GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul Torturii
Am remarcat acest muzeu in prima seara in care am ajuns in oras, dar nu am avut taria sa intru, asociind intunericul de afara cu ceva macabru inauntru…Am stat ateva secunde, m-am uitat lung la intrarea micuta si am zis nu; nu acum …poate maine. Dar nici prim cap nu mi-a trecut sa il trec pe lista mea imaginara de obiective “ must see”. Dar intamplarea a facut ca a doua zi, nu doar sa trec pe aceeasi strada, dar sa si fiu atenta la el. Caci intrarea este atat de mica, incat daca as fi intors capul in partea stanga (el fiind in dreapta mea) chiar atunci, as fi putut trece pe langa el fara sa il mai vad.
Intr-un hol mic, pe perete din dreapta erau expuse cateva obiecte asociate subiectului; coifuri metalice cu tinte, sabii, cutite si bice…. Am stat un pic, m-am uitat la exponate si cand am intors privirea, am zarit-o pe vanzatoarea de bilete, o domnisoara miniona si draguta ce imi zambea dragalas. Mare greseala am facut ca mi-a placut figura ei…mi-am spus in sinea mea ca daca ea lucreaza acolo …si zambeste, inauntru nu e chiar asa rau. (Incercam sa imi imaginez cam cum il prezentam noi pe Dracula – adica deloc inspaimantator – si am acceptata invitatia de a vizita muzeul.
Desigur nu gratis; contra 6 Euro, am primit si un dispozitiv audio cu o inregistrare, in loc de ghid. Am fost incantata de tehnologia folosita, dar nu banuiam adevaratul motiv; e mai bine sa nu te intalnesti cu nimeni in timp ce vizitezi muzeul si in acelasi timp e bine sa ai impresia ca nu esti singur… ca cineva este langa tine. Cineva pe care nu poti sarii, daca ceva te inspaimanta acolo.
Curajoasa si zglobie am intrat in muzeul ce este amenajat in subsolul unei cladiri vechi. Am coborat pe o scara din lemn si piatra si ghidul meu electronic a inceput sa imi povesteasca cam care erau obiceiurile si motivele torturii. Stiind de la vanzatoare ca sunt mai multe sali, incercam sa le vizitez in ritmul in care se derula explicatia.
Incaperile sunt foarte joase, unele abia daca au 1,80 m inaltime, zidurile sunt din piatra, din loc in loc mai este cate o grinda de lemn si cate un prag de piatra de care trebuie sa ai grija sa nu te lovesti, atent fiind la exponate. Pe langa exponate, de care va voi povesti, fantastic mi s-a parut mirosul. Nu mirosea a beci obisnuit, nici a mucegai, nici a gunoi menajer, nici a excrmente (as fi iesit dupa primul metru daca era asa). Era un miros pe care nu l-am mai simtit niciodata, dar pe care clar l-am asociat cu temnitele din beciurile medievale; cred ca era exacat asa cum mi-l inchipuiam cand vedeam filme cu subiectul, din epoca respectiva. Poate exprimat in cuvine …semana cu un miros de paie mucegaite.
Primele exponate nu m-au impresionat; o bucata de sfoara, o foarfeca mare din fier si doi clesti, asezate intr-o vitrina mica din sticla pe o bucata de sac, nu aveau nimic inspaimantator; la fel de bine puteau fi folosite la activitati casnice, nu la tortura. Am pasit mai departe in sala slab, dar totusi luminata (fotografiile facute cu blitul sunt foarte luminoase si nu pot reda adevarata atmosfera de acolo) si am dat de prima vitrina, care avea ceva din numele muzeului; o mana taiata cu toporul pe un butuc din lemn. Aceasta era pedeapsa pentru furt din averea unui mare aristocrat. Pentru furtul din piete, o biciuire pe spatele gol cu un bici ud, sau doar un deget taiat erau suficiente.
Dupa ce am vazut bustul unui spanzurat, cu o expresie pe chip cat se poate de adevarata… unul cu un dinte scos mi s-a parut chiar o pdeapsa usoara…desi cred ca la vremea respective era vorba de o extractie totala, nu partiala. Apoi au aparut si celelalte busturi cu exemplificarea torturilor aplicate. Busturile si manechinele, sunt realizate atat de bine, incat, incet incet, oricat de tare ai fi, iti cam trece un fior rece pe sira spinarii.
In tot acest timp, in casca, se derula povestea torturii, metode si motive folosite de stramosii nostrii (am spune azi) cu minti bolnave.
Apanajul oamenilor foarte bogati si ai bisericii, tortura avea menirea sa pedepseasca greseli reale sau imaginare. De asemenea, putea fi comandata in scopul de a scapa de anumiti adversari dar mai ales, sa fie un mod de manipulare a maselor, speriate si ingrozite de aceste executii, care de multe ori se desfasurau in locuri publice. Oricum si cand tortura se desfasura in beciurile inchisorilor sau platelor, rare ori osanditii erau lasati sa moara acolo; era chemata familia sa ii ia, si in felul acesta groaza se raspandea in toata cetatea. Amenintarea cu temnita era cel mai cumplit lucru pe care cineva il putea auzi in evul mediu; caci temnita era acelasi lucru cu tortura.
Niciodata tortura nu a avut ca scop uciderea unui om (cel mult era o urmare a acestei practice nemiloase). Scopul era chinuirea fizica si psihica a lui si prin el a familiei si a comunitatii. Doar aristocaratii aveau parte de o moarte relativ rapida fara prea mari chinuri prin spanzurare sau decapitare.
Paseam incet, cu un nod in gat, in timp ce in casca, continua povestea despre motivele si instrumeltele de totura; ce pateau femeile necredincioase, ce pateau talharii si criminalii, ce pateau evereii care nu se converteau si ce pateau chiar si unii negustori instariti daca se puneau rau cu nobilii bogati ce aveau puterea in maini.
Existau adevarate coduri si regulamente oficiale care stabileau de ce, cand si cum sa aiba loc torturile. De exemplu, tortura se aplica doar in zilele de munca, niciodata duminica sau in zilele de sarbatoare (religioasa desigur). Calaul desi era foarte bine platit pentru astfel de orori, (slava Domnului ca nu se gasau pe toate drumurile sadici) era respins de societate, si de multe ori din acest motiv, meseria se transmitea din tata in fiu. Desigur daca ne raportam la toata perioada medievala, metodele au mai fost schimbate.
Toate ne par stupide si de neacceptat acum, dar in urma cu cinci sute de ani, in timp ce artisti desavarsiti creau opere de arta remarcabile, altii concetateni ai lor, creau aceste grozavii. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut (pentru ca desigur nici nu m-am gandit) cum puteau fi “ recunoscutii “ everii, desigur cei care nu acceptau sa se converteasca la crestinism. Aflati si voi ca; daca intr-o casa nu se vedea fum pe cos intr-o zi de sambata… inseamna ca acolo traiesc evrei. Daca se imbracau curat si mai frumos…aceeia erau evrei. Asta pentru ca la evrei sambata si nu duminica este sarbatoare. Va puteti imagina acum, asa ceva?
Camerele muzeului imita salile de temnita; mici, aproape neluminate, cu ziduri netencuite, cu o scandura in loc de pat si cu masa nu pentru mancat ci pentru torturat victimele. Dupa ce odata m-am impiedicat de un prag si odata m-am speriat de umbra mea, am zis ce este suficient cat am vazut. Caci una e sa vezi la tv, intr-un film documentar…si alta e sa vezi intr-un beci cu miros de ev mediu. Am iesit fericita ca nu am mai dat si cu capul de vreo grinda sau de tavan, aproape ca mi-am smuls casca lasand-o vanzatoarei de bilete si cand am ajuns in strada, am tras o gura de aer curat si am privit fericita Soarele.
Din motive lesne de inteles nu voi posta cele mai horror poze.
Imi este greu sa inteleg cum sa acord calificativul. Din punct de vedere al organizarii muzeului si al realizarii exponatelor el este ok, dar groaza care te furnica pe sira spinarii, ma imiedica sa dau nota 10.
Trimis de Diaura* in 26.09.10 22:16:27
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Un vot pentru un loc de care nu am stiut pana acum. Desi am fost de multe ori in Firente se pare ca nu mi-am facut temele destul de bine si mi-a scapat.
Este usor sa iti scape daca nu esti atenta la ce scrie desupra intrarii. Oricum este " cumintel " fata de ce orori se intamplau in acele vremuri. Pe display-uri sunt redate filme mult mai " elocvente" decat exponatele.
Abia astept sa vad pozele alea cuminti. M-ai facut curios sa vad daca in evul mediu, tortura era diferita tare fata de zilele noastre
Si eu am vizitat un astfel de muzeu, la San Marino.
Eu am ramas putin mai marcata, de ce mai mult femeile erau torturate, chinuite, batjocorite...
Intr-un film am mai vazut cum se deosebeau evreii. Pe langa cele descrise de tine, aveau fruntea mai inalta. Nu stiu cat e de adevarat.
Cum drumurile mele in Italia nu sunt rare, iti multumesc mult, Diaura.
In mod evident un muzeu de evitat pentru fricoasa de mine care am urlat cat m-au tinut plamanii la Casa Groazei din Mamaia.
La Bran ai dreptate, nu este deloc infricosator. Nici la Mamaia nu ar fi fost daca inainte de a se deschide portile nu ma speriam de angajatul lor pitit strategic pentru a te speria batandu-te pe umar.
Cat despre torturi ce sa zic! Din pacate mintea umana ramane una din cele mai infricosatoare "arme" atunci cand sufletul se lasa "luminat" de partea rea si nu de cea buna din om.
Daca imi permiti, as propune ca suport audio melodia din Twin Peaks. Eram mica si numai la auzul acestei melodii ma apucau fiorii!
http://www.youtube.com/watch? v=7oDuGN6K3VQ
SB de la mine, si... nu imi tremura mana acordandu-l!
@Ellada sagapo si webmasterJr Este ok ilustratia propusa de voi. Chiar ma gandeam ce coloana sonora va gasi cineva (daca va gasi) caci mie nimic nu mi se parea potrivit si nu prea macabru.
Acolo in muzeu, daca nu as fi ascultat indicatiile din casa, ar fi fost ori o liniste infioratoare, ori in timp ce accesam de la display-urile interactive un film " documentar " as fi auzit sonorul respectiv. Eu am preferat inregistrarea ghidului, iar filmele doar cu imagini.
Interesant muzeul, cu siguranta mi-ar fi placut sa-l vizitez desi nu agreez tortura. Sunt alte metode mai interesante care dau roade mai bune
Felicitari pentru review!
Vai ce groaznic! Imi aduce aminte de Muzeul Torturii din Praga!
@Diaura: am votat ca fiind foarte util articolul tau in semn de apreciere fata de efortul de a descrie aceasta bataie de joc. E plina Europa de astfel de muzee, care mai de care mai prost amenajate.
Unul dintre cele mai frumoase si intradevar infricosatoare l-am vazut la Castelul Bran din Brasov, fiind o expozitie temporara.
Oricum este de apreciat rabdarea cu care ai descris asemenea muzeu. Inca o data multumirile din partea mele iti sunt adresate direct tie si nu muzeului
Mutat în rubrica "Muzeele Florenței, FIRENZE (FLORENŢA)" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2018 Galeriile Uffizi (VIII) ”Vinul cel bun”, lăsat la urmă! — scris în 30.12.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi (VII). Felicitări, d-le Bonacozzi! — scris în 23.12.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi (VI) — scris în 18.12.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi Florența (V) — scris în 16.12.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi (IV). Simonetta în lumea lui Botticelli — scris în 22.11.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi (III). În lumea lui Botticelli — scris în 19.11.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Galeriile Uffizi, la a doua privire (II) — scris în 16.11.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ