Pompei, orasul incremenit in timp (partea I)

TIPĂREȘTE

Cea de a treia zi in Napoli am dedicat-o Pompeiului, desi in planificarea pe care o facusem acasa ne propusesem sa vizitam Herculaneum.

Daca despre Pompei stim cu totii ca este orasul ingropat odata cu eruptia Vezuviului, in anul 79 d. Hr., Herculaneum este mai putin cunoscut, desi a avut aceeasi soarta ca si„fratele” sau. In Pompei traiau 20000 de oameni, mestesugari, comecianti, agricultori si marinari, iar Herculaneum era o destinatie de vacanta, pentru cei mai instariti care aveau vile luxoase, bai termale, cu o populatie de doar 5000 de locuitori. Odata cu eruptia Vezuviului, Herculaneum a fost acoperit de material piroclastic cu o grosime de 20 metri, care a dus la o mai buna conservare a orasului antic. Pompei, a avut parte de o poaie de cenusa incinsa si roci, care l-a afectat mai mult, desi a fost acoperit doar de 5 metri de material vulcanic.  

Populatia orasului Herculaneum s-a refugiat catre doc, sperand sa fie evacuata cu barcile, insa acest lucru nu s-a intamplat, scheletele catorva sute de oameni fiind descoperite in magaziile din doc.

In gara, asteptand trenul, ne-am hotarat sa vizitam Pompeiul, acesta fiind mai departe de Napoli si necesitand mai mult timp de vizitare, gandindu-ne ca daca vom mai ajunge vreodata in Napoli, ne va fi mai usor sa ajungem in Herculaneum.  

Cel mai simplu si eficient mod de a efectua o vizita la Pompei este cu Trenul Circumvesuviana, pe ruta Napoli (Piazza Garibaldi) – Pompei Scavi (Villa dei Misteri). Situl este foarte aproape de gara si e deschis intre 9:00 si 19:00 (ultima intrare la 17:30), din aprilie pana in octombrie si intre 9:00 si 17:00 (ultima intrare la 15:30), din noiembrie pana in martie.

Avand ArteCard, transportul nu ne-a costat nimic, iar intrarea la Pompei a fost inclusa de asemenea, in pretul platit pe ArteCard. Pentru a vizita Villa dei Misteri, care se afla in interiorul sitului Pompei, se plateste insa separat. Pretul complet pentru Pompeii+ este 22 euro, iar pentru Pompeii Expres este 18 euro.

In prezent, situl excavat se intinde pe o suprafata de 66 hectare, vizita durand cateva ore. Am luat din Centrul de informatii aflat la intrare, o harta, pe care am marcat traseul parcurs de noi pentru a atinge toate zonele importante ale orasului, zabovind pe aici vreo 4-5 ore.

Orasul avea multe case luxoase cu atrium, curti interioare cu decoratiuni somptuoase si gradini elegante, bai, foarte populare in randul romanilor, strazi pietruite si chiar„treceri de pieton” , temple, un forum, o piata, teatre pentru spectacole si chiar un bordel, toate acestea descriindu-ne viata cotidiana a celor care au locuit in Pompei acum 2000 de ani.

In multe colturi ale strazilor se pastreaza si acum cuptoarele brutariilor si oalele pe foc, de atunci. Orasul este strabatut de doua artere principale, Via Abundentei ce se intinde de la Poarta Marina (cea pe care am intrat si noi) pana la Amfiteatru, de-a lungul careia sunt dispuse atelierele cu centrele comerciale de atunci si Via Estabiana ce leaga poarta Vezuviu din nord cu Teatrul situat in sud.

Zona de vizitat este foarte mare, impartita pe 9 regiuni denumite Regio. Pe harta, fiecare regiune are o culoare si cladirile fiecarei regiuni sunt numerotate incepand cu cifra 1. Am sa descriu traseu pe care l-am creionat noi si cladirile, in ordinea vizitarii lor, printre care sunt si cele mai importante, pe care nu trebuie sa le ratezi in Pompei.

Am inceput cu Baile Suburbane (Regio VII, numerotat pe harta cu 1), aflate langa Poarta Marina, care erau private, spre deosebire de Baile Stabian si cele ale Forumului. In vestiar sunt mici tablouri erotice, celelalte zone termale avand decoratiuni somptuoase: o cascada ce curgea intr-un bazin dintr-o pestera falsa, impodobita cu un mozaic infatisandu-l pe Cupidon predandu-si armele lui Marte, picturi care reproduceau batalii navale si animale salbatice marine pictate in fresca pe pereti.

Am intrat apoi prin Poarta Marina (Regio VII, 2) cu zidurile ei, care oferea acces spre vestul orasului, fiind cea mai impresionanta dintre cele 7 porti ale Pompeiului. Denumirea deriva din faptul ca drumul de iesire ducea la mare. Poarta are doua intrari, una cu o bolta mai inalta, destinata trecerii cailor si carelor, cea mai mica, destinata pietonilor.  

Am continuat pe Via Marina, care delimiteaza doua regiuni, de o parte Regio VII, de cealalta, Regio VIII. Am vizitat Bazilica (Regio VIII, 2) care a fost cea mai somptuoasa cladire a Forumului, unde se gestionau afacerile, in prezenta judecatorilor. Este impartita in trei nave cu doua randuri de coloane de caramida cu capiteluri ionice, fiind unul dintre cele mai vechi tipuri de constructie din intreaga lume romana.  

Forumul (Regio VII, 6a), in continuarea Bazilicii, reprezenta centrul vietii cotidiene a orasului, aici se gaseau toate cladirile publice si administrative, piata si lacasul de cult. Am trecut pe langa Templul lui Jupiter (Regio VII, 8) si am ajuns la Baile Forum (Regio VII, 10), foarte bine restaurate, o atentie deosebita fiind acordata decoratiunilor camerelor. Camerele femeilor aveau intrare separata fata de cele ale barbatilor. Zona masculina prezinta o incapere folosita si ca tepidarium (pentru baile cu temperatura medie), frigidarium (pentru bai reci) si calidarium (pentru bai fierbinti). Nisele pentru depozitarea hainelor si obiectelor pentru baie sunt decorate cu figuri masculine din teracota, iar bolta are stucaturi in relief.  

Via delle Terme separa Regio VII de VI, astfel ca prima cladire din Regio VI, ce ne-a iesit in cale a fost Casa Poetului tragic (Regio VI, 4). Aceasta pastreaza forma traditionala a unei case romane si este deosebita prin mozaicul Cave Canem (atentie la caine). Acesta m-a dus cu gandul la portile caselor noastre, pe care afisam placutele„Atentie, caine rau!” . Casa se viziteaza prin partea laterala si  aici se afla multe tablouri cu teme mitologice, cum ar fi Iliada. Intr-un colt al casei se pastreaza un mic templu, dedicat zeilor protectori ai familiei, prezent in  mai toate casele din acele timpuri. Printre mozaicurile fine este unul care a dat si numele casei, cel in care apare scena actorilor care se pregatesc pentru a interpreta o piesa.

Continuand drumul pe Via delle Terme am ajuns la Casa lui Marcus Fabius Rufus (Regio VII, 22) si Casa bratarii de aur (Regio VII, 23), care este un complex ce acopera cel putin 4 nivele de spatiu de locuit, cu terase panoramice, decor luxos, podea cu mozaicuri de marmura colorata, fresce mitologice pe pereti. Casele erau locuite la momentul eruptiei, aici gasindu-se victime, una dintre ele purtand o bratara de aur, care a dat si numele casei.

Am ajuns in Regio VI, pe Via Consolare, trecand pe langa Casa Sallust (8) si Casa chirurgului (26), in dreptul Portii si a zidurilor Herculaneum (Regio VI, 16). Accesul in aceasta zona se face doar cu biletul Pompeii+, cumparat de la intrare. Daca nu doresti sa vizitezi aceasta zona, te poti intoarce si continua vizita in restul complexului Pompei, insa, din punctul nostru de vedere, cele mai frumoase si bine conservate obiective, se afla dincolo de aceste porti.  

Poarta a fost cu siguranta una dintre cele mai importante din oras. Pe aici intrau carucioarele care veneau din port si trecea tot traficul comercial spre Napoli. Poarta a mai fost numita si Porta Salis, adica Poarta Sarii, deoarece pe aici se aflau „Salinele Hercules” .  

Pe partea dreapta a Via Delle Tombe se afla Villa delle Colonne Amosaico, iar pe stanga, Necropola Portii Herculaneum (Regio VI, 17), cu morminte monumentale, unele construite pe o baza inalta in forma de altar, cu scaune pentru rudele defunctului. Una dintre ele pastreaza inscriptia proprietarului mormantului cu litere mari, preoteasa publica Mamia.

Vila lui Diomede (Regio VI, 18) este una dintre cele mai mari cladiri ale intregului oras, intinsa pe 3 nivele, care isi datoreaza numele lui Marcus Arrius Diomedes, al carui mormant se afla in fata intrarii. Avea o sala de banchet cu vedere la Golful din Napoli, spa si o zona cu piscina. Vila a fost una dintre primele cladiri excavate in Pompei, aici fiind gasite ramasitele a 20 de cadavre, victime ale eruptiei vulcanice. Majoritatea dintre ei (18 persoane), inclusiv femei si copii, au murit in crama vilei, unde s-au refugiat. Alti doi si-au dat seama ca trebuie sa fuga si au incercat prin gradina, insa au ajuns doar la usa care ducea la gradina și la mare. Asupra uneia dintre victime, probabil proprietarul, a fost gasita o cheie de argint, un inel de aur si 1356 de sesterti, adica o suma foarte mare pentru orice locuitor din Pompei.  

Villa dei Misteri (Regio VI, 19) este locul unde se afla cele mai bine conservate fresce din tot situl, fiind una dintre cele mai faimoase si interesante atractii ale Pompeiului. Initial, oamenii de aici ar fi lucrat pamantul, arheologii gasind teascuri pentru fabricarea vinului, bucatarii mari si cuptoare. Partea rezidentiala a vilei este uimitoare prin stilul si confortul sau luxos. In ultima incapere, cat pe ce sa o ratam, se afla o fresca imensa continua ce acopera trei pereti, una dintre cele mai bine pastrate picturi din antichitate, ce infatiseaza un ritual de mister, adica destinat practicantilor cultului. Scena este legata de Dionisos care apare pe peretele central impreuna cu sotia sa, Arianna. Pe peretii laterali, figuri feminine si fauni, menade si figuri inaripate sunt angajate in diferite ritualuri. Pe langa dansul si bautul vinului, expresii ale extazului dionisiac, vedem flagelarea rituala a unei fete sprijinita pe genunchii unei femei asezate (in coltul din dreapta).  

Am plecat de aici multumiti de ceea ce am vazut, ne-am intors pe acelasi drum, ajungand pana la Casa chirurgului (Regio VI, 8), dupa care ne-am indreptat spre Via Di Mercurio, ajungand la Casa dei Dioscuri (Regio VI, 10). Dioscuri era numele generic sub care erau cunoscuti Castor și Pollux, fiii lui Jupiter si Leda. Casa, una dintre cele mai somptuoase si vaste din ultima perioada a Pompeiului, are 2 atriumuri, conectate intre ele. Atriumul principal este in stil corintian si are 12 coloane de tuf ce deschid incaperi somptuoase, folosite pentru receptie, in spatele atriumului, exista o curte flancata de coloane dorice si un peristil, completat cu un bazin mare in centru. In jurul peristilului sunt mai multe picturi murale, care sunt in acelasi stil cu cele din Casa Vettii, ceea ce inseamna ca au fost create de acelasi artist.  

Ne-am continuat drumul pe Via di Mercurio, pana am ajuns la Torre di Mercurio (Regio VI, 28), in care am urcat pentru a arunca o privire asupra orasului antic Pompei, din punctul sau cel mai inalt.

Dupa cateva panorame, ne-am intors pana la intersectia cu Vicolo di Mercure, pentru a vizita Casa  Faunului (Regio VI, 1), una dintre cele mai mari ale orasului. Bogatia si nivelul social al proprietarului se pot vedea din strada, trotuarul purtand inscriptia de bun venit in latina (HAVE), iar usa maiestuoasa este incadrata de stalpi cu capiteluri decorate.

Casa are doua atriumuri si două peristiluri in jurul carora sunt dispuse alte incaperi: unele pentru musafiri, decorate in mod exceptional, altele rezervate uzului familiei, altele pentru serviciu. Podeaua din atriumul principal este incrustata cu marmura galbena, verde, rosie si roz, iar in centru se afla o copie a celebrei statui a faunului dansator, care a dat si numele casei. In sufrageria dintre primul si al doilea peristil, se afla o copie a celebrului mozaic reprezentand batalia decisiva dintre Alexandru cel Mare si regele persan Darius, care a schimbat cursul istoriei.

Pe aceeasi strada se afla Casa Micii Fantani (Regio VI, 3). In curtea interioara, o fantana restaurata, acoperita cu mozaic multicolor si scoici, decoreaza gradina.

Ne-am plimbat pana la intersectia cu Via del Vesuvio, de unde incepe Regio V, pe care am parcurs-o rapid, intorcandu-ne apoi la aceeasi intersectie, pentru a cobora pe Via Stabiana, de-a lungul Regio IX.  

Cam acesta ar fi jumatate din traseul nostru, cealalta jumatate urmand a o prezenta intr-un material separat.  

---

VIZUALIZĂRI: 659 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI