Castillo de Santa Bárbara – o vizită prea scurtă pe ploaie

TIPĂREȘTE

Castelul Santa Barbara (Castillo de Santa Bárbara) este un simbol al oraşului Alicante, datorită poziţiei sale fiind extrem de vizibil din orice punct al oraşului. Este situat pe muntele Benacantil la 166 metri înălţime faţă de nivelul mării şi oferă privelişti de vis asupra oraşului, portului şi golfului Alicante, fiind locul ideal pentru realizarea celor mai frumoase fotografii cu oraşul Alicante în toată splendoarea lui, dar şi cu portul, marea şi chiar o parte din plaje.

Spaniolii preferă să-l numească „Castel”, în timp ce la noi în ţară o asemenea construcţie ar fi considerată „Cetate” :D

Localizare: Monte Benacantil. S/N Alicante

Telefon: +34 965 26 31 31

Program de vizitare:Zilnic, 10.00-20.00 (din octombrie până în martie); 10.00-22.00 în lunile apilie, mai, iunie şi septembrie şi 10.00-24.00 în lunile iulie şi august

Castelul este închis în zilele de 24,25 şi 31 decembrie şi în zilele de 1 şi 6 ianuarie.

Preţ bileteNu există taxă de vizitare, intrarea fiind liberă. Se plătesc doar tururile ghidate.

Acces:Există trei modalităţi de a ajunge sus la cetate: pe jos prin Parcul Ereta, pe cărări abrupte şi şerpuitoare, cu maşina sau Turibus prin C/Vazquez de Mella sau, cel mai comod, cu liftul prin interiorul muntelui pe un traseu de 142,70 metri, cu intrare din dreptul plajei Postiguet printr-un tunel de 204 metri.

Pentru a urca cu liftul de la nivelul 0 al plajei până la nivelul 1 unde se află MUSA (Muzeul Oraşului Alicante) sau direct până la nivelul 2 al Castelului se plăteşte o taxă de 2,70 euro de persoană, copiii sub 6 ani şi seniorii peste 65 ani beneficiind de gratuitate (în baza unui act de identitate). Coborârea cu liftul este gratuită

Ultima urcare cu liftul are loc la ora 19.20, iar ultima coborâre cu liftul la ora 19.40.

Noi am ajuns la Castel pe o şosea impecabilă, dar extrem de virajată, cu multe curbe strânse, cu autocarul care ne-a lăsat într-o parcare gratuită aflată la nivelul intermediar. De aici am urcat gratuit cu liftul de la nivelul 1 la nivelul 2 şi am pornit în explorare, atenţionaţi fiind de ghid ca la coborâre să nu cumva să ajungem la nivelul 0 al plajei, pentru că va trebui să plătim taxa pentru a reveni la punctul de întâlnire din parcare.

Scurt istoric

Este una din cele mai mari cetăţi medievale din Spania, cu o istorie zbuciumată. Castelul a trecut de-a lungul anilor prin numeroase stăpâniri, suferind reconstruiri în etape succesive în diverse stiluri arhitectonice. A fost construit de către mauri prin secolul al IX-lea şi cucerit de către forţele castiliene conduse de Alfonso de Castilia, cel care ulterior a devenit Alfonso al X-lea, cel Înţelept, regele Castiliei, Leonului şi Galiciei, în anul 1248 în ziua de 4 decembrie când este celebrată Sfânta Barbara, de unde şi denumirea spaniolă dată Castelului.

În anul 1296 a fost cucerit de aragonezi în timpul domniei lui James al II-lea de Aragon, cel Drept, regele Aragonului şi Valenciei şi conte de Barcelona, care a ordonat reconstruirea acestuia. Reconstrucţii ulterioare ale Castelului au avut loc în timpul domniilor lui Petru al IV-lea de Aragon, Carol I al Spaniei şi Filip al II-lea al Spaniei.

În anul 1691, Castelul a fost bombardat de o escadrilă franceză. În timpul războiului de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714), a fost timp de trei ani sub stăpânire engleză, între 1706 şi 1709, timp în care a fost ţinta a numeroase atacuri.

În anul 1873, împreună cu oraşul Alicante, Castelul a fost bombardat de pe fregata Numancia de către rebelii din Cartagena şi structura acestuia a fost grav afectată.

În pofida poziţiei strategice extraordinare a acestuia, rolul militar al Castelului a scăzut începând din secolul al XVIII-lea, fiind folosit uneori ca închisoare şi apoi abandonat. A fost deschis publicului abia în anul 1963 după instalarea unor facilităţi moderne.

Pe ploaie şi pe repede înainte

Am putut vizita un adevărat muzeu în aer liber, o cetate cu tunuri şi şanţuri de apărare, cu un turn, cu vechea biserică Santa Barbara, cu temniţe.

Castelul este împărţit în trei zone: Turnul din care era vegheat întreg oraşul, Macho del Castillo – o zonă largă deschisă unde erau amplasate tunurile de apărare şi, sub aceasta, Sala Filip al II-lea având în faţă Curtea Armelor, apoi Camera Gărzii, biserica, temniţele.

Din cauza ploii şi a riscului de a aluneca pe pietrele ude lustruite de vreme ale Castelului, nu am mai urcat până în zona cea mai de sus a acestuia, mulţumindu-mă cu câteva poze de la distanţă. Cel mai mult timp l-am petrecut fotografiind împrejurimile, priveliştea de sus de la Castel fiind cu adevărat spectaculoasă. Cu toate acestea, fotografia care mie mi-a plăcut cel mai mult este cea cu Castelul admirat de pe plajă în care se distinge „chipul maurului” parcă sculptat în stânca muntelui pe care este construit castelul.

Mi-ar fi plăcut să fi avut timp să mă opresc pentru o cafea sau un suc la una din terasele din curtea castelului, dar nu a fost să fie de această dată. Am „vizitat” însă toaletele aflate la dispoziţia turiştilor, curate, dotate cu consumabilele necesare şi gratuite.

Am trecut repede şi prin Muzeul oraşului Alicante, o călătorie prin istoria oraşului, unde sunt prezentate momentele importante care au marcat istoria acestuia din perioada dominaţiei maure până în zilele noastre.

Acesta este marele dezavantaj al excursiilor organizate, totul este pe fugă, nu apuci să vezi prea multe, câteva informaţii, câteva fotografii care să dovedească „bifarea” obiectivului şi repede să ajungem la următorul. Aveam alte aşteptări de la această excursie, aşteptări care nu mi-au fost împlinite. Din acest motiv, îmi doresc să revin în zonă şi să reiau traseul individual, în ritmul meu. Aş accesa Castelul de la nivelul plajei Postiguet, cu liftul până sus, m-aş căţăra pe toate zidurile, m-aş odihni la terasă, iar la coborâre aş aloca mai mult timp Muzeului pentru că merită.

Recomand vizitarea Castelului - un simbol al oraşului Alicante celor aflaţi în vacanţă în staţiunile de pe Costa Blanca, însă individual şi într-o zi cu soare :). Veţi fi încântaţi.

---

VIZUALIZĂRI: 1973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI