Aventura indoneziana-partea VII, excursii Bali-Ziua 2

TIPĂREȘTE

A doua zi dimineata, dupa un mic dejun gustos si frumos (fiecare obiect de pe masa e o opera de arta si ecologic la Mawa house), dis de dimineata eram gata de o noua aventura (soferul nostru ne astepta deja, intotdeauna venea mai devreme, masina era impecabil de curata, mirosea foarte frumos, nu lipsea mica ofranda de pe bordul ei!)

Am mai spus ca balinezii au religia in vene, o religie blanda si calda ca ei, multumesc zeilor pt orice exista in viata lor, se bucura de orice exista in viata lor, de la casa, masa, gradina, animale, motocicleta, masina, etc-au o sarbatoare aproape pt orice si fiecare zi incepe prin a multumi cu o mica sau mai mare ofranda, dupa posibilitati!

Le veti gasi peste tot si sunt aranjate cu mult gust, pt ca ei au un cult pt frumos-totul trebuie sa arate frumos: templele, statuile, ofrandele!

In Bali veţi vedea că mulţi bărbaţi poartă o floare după urechea dreaptă, de obicei frangipani, iar fetele şi femeile o poartă în păr.

Statuile şi copacii sunt deseori înfăşuraţi în poleng, o textilă cadrilată ce reprezintă perspectiva dualistă pe care o au balinezii asupra lumii. Obiectele înfăşurate în poleng sunt considerate gazde ale spiritelor.

Cu aceasta armonie in minte si suflet, am pornit in ziua 2 de explorat insula, iar primul popas a fost la minunatele terase de orez, extrem de spectaculoase, fiind in trepte, una din cele mai frumoase privelisti din lume dupa parerea mea! Am oprit la un view point incredibil, langa un restaurant cu o terasa cu vedere la terasele de orez, unde puteai savura o cafea sau un suc admirand lucrarea facuta de mana omului, o munca incredibil de grea, pt ca aici nu pot lucra cu masini, datorita terenului in trepte! In mod normal, pentru un orez de calitate medie exista doua culturi pe an (4-5 luni perioada optima), dar pentru un orez de calitate superioara doar o cultura pe an (8 luni perioada optima)

Pt orice exista o mini taxa in Bali, chiar si pt point view, dar fiind preturile extrem de mici, (aici a fost 5000rp pers) nu ai o problema sa le platesti, stiind ce greu sa intretin acesti oameni si aceste locuri minunate!

Urmatoarea oprire a zilei a fost la primul templu Gunung Kawi (pt ca sunt doua) dupa taxa de 15000rp pers, am primit sarongul si am plecat la plimbare-in multe complexe de temple exista cate un bazin cu pesti pt ornament, mari si frumosi, iar aici, in mijlocul bazinului exista statuia zeitei invataturii, pe care, un om destept, a ales sa fie reprezentata de o femeie extrem de frumoasa pentru a-i atrage pe oameni catre invatatura!

In acest templus se tine o ceremonie la fiecare 6 luni, devenind din ce in ce mai mare -ce e interesant in Bali este faptul ca toate templele sunt folosite in viata de zi cu zi, nu sunt doar obiective turistice-aici viata isi urmeaza cursul si ne permit si noua sa luam parte la o bucatica din ea!

Inainte cu o luna de ceremonie se intalneste comunitatea pt a discuta despre plan, cheltuieli, numar de ofrande, marimea lor, etc. Intotdeauna apa sfintita dupa ceremonie este impartita comunitatii, un gest nobil pt balinezi!

Aici ne-am imprietenit cu un papagal vorbaret, a fost foarte distractiv, chiar si pt ghidul nostru care nu credea ca papagalul vorbeste cu noi (era haios ca vorbea "limbi straine", ca doar asta stiam noi, nu?)

Urmatorul obiectiv a fost la marele Gunung Kawi, mult mai mare si mai important, un templu sapat in stanca care are apr 1000 ani (pt balinezi totul e spiritual, se spune ca atunci cand voiau sa construiasca un templu, un om sfant pleca in explorare si cand ajungea la locul potrivit, zeii le vorbeau si acela era locul ales!)

Regiunea în care se află complexul oferă vederi spectaculoase, luxuriante de-alungul cararii în jos ce duce la templu si care trece prin terase de orez. drumul fiind insotit de sunetul apei care curge de-a lungul canalelor de irigații

Pentru a ajunge la complex, trebuie sa cobori 315 trepte de piatra, pe care trebuie sa le si urci inapoi!

Aici urma sa aiba loc in curand o ceremonie si am nimerit in toiul pregatirilor-femeile pregateau ofrandele, din frunze de banan, flori, fructe, extrem de migalos este totul, iar barbatii se ocupau de aranjarea templului.

Preotii stau sus, iar legatura cu Dumnezeu este facuta prin clopoteii pe care ii auziti, in timp ce comunitatea sta jos, in fata preotilor!

In pas vioi (si pacalind o parte din cele 315 trepte, pt ca exista o scurtatura si ghidul ne-a condus pe acolo)), ne-am intors in parcare, dupa un mic shopping de la tarabele situate de-alungul treptelor (nu sunt agresivi, nimeni nu te agata cu nimic, vrei sa te opresti, bine, nu vrei, iarasi bine) de unde am cumparat niste jachete si gentute lucrate manual pt fetite, la pret obtinut pt toate 4 articolele cat cerusera pt unul singur!! (si doar aici am gasit aceste lucruri dragute)

Am pornit spre urmatorul punct al excursiei din ziua 2-templul Tirtha empul sau Tampaksiring temple (temple of the Holy Water) pt ca aici localnicii vin pentru purificare! Aici vin cand au o problema de sanatate, sau personala, sau viseaza urat - ritualul are loc in urmatoarea ordine: intai aduc ofrande, apoi se roaga impreuna cu preotul, dupa care se aseaza la rand la izvoare, cu ofrandele sfintite, pentru a se spala de cele rele, incepand cu primul izvor pana la ultimul, sunt 13 in total!

Femeile, barbatii, copii, se purifica impreuna, femeile sunt imbracate, dar ghidul ne-a spus ca sunt imbracate pt ca sunt timide, nu pt ca le interzice religia (nefiind musulmani) !

In acest bazin se pot scalda si turistii, cei mai multi intra doar cu picioarele in apa sfintita, cu conditia sa fii imbracat decent, sa nu porti pantaloni scurti, sa nu te cateri!

Si acest templu are peste 1000 ani, iar pe partea stângă a templului este o vilă modernă pe deal., construita pentru președintele Sukarno (primul presedinte al Indoneziei), care este acum folosita ca o casă de odihnă pentru oaspeți importanți.

Pentru ca in Bali exista una din cele mai scumpe cafele din lume si pt ca ne si place cafeaua, in doze benefice pentru organism, evident ca nu puteam rata o vizita pe o plantatie de cafea, urmatoarea oprire a zilei -Munduk, plantatie de cafea, cacao si mirodenii!

In pretul biletului, primesti o degustare din mai multe feluri de cafea si ceai, frunze si tutun pt a-ti pregati propria tigara, ai parte de un ghid care iti povesteste cate ceva despre cum se cultiva si se pregateste cafeaua, au si o mica gradina cu flori si plante, un magazin cu desfacere a produselor, atentie, au preturi foarte mari si am citit si vazut multe persoane care nu au facut conversia corecta a banilor si au ajuns sa plateasca mai mult decat au dorit (100g cafea cu ginseng 65000 rp, ceai 80000 rp minim, ciocolata neagra 120000 rp minim - nu e prea gustoasa ciocolata in bali!) si multe fructe delicioase la vanzare (cel mai mult mi-a placut sour soup, are un gust deosebit, dulce dar nu exagerat, aromat, dar nu inecacios, perfect echilibrat)

O delicatesă locală ce merită încercată este kopi luwak. Considerată una dintre cele mai scumpe cafele din lume, aceasta are un proces de fabricaţie inedit: boabele de cafea sunt înghiţite de un animal ce creşte doar prin aceste părţi ale lumii, civeta, fiind supuse unui proces special de fermentare în stomacul acesteia. Ele sunt eliminate apoi pe cale naturală de către animal. Aceste boabe de cafea sunt considerate o delicatesă, un kilogram ajungând intre 800 -1000 de dolari pe piaţa internaţională.

Pe plantatie am vazut pe viu acest animal si cu toate ca e nocturn, nu l-am prins dormind!

Evident ca nu puteam pleca fara sa beau o ceasca din aceasta delicatesa (e singura care se plateste -apr 3 euro o ceasca), e o cafea puternic aromata si putin acida!

Dupa ce ne-am racorit, am plecat insotiti de mirosul de cafea prajita (era o doamna ce prajea cafea acolo, si puteai sa ii iei locul daca doreai, pt putin sau mai mult? timp sau pt o poza) catre lacul si muntele Batur -e imposibil sa nu ti se taie respiratia cand ajungi pe marginea vulcanului, la Penelokan… la picioarele tale se aseaza o caldera imensa in care se afla un lac de un albastru pur, iar undeva mai in stanga, varful Gunung Batur care are 1717 metri (unul din cele doua varfuri cele mai faimoase din tara pt drumetii de catarare, celalat fiind Agung 3142 metri)

Am inconjurat vulcanul mergand pe sosea si ne-am oprit la un view point unde erau putini vanzatori ambulanti de suveniruri si ne-am putut bucura de superba priveliste – munte, versantii negri, arsi de lava, lacul si vegetatia luxurianta!

Normal ca aceasta panorama magnifica nu poate fi ratata de industria turistica din Bali, asa ca pe buza calderei se insira numeroase restaurante cu oferte “all-you-can-eat”. cu pretul de 80000 rp de persoana (fara taxe, ca in toata indonezia!! aici fiind de 21%) fara bauturi -poti manca orice si oricat, mancarea e gustoasa si ajunge pt toata lumea, aducandu-se in continuu daca e cazul!

Ce mi-a placut a fost view-ul desigur, cand mai ajungi sa iei un pranz delicios cu vedere la vulcan-lac-jungla? Restaurantul are multe sali, jos, sus, iar locurile cu view sunt limitate, normal, numai ca poti sa iei loc la o masa inauntru si daca doresti sa ai parte de vederea magnifica, atunci cand se elibereaza locuri vin si te muta acolo, lucru ce mi se pare foarte frumos si respectuos fata de turisti -asa ni s-a intamplat si noua, si totul a fost perfect!

Dupa aceasta pauza binemeritata, am mers sa vizitam templul Ulun DanuBatur un templu mai putin turistic si comercial, mai mult familial, unde in pretul biletului de 35000 rp, primeai si o bautura (un fresh, o sticla cu apa) - trebuia sa inchiriezi sarongul, dar ghidul stia si a adus doua de acasa de la el pt noi, un gest dragut din partea lui!

Aici am avut parte de una din cele mai emotionante experiente si anume am participat la o nunta ce avea loc in templu -evident, ghidul nostru a facut posibil acest lucru, si niciodata nu vom uita acele momente!

La nunta a fost ca la nunta- preotii binecuvanteaza casatoria, mirii, familia, nuntasii pe margine comenteaza, apoi se fac pozele de rigoare, cu parintii, socrii, rudele, etc, apoi se impart cateva bunatati si se pleaca la petrecere!

Tot la capitolul experiente unice- am vazut live un artist local care picta incredibil cu cenusa din roca vulcanica- adevarate opere de arta, am facut o donatie pt ca spatiul nostru locativ e cam limitat)

Urmatoarea oprire a fost intr-un sat traditional balinez, la Pura Penataran unde am vazut cum traiesc acesti oameni simpli, care au in curte nelipsitul templu de familie, si 1-2 camere mici, saracacioase, dar curate! Tot aici am avut parte de o aventura deloc traditionala, pe care am anticipat-o dupa zgomot si aglomeratie, tot satul era gol, puteai intra in orice casa, fara probleme, pt ca toti erau adunati in jurul... unui fenomen... nu, nu erupsese vulcanul, ci motoarele de sute de cai putere ale bolizilor Lamborghini!!! Incredibil, nu? Soferul nostru era socat, nu mai vazuse niciodata asa ceva, a urmat o discutie ca intre barbati cu sotul meu despre masini puternice, eu profitand de acest fapt si plimbandu-ma singura prin sat, admirand contruirea unei case pe structura de bambus (destepti oameni), participand la aranjarea ceremoniei (am imbracat o statuie!!)

Pe drumul de intoarcere, am oprit si la o padure de ,,bambus, aproape ca nu ne vedeam pe langa uriasii naturii, si incantati, si fericiti am incheiat inca o zi minunata, incitanta, speciala, inapoi in Ubud, unde, dupa cina si plimbarea de seara, ne-am intors la un somn odihnitor, cu gandul la o noua zi, a3a zi de excursii in Bali! Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 3364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI