GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cu masina de la Timisoara la Val di Sole, Trentino
Partea a II-a: Bad Reichenhall – Innsbruck – Bolzano - San Michelle all Adige – Dimaro
Dupa ce ne-am odihnit bine la Gastehaus Scheil (vezi impresii), am pornit la ora 8:45 spre Dimaro / Val di Sole – destinatia noastra.
Pana la autostrada am fi avut vreo 6 km, dupa care urma sa ne incadram pe A8, in directia Munchen, urmand ca la iesirea nr. 101 (Inntal) sa o luam pe A93, care se continua cu A12, spre Innsbruck. Acest parcurs l-am urmat atat in 2010, cand am mers spre Stubaital, cat si in 2011, cand am mers spre Soelden. Din pacate, am avut niste experiente nefericite pe acest traseu, din cauza aglomeratiei. La Inntal se intalnesc toate natiile Europei, atat cei care vin din Germania, Olanda, Danemarca, etc., cat si cei care vin dinspre est: romani, unguri, slovaci, cehi, polonezi, rusi .
In 2010 am parcurs in 8 ore distanta de 350 km dintre Sankt Valentin (15 km inainte de Linz) si Neustift im Stubaital!
In 2011, coada de masini care urmau sa se inscrie pe iesirea nr. 101 masura 6 km! Am ascultat sfatul “ copilotului “ care a propus sa iesim de pe autostrada si sa mergem pe drumul paralel cu autostrada. Ideea parea foarte buna, am mai mers un pic, apoi am iesit pe iesirea cu nr. 100 si am luat-o spre sud, numai ca la aceasta modalitate de a fenta coada de la intersectie se mai gandisera si alte cateva sute de turisti, majoritatea cehi si olandezi…Astfel ca am mers cu 50 – 60 km /h in coloana, paralel cu autostrada vreo 12 km, dupa care: soc! Din nou blocaj, din nou coada. Dupa o jumatate de ora am descoperit cauza: in centrul localitatii care urma, se afla un semafor la o trecere de pietoni, pe care nu trecea nimeni, dar care, fiind in functiune, strangula circulatia. In acest fel, am cazut - vorba proverbului, din lac in put! Ne taram si noi, la fel cu cei de pe autostrada pe care o vedeam in stanga noastra. La un moment dat, noi ne taram in continuare, dar cei de pe autostrada incepusera sa mearga mai cu spor. Cosmarul a continuat pana la Kufstein, unde ne-am incadrat din nou pe autostrada A12, catre Innsbruck. Copila noastra avea nevoie la toaleta si de obicei anunta acest lucru in ultimul moment. Ceea ce a facut si atunci. Am oprit in primul popas, dar soc din nou! Coada la wc-uri era uriasa. Barbatii rezolvau problema in 10-12 minute, dar femeile stateau aprox. 30 de minute la rand. Problema s-a rezolvat intr-un stil original –pur mioritic, dupa un container.
Stiind ca sambata este foarte aglomerat, deoarece se facea schimbul de serii si ca sa nu repetam experientele anilor trecuti, in acest an am decis sa o luam catre Lofer – Sankt Johann in Tirol - Worgl si abia aici sa intram pe A12, catre Innsbruck. De aceasta data, ideea s-a dovedit a fi foarte buna. Am pornit pe ploaia care nu se oprise toata noaptea, de-a lungul raului Saalach, pe o sosea impecabila, intr-un peisaj de vis. Raul Saalach, umflat de ploaie, se rostogolea nervos la vale, aratand destul de infricosator.
Am trecut pe langa lacul Saalachsee si pe masura ce soseaua urca, ploaia s-a transformat treptat in lapovita, iar mai apoi in ninsoare. La St. Johann in Tirol ningea de-a binelea, iar temperatura era de -2 grade Celsius.
Am vazut din masina cateva dintre statiile de urcare catre domeniile de schi Lofer, St. Johann in Tirol, Waidring, Ellmau. La Worgl am intrat pe A12, care nu era foarte aglomerata la acea ora a diminetii. Am mai mers putin, iar dupa intersectia spre Zillertal Arena, circulatia a devenit chiar lejera. Am oprit la un Raststation, unde am baut cate o cafea, iar copila a infulecat un strudel cu mere (totul cu “ numai ” 9.30 EUR). Baiatul de la casa avea probleme mari cu calculele, i-a fost foarte greu sa dea restul de la 100 de euro, a trebuit sa-l ajutam un pic. Am pornit din nou si pe masura ce ne apropiam de Innsbruck, ceata incepea sa se ridice iar temperatura sa creasca. Ne-am incadrat pe A13, catre Steinach am Brenner, iar pe masura ce soseaua urca, plafonul de nori ramanea undeva in spate, astfel ca la intrarea in pasul Brenner cerul era senin de-a binelea si temperatura era de 7 grade Celsius. Am platit taxa de 8.50 EUR si ne-am continuat drumul, fiind uimiti de lipsa zapezii, fiind totusi la o altitudine de peste 1000 m( mai exact 1374 m ) .Autostrada suspendata pe piloni serpuia printre munti, peisajul era de basm, ici si colo, pe cate-o culme mai rasarea cate-un castel, circulatia era lejera si nici nu am realizat cand am ajuns in Italia. Noroc ca a trebuit sa oprim pentru a ne lua tichetul de autostrada. In Italia autostrada A22 este mai ingusta decat A13 in Austria, iar italienii nu sunt atat de disciplinati in trafic ca austriecii. Cu un ochi la sosea si cu altul la peisaj, am ajuns la Bolzano, unde erau …15 grade Celsius, la ora 10:30! Zapada – ioc! Deja faceam glume cu “ copilotul”, spunand ca asta este, daca nu e zapada, mergem la mare! Ca sa ne binedispunem, am renuntat la postul de radio Sud-Tirol pe langa care tocmai trecusem si am pus albumul “ Alchool” al lui Goran Bregovici. Canta Goran, cantam si noi cu el si uite-asa am ajuns in punctul in care Robotzica Ioana ne-a atentionat ca peste 3 km urma sa parasim autostrada.
Am mai mers vreo 500 de metri si…. blocaj. Blocajul ca blocajul, da’ afara era soare, cer senin si 20 de grade Celsius! Si uite cum, in decurs de vreo 3-4 ore am avut si toamna, si iarna, dar si primavara. Dupa vreo 10 minute, coloana de masini s-a pus in miscare, noi am parasit autostrada la San Michele all’ Adige si-am luat-o la dreapta, pe Via Tonale, catre Dimaro, destinatia noastra. Pentru cei 106 km de autostrada am platit 9.10 EUR. Vorba reclamei: “ Scump, dom’le, scump, dincolo era mai ieftin! ”
Drumul catre Dimaro o ia spre nord-vest la inceput, iar apoi spre nord. Se ocoleste lacul Santa Giustina, apoi se ajunge la Cles – un orasel frumos, cu aer medieval, cu strazi inguste si case vechi, dar bine intretinute. De aici drumul continua spre nord-vest pana la Mostizzolo, de unde o ia spre vest iar apoi spre sud-vest. Practic, dupa ce se trece podul peste raul Noce, se intra in Val di Sole. Vestea buna era ca temperatura scazuse la 10 grade Celsius.
Via Tonale continua de-a lungul raului Noce (Torrente Noce), mergand in paralel cu calea ferata, care face legatura intre Trento – capitala regiunii autonome Trentino Alto Adige si statiunile de schi din Val di Sole. Calatoria cu trenul din Trento pana in Marilleva dureaza o ora si 47 de minute.
Urmeaza localitatile Caldes, Male si Croviana, dupa care se ajunge in Dimaro. Am ajuns la destinatie in jurul orei 13 ( ora locala), dupa un parcurs de 342 km.
Din fata locuintei din Timisoara si pana in parcarea hotelului in Dimaro am parcurs 1206 km.
Drumul la intoarcere a fost cam acelasi: Dimaro – San Michele all’ Adige – autostrada A22 spre Innsbruck – Innsbruck – Worgl. Aici, datorita aglomeratiei (era din nou sambata), am luat-o spre St. Johann in Tirol – Kitzbuehl (unde am facut o pauza mai lunga) – Aurach – Zell am See – Bischofshofen (aici am intrat pe A10 catre Salzburg) – Salzburg – Viena (cazare excelenta la hotel Carina, voi posta un review candva), iar in ziua urmatoare Viena-Budapesta-Timisoara, in total 1316 km.
Am avut o saptamana de vacanta minunata (am avut parte si de zapada buna), despre care voi povesti candva, aici.
Trimis de sosso in 03.02.13 21:57:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA. A mai fost în/la: Venezia
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (sosso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2022 Italia cu trenul — explorare si relaxare in 12 zile — scris în 04.08.22 de ux122290 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Până în Italia și înapoi cu mașina — scris în 06.05.19 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Calatorind cu trenul spre si in Italia — scris în 16.09.14 de dianamea din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Călătoria mea în frumoasa Italie — scris în 03.08.13 de BogdyXD* din BOCSA - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Cu masina in Italia — scris în 28.12.12 de oanaboteanu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Peisaje fantastice si tuneluri la infinit — scris în 04.10.12 de csaszar78 din SANGEORGIU DE MURES - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Obositor dar a meritat — scris în 02.09.11 de ologute din TARGOVISTE - RECOMANDĂ