Distractie si relaxare, cu 'lebada' pe canale / Chichiş - cel mai mare parc sportiv si de distractii din Romania

TIPĂREȘTE

La sfârşitul lunii aprilie, în Piaţa Sfatului din Braşov şi-au făcut apariţia nişte maşinuţe cu un design mai neobişnuit pe care scria Velotaxi Natura Parc, vedeţi foto. Vehicule asemănătoare mai întâlnisem doar la Budapesta, pe insula Margareta, sunt de dimensiuni mai mici, au o formă mai neobişnuită, ai spune că sunt pentru copii şi sunt acţionate prin intermediul pedalelor. Nu mi-am dat seama pe loc care este rostul lor, dar după câteva zile aflu că de 1 Mai urmează să se deschidă aproape de Braşov cel mai mare parc sportiv şi de distracţii din România, intitulat, ghiciţi probabil, Natura Parc. Oferta de petrecere a timpului liber în cadrul parcului este generoasă, incluzând atât facilităţi de relaxare şi distracţie dar şi activităţi sportive: pescuit, plimbări cu barca şi bicicleta, tenis de câmp şi de picior, echitaţie, tir cu arcul dar şi fotbalgolf, unic în România. Pe pagina de internet click aici aflăm că putem câştiga un abonament gratuit în zona 19 unde se poate face picnic, grătar sau campa cortul ori rulota. Introduc datele într-o doară, convinsă fiind că orice promoţie are un număr limitat de înscrieri dar îmi pun totuşi telefonul la îndemănă. După câteva minute bune, niciun semn. „E clar”, îmi zic, „e doar promo”, şi dau uitării întâmplarea. După două zile, însă, primesc un sms semnat Natura Parc care confirma abonamentul gratuit pe 2010 în zona de camping. Totuşi, chiar şi atunci, recunosc că nu am fost prea optimistă. Mi se părea puţin ciudat să ni se permită accesul pe baza unui sms în telefon dar merita să încercăm. Nu am reuşit să ajungem la deschidere dar după o săptămână ne-am gândit să mergem să vedem cum stau lucrurile.

Amplasament

Accesul este uşor. Natura Parc se găseşte în localitatea Chichiş pe DN12 Braşov-Sf. Gheorghe, la intrarea în judeţul Covasna. Se poate ajunge şi cu trenul, până în haltă, unde, scrie pe site, turiştii sunt aşteptaţi de un trenuleţ care îi transportă până în zona de agrement. Nu am verificat această informaţie, cel mai bine este să vă interesaţi înainte pentru că este destul de departe pentru a merge pe jos de la gară, mai ales dacă aveţi copii mici. Parcul se găseşte pe partea dreapta a drumului, este semnalizat, dar nu se zăreşte de la şosea. Unde vedeţi panoul “Natura Parc” faceţi dreapta pe drumul de pietriş, noi ne-am încurcat puţin şi am mers până la gară de unde ne-am întors, am ajuns apoi la lac, până am găsit drumul spre zona de distracţie. La intrarea în parc există o parcare, era în curs de amenajare şi destul de aglomerată dar am găsit până la urmă un loc. Erau maşini parcate şi pe partea dreapta a drumului, aproape de intrare, îngreunând accesul deşi un paznic încerca să fluidizeze traficul.

Tarife

La intrarea în parc nu ne-a cerut nimeni să arătăm telefonul, respectiv smsul buclucaş dar din câte am înţeles de pe site, accesul în parc este gratuit, intrarea plătindu-se doar dacă se doreşte desfăşurarea unei anumite activităţi. Tot pe pagina de internet scrie că abonamentul gratuit este valabil doar pentru persoana înregistrată şi pe întreg anul 2010, trebuie doar păstrat în telefon mesajul şi arătat de fiecare dată personalului. Bine de ştiut ar fi faptul că titularii abonamentului beneficiază gratuit şi de campare gratuită cu cortul sau rulota, au acces la toaletă publică, apă potabilă de la cişmele, la fel ca cei care preferă doar să facă grătar în locurile special amenajate.

Tariful pentru diferitele activităţi le găsiţi tot pe pagina de internet, noi am făcut doar o plimbare cu hidrobicicleta, pentru care am lăsat domnului de la debarcader 10 lei pentru o oră, acum am înţeles că 15 minute costă 5 lei.

Descriere Parc

Parcul se întinde pe o suprafaţă generoasă de 16 hectare, fiind, astfel, cel mai mare de acest gen de la noi din ţară. La intrare ne-a întâmpinat o movilă mare de pământ, pe care era aşezaţă, la înălţime, o căruţă cu coviltir iar alături, câteva roţi de car. Alături, o maşinuţă de teren SECURITY vopsită în culorii vii, pe care era pictat un poliţist şi vestitul motan Tom din desenele animate. O idee inedită, cu siguranţă pe placul celor mici.

Impresionaţi de spaţiul vast ce se desfăşura în faţa noastră, ne-am hotărât cu greu ce să vizităm mai întâi. Mi-au atras, însă, atenţia, bungalow-urile rustice situate chiar pe marginea canalului care străbate parcul dar care, din păcate, nu erau funcţionale. Puţin mai departe, am descoperit alte modalităţi inedite de cazare: căsuţe lacustre din lemn şi acoperite cu stuf, cu o mică terasă care dădea spre apă. Nici acestea nu erau gata să îşi primească turiştii, lipseau finisajele dar, poate, când vor fi terminate, vor oferi condiţii plăcute de petrecere a nopţii. Ajungem, apoi, în satul de indieni, o atracţie pentru copii, îndeosebi. Pânza de cort, în culori multicolore, era susţinută doar pe nişte ţăruşi, fără însă să atingă pâmântul, şi cu o deschizătură largă, în faţă, un loc foarte bun de joacă. Nu lipseşte nici focul de tabără, crenguţele subţiri fiind aşezate, în picioare, în mijlocul vetrei improvizate din bolovani de râu. Toaletele se găsesc în apropiere, sunt destul de rustice dar curate, dotate şi cu chiuvetă iar afară se găseau şi cişmele de apă.

Puţin mai departe de corturile indiene, zărim pe luciul apei câteva bărcuţe şi hidrobiciclete. Nu suntem prea lămuriţi cum le putem închiria, barca, în special, mi se pare puţin fragilă, aşa că mergem mai departe. Spre bucuria mea, dăm de un alt canal unde pluteau, liniştite, câteva lebede uriaşe, alte hidrobiciclete foarte interesante. Zărim la ponton un domn care le curăţa cu grijă, spunându-ne că nu le ia nimeni dacă au praf sau apă înăuntru, lucru perfect adevărat. Pentru 10 lei, una poate fi a noastră timp de o oră, o afacere foarte bună. Mă aşez a doua, oarecum cu grijă, de teamă să nu mă dezechilibrez, dar uriaşa lebădă este foarte stabilă. Nu mai fusesem cu hidrobicicleta niciodată, senzaţia, însă, este foarte plăcută. Am lăsat “cârmaciul” să mânuiască direcţia, eu mulţumindu-mă să menţin doar ritmul. Înaintăm, încet, pe canal, imaginându-mi că sunt la Veneţia… Ne atingem, uneori, de coroana sălcilor ce mărginesc malul apei, însă cei mai mulţi copaci au fost toaletaţi, iarba este proaspăt tunsă, astfel încât putem admira peisajul din jur. După un timp şi-a mai făcut apariţia încă o hidrobicicletă, apoi alta, dar este spaţiu suficient pentru toate. Canalul nu este foarte lung, nici întortocheat, se parcurge cu uşurinţă, dar după o jumătate de oră, vântul începe să opună rezistenţă, obligându-ne să pedalăm mai intens. Efortul creşte, începem să obosim, însă nu ne lăsăm. Facem mai multe ture, până la expirarea celor 60 de minute. La sosire domnul ne spune, însă, că puteam sta cât dori, “doar să ne ţină picioarele”, îmi spun eu în gând, spatele meu resimţindu-se în egală măsură.

Următoarea vizită o gacem la mini-grădina zoologică. Accesul este liber şi, în câteva ţarcuri putem admira, pe rând, lame, cămile bactriene, doi ponei foarte nervoşi care au încins o adevărată luptă până i-a despărţit îngrijitorul. Nu este voie să mângâiem şi să hrănim animalele, deşi lamele erau foarte blânde şi au venit până la gard. Mi-am luat însă revanşa pentru că foarte aproape, păştea în aer liber un ponei foarte cuminte. Am reuşit să mă apropii de el şi să ma joc cu el după placul inimii. Avea o blăniţă moale şi creaţă, ca de miel. În curând, însă, m-am trezit înconjurată de copii care prinseseră curaj văzând cât de bland este. Puţin mai încolo se găseşte şi Circul Europa, biletul costa 10 lei, dar reprezentaţiile au loc doar la anumite ore, cel mai bine este să întrebaţi înainte. În faţa circului, tot felul de maşinuţe pentru copii dar şi Trenuleţul Thomas cu care se pot face plimbări.

În drumul spre ieşire trecem pe lângă terenul de fotbalgolf, unic în România, joc în timpul căruia echipierii trebuie să introducă mingea cu picioarele într-o gaură. Terenul era, însă, gol. Întâlnim, apoi, un leagăn interesant, din lemn, unde mai multe persoane încercau să învârtă mecanismul doar prin greutatea proprie, o sarcină dificilă în special pentru cel din vârf, şi care trebuie să îi coboare pe ceilalţi la pământ. Ne oprim, apoi, la nişte pavilioane interesante acoperite tot cu stuf, unde am găsit amenajat un salon egiptean şi unde ne-am simţit pentru puţin timp mici faraoni, dar şi un salon roşu cu canapele şi fotolii asortate. De sus ni se deschide o panoramă superbă asupra parcului.

Aruncăm o ultimă privire, identificând cu uşurinţă locurile pe care tocmai le vizitasem şi ne îndreptăm spre ieşire. Vroiam să ajungem şi la Arcuş, o localitate situată la 4 km de Sfântu Gheorghe, pentru a vizita Castelul Szentkereszty şi Parcul Dendrologic unde sunt expuse sculpturi interesante din lemn şi piatră click aici

Fiţi fericiţi, cu toţii, şi, nu uitaţi, bucuria vine din suflet şi din lucrurile mărunte!

---

VIZUALIZĂRI: 5791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI