Vezuviu & Pompei un tandem pentru eternitate

TIPĂREȘTE

Un sejur pe Coasta Amalfitana nu poate fii complet fara o vizita la Pompei si la vulcanul care l-a facut celebru, temutul Vezuviu.

Dupa excursiile din zilele precedente unde am avut parte doar de atractii de natura sa faca turistul sa se simta fericit prin tot de ce este inconjurat, privelisti mirifice oferite de cadrul natural si cultural ce il ofera orase precum: Amalfi, Ravello, Atrani, Minori, Praiano sau unica insula Capri, ne era frica de urmatorul episod mult mai dramatic ce il oferea Pompeiul de oras al extinctiei. Pentru mine personal numele orasului are si o insemnatate mai speciala, bunicul (decedat in 1979) meu un dascal de scoala veche purta numele Pompei iar el imi povestea despre orasul din Italia ce-i purta numele cu mandrie cu toate ca nu a ajuns niciodate sa-l vada pe cand eu abia implinisem vreo 6-7 ani.

Nu cred ca este om sa se bucure care dupa ce a vizitat locuri "negre" ale istoriei precum Auschwitz, Hiroshima sau Pompei, Herculanum si sa nu cada in butoiul cu melancolie indiferent ca locatia a fost teatrul unor catastrofe naturale sau cauzate de oameni.

Dar luat prin prisma pur turistica si aceste locuri sunt un must see odata fiind in zona iti dai seama mai bine de adevarata amploare a dezastrului. si probabil vezi cu ochii realitatii cele intamplate.

Calatorind de pe coasta Amalfi spre Pompei obiectivul este foarte usor de gasit toate indicatoarele duc spre Scavi (sapaturi) chiar si iesirea de pe autostrada se numeste asa. Actualul Pompei socheaza prin saracia si dezordinea ce troneaza aici chiar pentru un oras din sudul Italiei. Odata intrati pe strada ce duce la ruine lucrurile se schimba o strada ingrijita de-a lungul zidului orasului antic ne conduce printre palmieri inalti pana la intrarea in anticul oras.

Am parcat masina pe strada la cativa metrii de intrare dinspre piata Esdera pentru sase ore am platit 5 €, intrarea costa cu audioghid pe la 17 €.

Eram pregatiti sa vedem un areal mare dar chiar asa gigantic nu l-am prevazut, timpul alocat era in jur de 6-7 ore la ora 16 trebuia sa fim la poalele Vezuviului ultima urcare se face la 16.30.

Am optat pentru varianta cu ghid audio care ne putea mai usor ghida printre obiective, harta ne arata cateva zeci sau poate mai multe puncte de interes iar la unele pana ascultai toata prezentarea treceau chiar si 10 min.

Am intrat prin Marele Teatru o constructie de marimea unui stadion de cca. 5-6000 de locuri construit prin anul 200 iHr, foarte bine conservat de altfel datorita cenusei care s-a intarit si al carei strat a ajuns chiar si la sase metri constructiile dezgropate arata incredibil de bine.

Partile marginase ale orasului au fost locuite de familiile sarace, camere mici si locuinte inghesuite cu iesire directa in strada. Acestea sunt dispuse in jurul strazii principale care poarta numele Via dell'Abondanzza unde se aflau magazine, brutarii, vopsitorii de textile, bai, vile somptuoase avand si mici gradini totul inconjurat de ziduri inalte pentru a pastra intimitatea familiei, bazine ornamentale, fantani decorative, sculpturi. Camerele comunicau prin coridoare strajuit de coloane, unele dintre ele creeau un adevarat labirint. Strazile pavate cu piete mari de rau bordurile fiind suprainaltate iar cand apa se scurgea spre margini din loc in loc adevarate treceri de pietoni antice, bolovani taiati perfect si lustruiti asezati in asa fel incat omul sa nu se ude la picioare. Locuri unde se pregatea masa toate expuse inspre strada care se presupune ca serveau precum mici restaurante.

Baile comunale erau cele mai mari si uimitor de bine utilate, sistemul de ventilatie este si astazi actual prin nise de evacuare in partea inferioara sau captare in partea superioara a camerelor sau interesantul sistem de incalzire si transport al apei, in mare aici isi dadeau intalnire crema societatii si discutau probleme administrative si politica. Femeile si barbatii aveau incaperi separate in curte se afla o piscina precum si spatiu verde pentru exercitii.

Se stie romanilor le placea viata iar cea mai veche meserie din lume era bine reglementata, avea statutul ei, mai multe asezaminte numite lupanar erau destinate placerilor dragostei erau chiar reprezentate prin desene pe pereti cu tipurile de servicii ce se practicau aici.

Situl este impartit in noua zone ultima fiind chiar in centru noi am insistat mai mult pe ultimele aflate perpendicular cu zidul dinspre sosea.

Cunostinte de urbanism de la forma caselor la scurgerea apei de ploaie, bazine de colectare (impluvium) ce uimesc si astazi prin precizie si finisaje.

Strada principala de la care ne-am abatut de putine ori duce spre Forum care a fost punctul central al vietii citadine, religioase si economice a infloritorului Pompei. In jurul acestuia sunt grupate cele mai mari si importante temple inchinate zeitatilor precum cel al lui Apolo, Jupiter sau Minerva primul fiind si principala zeitate a anticei asezari.

De aici din Forum care are o forma dreptunghiulara nu ai nevoie decat de putina imaginatie si parca te intorci in timp sunt asa de previzibile si bine conturate sunt ruinele si coloanele incat iti faci o imagine exacta a pietei centrale in partea sudica trecand pe sub un portal se intra in amfiteatru unde chiar si azi se tin unele manifestari culturale este cred singura constructie adusa prin restaurare la starea de acum peste 2000 de ani. (foto): De pe treptele acestuia se obtine o perspectiva interesanta asupra parti sudice a orasului langa el aflanduse Garnizoana Gladiatorilor o constructie avand imprejur un sir de coloane iar in centru un loc viran care servea ca loc de antrenament. La iesire spre nord ne atrage atentia o platforma de dimensiunile unui teren de handbal, 4-5 trepte se urca aceasta era locul unde se aduceau ofrandele zeilor situata chiar intre amfiteatru si templul.

Interesanta se observa din aceasta piata silueta Vezuviului care practic este precum un turn de observatie peste intreaga zona intre acesta si Pompei nu exista nici un alt obstacol natural.

Nu poti sa privesti aceasta imagine si sa nu simti fiorul si teama vazand conul craterului si sa nu iti imaginezi clipele de groaza prin care au trecut locuitorii orasului cand au vazut valul de cenusa si foc pravalinduse de la inaltime precum un tsunami asupra lor si intelegi de ce a ajuns Pompeiul cel mai mare santier arheologic din lume de peste 60 hectare din care peste 40 au fost scoase la lumina si inca se lucreaza. Se stie tragedia s-a produs noaptea multi au fost surprinsi in somn numarul se pare a trecut de 2000 de morti.

Trecand prin Forum spre nord pe partea stanga se afla mai multe depozite unde se afla multe artefacte descoperite aici, de la statui, vaze pana la corpuri umane turnate in ghips infatisand scena mortii si care au fost practic scosi din stratul gros de cenusa pietrificata iar in locul lor au aparut aceste mulaje un fel de negative care au tinut loc de modele arheologilor...

La iesire spre nord inspre Vezuviu se afla si singura "pata" de cotidian un restaurant foarte sic si modern vazut din interior deoarece exteriorul este in ton cu ambientul. Dupa ore de plimbare mai ales pe caldura este chiar binevenita o pauza aici iar preturile sunt chiar cel putin la nivelul celor de afara.

La iesire din imensul sit arheologic cu toate ca mai aveam doar putin timp pana se inchidea urcarea pe Vezuviu nu am rezistat sa nu vizitam celebra catedrala Santuario della Madonne del Rosario aflata la aproximativ 4-500 metri de ruine.

Impresionant ar fi cuvantul indicat am sa remarc doar: este vizitata de un numar mai mare de oameni decat ruinele Pompeiului este dupa Roma cel mai vizitat locas de cult din Italia devansand chiar celebra Assisi! http://www.santuario. it/ Picturile si tot ansamblul interior al catedralei este de natura sa lase turistul incantat este un obiectiv ce nu trebuie sa ramana nevizitat odata fiind in zona.

Vesuvio: intrucat mai aveam nu mai mult de 30 minute pana la ultima urcare pe munte iar dupa spusele GPS-ului 14 km. a urmat pentru noi un mic "raliu al Pompeiului", ce radare sau frica de amenzi, Vezuviul devenise vital asa ca poate Sfanta Maria a carei biserica o vizitasem inainte cred ca ne-a ocrotit si ajutat am ajuns si la ultima urcare si dupa aproape trei luni inca nu am primit nici o amintire de la "Polizia Pompeiana".

Urcarea se face pe Via Vesuviana o strada pitoreasca cu vile si hoteluri high luxury prin gradini si plantatii de citrice si vita de vie. La un moment dat apare un indicator care na arata ca drumul e inchis iar in dreapta o parcare mare din care iese un italian care disperat ne face semn spre mana cu ceas care vrea sa insemne ca totusi am reusit. in parcare mai multe masini ale turistilor precum si vreo 3-4 vehicule militare ceva intre camion si autobus foarte robuste si inalte. Trecem urgent pe la case unde platim usturatoarea suma de 23 € care includea transportul si plata pentru vizitarea vulcanului. la inceput ma gandeam ca ne fac o plimbare de agrement si pentru a fii senzatia mai vulcanica ne baga in TAB-urile acestea dar dupa cateva sute de metri chiar si un tanc nu era rau. Smecherii italieni au lasat, ba cred ca au si facut cateva obstacole vezi gropi adevarate cratere pentru a obtine suprematia transportului, strada foarte sinuoasa pavata cu piatra cubica unde nu lipsea pe zeci de metri nu este practicabila pentru masini"civile"iar dupa cca. 5minute urcare continua intr-un peisaj selenar nici o tufa de scaieti ci doar zgura iar cand mai urma cate o curba aveai o perspectiva "a la drumuri columbiene periculoase" dar aveai Napoli si marea aproape. Nu stiu ce sa zic dar atat coasta Amalfi cat si Capri ne-au dat senzatii tari la capitolul circulatie rutiera la limita transpiratiei iar acum si uratul vehicul care avea cabina independenta de restul habitaclului (burduf) iar la hartoape soferul se misca cu scaunul ca un hopa mitica fata de turistii aflati in spate! Dupa mai bine de 20 minute am ajuns si la punctul terminus pe un mini platou de unde drumul continua pe jos dupa spusele ghidului cca 500metrii pe versant. Avand biletele cumarate din parcare nu a mai fost nevoie dar cine ajunge pana aici pe jos mai plateste o suma pentru vizitarea propriu zisa a imprujurimilor conului. O carare ingusta asigurata cu o balustrada din lemn si avand sub picioare o zgura rosiatica foarte alunecoasa pe unele portiuni avea forma unor bilute dar foarte usoara. Am avut timp de vizitare 1ora cu tot cu urcus ce a durat 15min. in sus si cca. 10 in sens invers dar efectiv mai mult nu este necesar.

Privelistea este superba orasele si localitatile aflate la poalele vulcanului sincer nu le vad bine pentru ca se stie Vezuviul este socotit unul din cele mai periculoase bombe cu ceas din lume. Este tipul de vulcan ce practic explodeaza fata de Etna care doar lasa lava sa-i spele conul si cativa nori de fum acesta face bum pe neasteptate de aici si spaima vulcanologilor care spun ca este imposibil de prezis in timp util eruptia in vederea evacuarii celor peste 3 milioane de oameni ce traiesc in Golful Napoli. Efectiv orasul Napoli este la un stranut de uriasul vulcan nu mai mult de 6km. linie aeriana.

O plimbare pe marginea conului este interesanta iar o privire in adancuri e cu "ecou" imaginativa o palnie uriasa cu diametrul parerea mea de 400metri roca taiata parca cu un ferastrau intelegi forta uriasa a zeitei Ghea si supararea fierarului Hepaishtos privid aceasta zona ce nu are nimic in comun cu peisajul terestru "domestic".

Gigantic si bine inteles inspaimantator acest crater pe a carui buza se poate face lejer o plimbare imprejur de 20 minute iar interiorul se poate patrunde cu ochiul pana pe la 2-300metri dupa care din cauza formei de palnie unghiul de observatie se ingusteaza.

Punctat, vazut, admirat, aplaudat iar pe un asfintit superb coboram de pe munte iar pana la parcare chiar se inserase iar luminile oraselor licareau in zare.

Drumul cu masina pe Via Vesuviana si mai ales desele opriri la frumoasele restaurante de aici ne-au incetinit cu inca 1 ora. Restaurante si hoteluri cu gradini de poveste sunt folosite mai ales pentru ceremonii de nunta iar locatiille sunt de vis cu Vezuviul in fundal (foto) sau pentru o mai exacta exemplificare: villacupido.com.

O zi plina dar care prin interesantele obiective vizitate parca nu au lasat urme de oboseala normale dupa un asemenea tur de forta. Inca o data si-a simtit utilitatea masina altfel cei peste 150 km. si cele doua obiective nu cred ca ar fii fost posibile. Oricum pentru vizitarea in detaliu a ruinelor Pompeiului cu greu te poti incadra intr-o zii iar Vezuviul cu tot cu traseu etc, la trei ore bune.

Ultima noastra zi pe superba Costiera Amalfitana am pastrat-o pentru un loc mirific si care a fost unul din principalele "cauze" ale sejurului: Positano. (va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 5330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI