Alte locuri de văzut și lucruri de făcut în Alicante

TIPĂREȘTE

Buuun, ne-am plimbat în jos și în sus prin Alicante, am fost la plajă, am urcat la castel, am coborât prin parc și ne-am „îmbăiat” în valurile mozaicate tricolore ale Esplanadei de España???? vezi impresii, acum a sosit momentul să vedem ce se află la „mijloc” , între cele două extremități.

Răspunsul e simplu: Villavieja (Orașul Vechi) , delimitat de Avenida Alfonso El Sabio, Avenida Federico Soto/Dr. Gadea, țărmul Mediteranei și Avinguada de Dénia. Să nu vă închipuiți însă că „vechi” înseamnă antic, și nici măcar medieval, căci din cauza poziției sale strategice, Alicante a fost de-a lungul istoriei sale zbuciumate asediat, distrus și reconstruit de mai multe ori, prea puține vestigii rezistând în timp. Cu câteva excepții notabile precum Basilica de Santa Maria (secolele XIV-XVI) sau palatul Primăriei (secolul al XVIII-lea), clădirile ce alcătuiesc centrul orașului datează din a doua jumătate a veacului al XIX-lea și prima jumătate a veacului trecut.

În Orașul Vechi se poate ajunge pe diverse căi, însă intrarea „oficială” , marcată cu un ditamai cilindru metalic inscripționat cu litere de o șchioapă cu textul „Alacant Old Town” , se află în Plaza de San Cristobal, în capul unor scări ce urcă din Rambla Méndez Núñez. Clădirile cu 2-3 etaje zugrăvite în nuanțe vesele, cu balconașe pline de flori, obloane albe și cu cafenele, patiserii, restaurante și buticuri la parter, ne introduc în ambianța încântătoare a celei mai pitorești zone din Orașul Vechi, și din întreg Alicante.

Barrio de Santa Cruz se cheamă acest spațiu aproximativ triunghiular situat la poalele dealului Benacantil. Cartierul e pietonal, și adevărul e că nici n-ai avea cum să te strecori motorizat pe străduțele și aleile labirintice, flancate de case albe sau viu colorate, înfrumusețate deseori de dungi albastre în jurul ferestrelor și ușilor sau de plăcuțe de ceramică pictate manual, multe din ele cu scene religioase, ca și de florile ce se revarsă din ghivecele mari, proptite în fața ușilor.

Ce dacă o parte din case au tencuiala scorojită? ????; asta nu știrbește cu nimic frumusețea locurilor. Ne fâțâim de colo-colo, ba pe scările ce urcă din Calle San Rafael, ba pe Calle San Antonio ori Calle San Luis, și ne oprim într-un final pe Calle Rafael pentru o bere și un suc la o cafenea micuță situată într-o piațetă, vizavi de un bar și mai sus, de un restaurant.

Obligată de reglementările locale care interzic fumatul chiar și la terase, deci în aer liber, eu îmi trântesc posteriorul pe trepte, alături de alți nefericiți????, în timp ce Adrian, vizibil avantajat prin prisma lipsei viciului tutiunului, se așază la masă, ca un domn????. Clientela e de-a casei, mușteriii se cunosc cu toții între ei și pălăvrăgesc și râd și se distrează. E abia 7 seara, încă devreme, turiștii vor năvăli probabil mai târziu, mai pe răcoare...

Ne desprindem cu greutate de ambianța prietenoasă și o luăm din loc spre Plaza del Carmen, unul dintre numeroasele mici scuaruri din cartier, dominat de un palmier înalt. Ne intersectăm cu Calle Trafalgar, Calle Teniente Daoiz și Calle Alvarez și ajungem pe Calle Balestra. Din loc în loc, printre îngrămădeala de case zărim castelul, la fel de majestuos precum l-am descoperit cu două zile înainte.

Lăsăm în urmă pasajele în trepte și colțișoarele romantice și trecem brusc într-o cu totul altă realitate. Rambla Méndez Núñez sau, pe scurt La Rambla (la fel ca în Barcelona) este bulevardul central al orașului și principala sa arteră comercială. Poartă numele unui contraamiral al flotei regale spaniole, trăitor în veacul al XIX-lea, când locul era ocupat de zidul de apărare medieval. Strada a fost amenajată cu molozul adunat din dărâmarea acestuia și a fost extinsă de la Avenida Alfonso El Sabio până la Esplanada de España după al Doilea Război Mondial.

Fiind o arteră lată, de-a lungul său, la parterul clădirilor în stil modernist, se înșiră cafenele și restaurante cu mese scoase pe trotuar și multe magazine. Și din același motiv, Rambla este locul de desfășurare a celor mai importante manifestări publice și sărbători.

Și la una din ele am asistat și noi. ????

Despre Festivalul Hogueras (Fogueres în valenciană, însemnând „focuri” ) de San Juan, eveniment ce marchează solstițiul de vară, citisem pe net cu ocazia documentării iar în oraș văzusem multe decorațiuni stradale, dar dacă nu ar fi fost proprietarul mezelăriei/măcelăriei de lângă casa noastră, nu am fi știut de parada comunităților din provincia Alicante. El este cel care ne-a recomandat să mergem pe Rambla în seara de 19 iunie pentru a o vedea.

În așteptarea începerii festivităților, ne-am așezat pentru o bere la o masă la cafeneaua/barul din Plaza Portal de Elche, un încântător scuar cu un chioșc de modă vechi în centru și pe margini mărginit de copaci înalți.

Imediat ce am auzit muzica, ne-am ridicat și ne-am apropiat de carosabil (zona devine pietonală și traseul autobuzelor e modificat pe perioada sărbătorii) pentru a urmări defilarea doamnelor, domnișoarelor și domnilor, cu toții îmbrăcați în portul tradițional specific fiecărei zone a provinciei și cartier al orașului: în brocarturi și dantele femeile, în stofe, pânzeturi și catifele bărbații. Plus copilașii adorabili????, unii din ei în cărucior, înveșmântați și ei corespunzător.

Fiecare comunitate era reprezentată nu numai de oameni costumați, ci și de o formație muzicală, mai corect spus o mică fanfară. Am fost foarte impresionată de calitatea extraordinară a costumelor populare și, în general, de modul în care spaniolii știu să-și păstreze tradițiile.

Vă recomand din toată inima să participați la evenimentele prilejuite de Hogueras de San Juan din Alicante în cazul în care vă veți afla în oraș între 19 și 25 iunie. Veți avea ocazia să admirați statuile gigantice din papier maché cărora li se dă foc, veți vedea concursuri de artificii și petarde, târguri cu produse artizanale, concerte, petreceri stradale și pe plajă. Iar dacă nu ajungeți în Alicante în această perioadă, puteți vizita Museo de Hogueras, aflat pe Rambla Méndez Núñez la numărul 29.

O parte din evenimentele prilejuite de această sărbătoare se desfășoară în Plaza de Ayuntamiento în fața Primăriei, un frumos palat baroc din secolul al XVIII-lea bogat decorat, cu două turnuri gemene de 35 m înălțime, unul din ele cu ceas. Din păcate, din cauza lucrărilor de amenajare în vederea sărbătorii, accesul turiștilor era interzis în interior, așa încât nu i-am putut vizita sălile și holurile elegante și nu am văzut statuia lui Dalí.

În imediat apropiere a străzii Rambla și primăriei se găsesc alte obiective de interes. Unul din ele, eleganta Plaza de la Santisima Faz, are în centru o fântână veche cu un basorelief înfățișând stema orașului. Este un loc foarte plăcut, înconjurat de palmieri, unde se poate lua cina la una din terasele mereu aglomerate.

Apropo de cine sau prânzuri, Calle de San Francisco e împânzită de localuri. La unul din ele am poposit și noi - detalii într-un alt review. Artera aceasta, care pornește din spatele Pieței Portal de Elche, a devenit însă cunoscută mai ales după ce, în 2013, au fost ridicate mai multe ciuperci gigantice simpatice pe ale căror pălării stau cocoțate viermi, furnici, melci. Ce idee! ????

Lângă Plaza Portal de Elche, un ficus imens marchează intrarea în micuța și răcoroasa Plaza de Gabriel Miró. În centrul său tronează o fântână decorată cu statui clasice iar într-unul din capete se află statuia scriitorului spaniol (1879-1930) care dă numele pieței, în timp ce în spate se înalță clădirea atrăgătoare a Poștei.

Din Rambla, Calle Rafael Altamira urcă spre cel mai vechi lăcaș de cult funcțional din oraș: Basilica de Santa Maria. Construită în stil gotic valencian în secolele XIV-XVI pe locul unei foste mochei, biserica impresionează cu fațada barocă bogat ornamentată, adăugată în veacul al XVI-lea. Știam că e deschisă doar între orele 11-12 și 19-20, așa că am planificat vizita dimineața, putând astfel admira altarul rococo și frumoasa statuie a Fecioarei cu Pruncul.

În aceeași Plaza de Santa Maria, vizavi de basilică, o clădire din secolul al XVII-lea cu două etaje, restaurată în 2011, găzduiește valorosul Muzeu de Artă Contemporană (MACA) , amenajat la inițiativa lui Eugenio Sempere, un artist local. Este deschis de marți până sâmbătă între orele 10 și 20, duminica de la 10 la 14, iar intrarea este liberă, la fel ca la toate muzeele din Alicante.

Citisem despre muzeu că adăpostește o bogată colecție de picturi din secolul al XX-lea, cuprinzând, printre altele, lucrări de Picasso, Dalí, Max Ernst sau Cocteau, și am fost profund dezamăgită negăsind expuse operele acestora. Inexplicabil! ???? Nu sunt fan al artei contemporane, și dintre autori nu am recunoscut decât numele lui Juan Gris și Joan Miró, însă am apreciat și picturile altor artiști.

Aproape de primărie, în Plaza del Abad Penalva, înconjurată de frumoase clădiri moderniste, se înalță Cocatedral de Sant Nicolau de Bari d’Alacant, al cărei dom albastru de 45 m înălțime îl admirasem de sus de pe dealul Benacantil. La fața locului nu se vede, piața fiind destul de micuță.

Catedrala romano-catolică a orașului a fost construită în secolul al XVII-lea într-o combinație de stiluri renascentist și baroc. Este deschisă zilnic între orele 7.30-13 și 17.30-20 și intrarea este gratuită, la fel ca la Basilica de Santa Maria, un lucru oarecum de mirare, judecând prin prisma experiențelor mele din Andaluzia sau Valencia. Noi am ajuns dimineața, în timpul slujbei, și nu am făcut decât puține fotografii, pentru a nu deranja, în care am reușit totuși să surprind altarul, tavanul chesonat și orga.

La nord de dealul Benacantil și Castelul Santa Barbara, perpendicular pe La Rambla, cale de 520 m, se întinde Avenida de Alfonso el Sabio, care poartă numele regelui castilian Alfonso X el Sabio, ale cărui trupe au cucerit orașul de la mauri pe data de 4 decembrie 1248. La fel ca Rambla, este o importantă stradă comercială, dovada fiind că găzduiește Mercado Central.

Clădirea în stil eclectic, cu ornamente în stil modernist valencian din plăcuțe de ceramică și cu acoperiș-cupolă asimetric, a fost proiectată de un arhitect spaniol și finalizată în 1922. În 1938, în timpul Războiului Civil, a fost bombardată într-un raid aerian asupra orașului al forțelor fasciste italiene în care au murit trei sute de oameni, alți circa o mie fiind răniți.

Capătul vestic al Avenidei de Alfonso el Sabio ne duce într-una dintre cele mai frumoase și mai emblematice piețe din zona modernă a orașului - Plaza de los Luceros. Spațiul circular, flancat de blocuri noi cu cafenele și restaurante cu terase la parter, are în centru o fântână arteziană și un monument statuar din 1930 înfățișând patru cai, motiv pentru care locul mai e cunoscut drept Plaza de los Caballos. Plaza de los Luceros este stația terminus pentru patru din cele cinci linii de tramvai din Alicante.

Pentru a ne face o idee asupra configurației orașului, în prima zi plină a sejurului am luat autobuzul hop-on hop-off - Turibús, https://alicante. ca/transportation/hop-on-bus. html. Circulă zilnic între 10-13 și 16-18, cu plecare la oră fixă din Plaza Puerta del Mar și biletul costă 10 euro (7 euro pentru seniori).

Traseul este în afara zonei centrale, în mare parte pietonală, și cuprinde 10 opriri. În afara obiectivelor menționate în acest review și cel anterior, am avut astfel ocazia de a vedea și altele demne de interes.

Din Plaza Dr. Gomez Ulla, după numele unui chirurg militar spaniol (1877-1945), se poate lua autobuzul care duce la castelul Santa Barbara, perfect vizibil de aici.

Muzeul Arheologic al Provinciei Alicante (MARC) , creat în 1932, a fost mutat în 2002 în clădirile aparținând unui spital dezafectat. Înțeleg că exponatele, care acoperă o perioadă întinsă de la paleolitic până la epoca modernă, sunt prezentate într-o manieră interactivă inovatoare și extrem de atractivă.

Plaza de Toros, una dintre cele mai vechi din Spania, proiectată în 1849 de un arhitect local și refăcută în forma actuală în 1888, cuprinde arena de luptă și un muzeu. Cu ocazia sărbătorii Hogueras de San Juan erau anunțate lupte cu tauri la care am văzut oameni stând la coadă la bilete, însă arena găzduiește și alte evenimente, ca de exemplu concerte, iar iarna suprafața sa este transformată în patinoar.

Am aruncat un ochi clădirii rotunde și complexului statuar format din tauri mânați de la spate de un călăreț, după care busul turistic ne-a dus către Plaza d’Espanya, un mic scuar plin de verdeață aflat în imediata apropiere a arenei.

O ultimă oprire am făcut-o în Plaza General Marvá din capătul bulevardului cu același nume (al unui inginer militar și academician, 1846-1937), o axă urbană modernă de un kilometru lungime, perpendiculară pe promenada de la malul mării. Chiar îmi fusese dor de El Corte Inglés și mă întrebasem unde se află în Alicante. Dar m-am liniștit: magazinul, de dimensiuni uriașe, era acolo! ????

Închei aici prezentarea unui oraș animat, vesel, colorat, cu suficient de multe locuri de văzut și lucruri de făcut, cu speranța că v-am trezit cât de cât interesul de a-l vizita.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Oraș vesel și animat, cu numeroase locuri de interes turistic

Locașuri religioase bine întreținute, o sărbătoare de San Juan foarte animată

---

VIZUALIZĂRI: 3890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI