul, n-ai a te plange de engleza chelnerului, desi majoritatea vorbeau suficient cat sa ne dea parola de wifi si sa ne arate toaleta, ca alte conversatii ce sa ai cu ei. Cu burta plina si cu peisajul acela frumos, am inceput sa depasim incet incet stresurile cu care plecasem de acasa si sa intram in modulul de concediu.

De aici drumul este superb, nu stiu cum a trecut timpul si ne-am trezit, prin munti, la granita cu Muntenegru (Jabuka). Aveti grija sa alimentati pe cat posibil in Serbia, e mai ieftin, noi am ratat chestia asta, si aproape de granita nu am mai gasit benzinarie.

Superb peisajul cu care ne-a intampinat aceasta tara micuta, si am ajuns la celebrul pod peste raul Tata, unde eram chititi sa ne dam pe tiroliana. Sunt 2 - una mai scurta, 350 m, individuala, am vazut copii de varsta baiatului meu (8 ani) dandu-se singuri, chiar si un tanar sarb papapelgic s-a dat, a fost impresionant. Nu ne-a venti sa lasam copilul singur, pe malul celalalt este o tiroliana mai scumpa, mai lunga, dar cu un sistem mai misto, tatal si baiatul s-au dat in tandem, 750 m lungime, dedesupt haul de vreo 160 m. Eu n-am putut nici sa ma uit, da-pai da ma dau... Preturi: 10 EUr tiroliana scurta, la cea lunga 20 adultul, 10 copilul. Foarte incantati au fost, are ce povesti pustiul la scoala. I-a fost putin frica, dar n-ar fi renuntat pt nimic in lume. Vedeti filmulete pe youtube, e f sigur, eu insa am rau de inaltime si imi era ca fac vreun infarct pe acolo. Nu e chiar o tiroliana clasica, te aseaza intr-un fel de cosulet de panza, aproape ca la telescaun. Sange rece sa ai :)

Dupa poze cu podul si o bere/inghetata de la chioscurile din jur, am pornit spre Zabljak, care e la o aruncatura de bat. Zalbjak, ca si Zlatibor, neinteresant, am ochit niste restaurante in centru si i-am dat bataie spre Crno Jezero, Lacul Negru. Parcare destul de aglomerata, apoi la bariera am platit 8 euro intrare si dupa un drum placut prin padure am ajuns la celebrul lac. Era si un aventura park pt copii pe acolo, nu parea cine stie ce, avem destule de-astea prin Bucuresti. Ne-am invartit un pic pe acolo, dragut, dar nu din cale-afara, poate daca am fi facut un tur al lacului, erau trasee marcate si multi turisti, dar trecuse de 14.30 si baietilor le era foame, plus ca ne astepta drum greu, ne-am intors in Zabljak sa mancam. Pe terasa unui hotel mai dichisit, 20 eur, 2 supe, 1 salata, 1 portie de paste si bauturi. Ne-am aprovizionat de la un supermarket cu bere si suc, si am pornit spre Rafting Center Waterfall, aflat la 5 km de granita su Bosnia, pe cealalta parte a muntelui.

S-a ma scris despre acest drum ingust si spectaculos spre Trsa si Lacul Pluzine, va rog nu il ocoliti. GPS-ul ne-a aratat 68 de km din Zabljak, am facut vreo 2 ore si jumatate, cu multe pauze de poze. Nu este periculos, mai ales ca 90% din timp am fost pe partea cu muntele, nu cu prapastia. Poate in sens invers e mai naspa. Ne-am intalnit cu ceva masini, rar, cel dinspre prapastie oprea si ne lasam sa trecem. Asa chinuit incapeau 2 masini. Dar ce peisaje, Dumnezeule! Urca pana pe la 1900m, unde este punct de belvedere, dar nu s-a terminat, o tine tot asa la altitudine inalta inca multi km. Foarte multi biciclisti. Am avut noroc de vreme buna, parca nu as recomanda traseul asta pe ploaie. Peisaj alpin, splendid! Cand incepe sa coboare, incep tunelurile. Neluminate, nebetonate, sapate cu furculita in munte. Unele in plina serpentina la 180 de grade. In total in Muntenegru cred ca am prins spre 200 de tuneluri. Fereasca Sfantul de vreo cadere de bolovani. Lacul Pluzine este de vis, are o culoare ireala, pozele de pe internet nu pot arata cat de frumos este in realitate. Pe la 18.00 am jauns la campul de rafting, unde am ramas 2 nopti. Foarte izolat, voi reveni cu detalii.

Duminica am plecat spre Podgorica si Petrovac, drum bun, ne-am oprit la manastirea Pluzine, cica mutata cand s-a construit barajul, din pacate informatii citite de pe net, pt ca in engleza era o inscriptie doar la donatii pt biserica, in rest... descurcati-va, dragi turisti, dupa ce dati banul. Deh, vechi slabiciuni ortodoxe.

-- adăugat ulterior prin ecou ---

Drumul spre Podgorica era cel nou prin Niksic, nu-l stia GPS-ul, sotul meu s-a panicat putin cand a vazut ca Ioana e prin camp, dar i-am spus ca eram documentata :). Multumiri colegilor de site.

Podgorica un orasel occidental, plin de centre comerciale, ne-am oprit si noi intr-un mall maricel de am mancat si ne-am facut aprovizionarea pt apartamentul din Petrovac. Preturile aici sensibil mai mici decat in statiune.

Am continuat spre Petrovac peste lacul Skadar, si apoi printr-un tunel pt care am platit la intrare 2.5 EUR. Am vazut de la distanta orasul Bar, apoi mai mult sau mai putin pe malul marii am ajuns in statiune. Despre aceasta intr-un review separat.

In fata blocului am prins singurul loc de parcare disponibil si nici ca am mai miscat masina pana la plecare. Am stat 6 nopti, deci mai aveam 5 zile pline cum ajunsesem dupa-amiaza.

Din statiune am mai mers intr-o dupa-amiaza in Budva, cu autobuzul Mediteraneean Express, are curse directe Petrovac-Budva din ora in ora, si apoi intr-o croaziera in golful Kotor luata de la o agentie locala, ne-au transportat ei cu autocarul pana la Tivat de unde ne-am urcat pe vapor.

* * *

Drumul de intoarcere: spre Podgorica pe drumul vechi, deci nu cel cu tunelul cu plata, f virajat si spectaculos, cu o panorama superba spre plaja Buljarica. Canionul Moraka dupa Podgorica f spectaculos, am oprit la Manastirea Moraka unde iarasi n-am inteles nimic, in engleza era doar inscriptia cu donatiile :)

Apoi drumul ne-a urcat abrupt spre Kolasin, unde de-abia am gasit sambata la pranz un restaurant, acolo toata lumea la ora 14.00 bea cafele :). 2 pastravi deliciosi, cu cartofi prajiti si 2 salate, plus cate 2 bauturi pt fiecare, 20 eur cu tot cu bacsis.

Am continuat Mojkovac, Berane, Rozaje, trecut destul de rapid de vama muntenegreana, apoi la vama sarba am dat de o coada interminabila... Majoritatea, daca nu toti cei de la coada erau sarbi, nu inteleg de ce mergea asa incet, nu ne-a controlat nimeni de nimic. Am pierdut aici aproape 1 ora, neplacut.

Am continuat drumul prin Novi Pazar spre Kraljevo, virajat, nu f spectaculos dupa ce ne delectasem cu peisajele din Muntenegru, as zice ca trece prin mai putine localitati decat drumul de la venire. Merita incercate amandoua, asa vedeti mai mult din cele doua tari, ca distanta cred ca sunt similare.

Putina politie, in general semnalizata cu faruri, deja nu mai eram stresati cum ca ne-ar opri, dar nici nu prea puteai merge cu mai mult de 80 km pe ora, erau curbe, mai prindeai cand si cand cate un camion. Iepurasii sarbi au fost f apreciati de sotul meu.

Pauza de seara a fost la Vrnjacka Banja, ne-am abatut vreo 3 km de la drumul principal, pacat ca am ajuns tarziu si nu am putut vizita statiunea.

In total, 400 km in 11 ore jumate. Cu manastire, cu pauza de pranz, cu coada din vama, oricum e mult.

 

Statiunea pare un fel de Olanesti, intr-o zona de dealuri micute, am avut cea mai buna cazare intermediara ever la Apartments Banja, cu doar 25 Eur pe noapte. Revin cu detalii.

Mai mult sau mai putin amuzant, la restaurantul la care ne-am oprit, primul din parc ca nu mai avea nervi sa cautam, nu aveau meniuri in engleza, ci doar sarba cu litere chirilice, iar chelnerii nu rupeau nimic engleza. Uite-asa, pt prima data, am zis merci de cei 8 ani de rusa din scoala care nu mi-au folosit la nimic si am incercat sa descifrez meniul: snitzel, plescavika, salata Shopska, altceva n-am descifrat. Mai greu a fost cu garnitura, french fries nu intelegea ce inseamna, am bagat la oha un cartofu si s-a inseninat :) Intamplator ni i-a adus prajiti, cum vroiam, ca asa, cartofu, puteau sa insemne si cruzi :) Asta cu meniul ne-a amuzat, simteam si noi ca suntem intr-o tara straina, dar ca le-a luat 1 ora jumate sa prajeasca un snitel si o pleskavita n-a mai fost amuzant. Dar si cand a venit... un platou gigantic, imposibil de biruit, am luat un snitel urias la pachet in servetele, cu paine, si ne-am rezolvat si micul dejun.

 

-- adăgaut "şi mai ulterior", prin sesizare (notă webm) --

In ultima zi de vacanta, am iesit din Serbia pe la PF1. Initial, am vrut sa urmarim cursul Dunarii, prin cotul pe care il face inainte de Kladovo / Drobeta, dar drumul era inchis pt reaparatii.

Din Kladovo se poate vizita Podul lui Traian, bine semnalizat, si cetatea Diana chiar inainte de trecerea frontierei.

Am trecut cam in 20 min, ceva coada a fost doar in zona sarba. Am oprit sa mancam de pranz la primul restaurant vapor care ne-a iesit in cale, la vreo 5 km de punctul vamal. Cam teapa, saramura doar de fitofag, crap nu aveau deloc, am luat niste salau pana la urma. Nici la desert nu mai aveau nimic. Drept e ca portiile erau pantagruelice, dar le-as fi preferat mai mici si mai diversificata mancarea...

Cam acesta a fost traseul nostru de vacanta, o sa revin cu review-uri detaliate despre activitati si locuri de cazare.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Deborah77 in 20.08.15 09:07:10
Validat / Publicat: 20.08.15 09:59:22
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MUNTENEGRU.

VIZUALIZĂRI: 5739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

4 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Deborah77); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 8100 PMA (din 13 voturi)

ECOURI la acest articol

4 ecouri scrise, până acum

Deborah77AUTOR REVIEW
[20.08.15 10:09:39]
»

Webmaster, as mai avea de scris, cum fac sa editez review-ul? Multumesc

webmaster70
[20.08.15 10:14:00]
»

@Deborah77 - foloseste funcția sesizează, trimite textul și îl adaugăm noi.

Deborah77AUTOR REVIEW
[20.08.15 21:07:58]
»

Drumul spre Podgorica era cel nou prin Niksic, nu-l stia GPS-ul, sotul meu s-a panicat putin cand a vazut ca Ioana e prin camp, dar i-am spus ca eram documentata . Multumiri colegilor de site. [...] textul a fost alipit articolului iniţial, vezi mai sus (by webm)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
bunumimi
[24.08.15 04:04:19]
»

Interesant traseul pina la Tara. Am facut Portile de Fier, nu a fost rau pentru ca a trebuit sa vizitam Beograd si nu am regretat. Tara? O usoara deziluzie. Avem trasee mult mai grele. Belgradul : impresionant, Serbia, cit a ramas ,,la fel. Oamenii de aici, pe care nu i-am cunoscut : Oameni.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
bunumimi, Deborah77
Alte impresii din această RUBRICĂDrumul spre litoralul muntenegrean:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.037925958633423 sec
    ecranul dvs: 1 x 1