Cu barca în căutarea Paradisului

TIPĂREȘTE

O zi a fost cu adevărat specială. Ne îndreptăm spre Paleokastritsa. Drumul, îl învățasem până la un punct, după, montăm gps-ul. Direcția: în port.

Când a auzit că mergem în Corfu și vrem să accesam niște plaje greu accesibile, un prieten, mare călător în care cu toți aveam încredere, ne-a dat un pont. Ne-a povestit de o plaja de o frumusețe nemaivăzută, neînchipuita și imposibil de descris în cuvinte, care a fost revelația concediului petrecut de el în Corfu. Toni, lucrase cu vreo doi ani în urma la o agenție de turism, acum e antreprenor. Dar dacă a descris-o în termenii aceia, probabil era cu adevarat speciala: vorbea de Kastelli Beach.

Ne avertizase că trebuie să ne luăm de băut, mâncat, alifii de nebronzat, ochelari de snorkelit sau ce nevoi am putea avea acolo, pentru ca nu există nimic decât nisip, pietre, mare și o stâncă dreaptă pâna la cer. Ne-a trimis la un Taxi Boat cu lecția învățată. Înainte cu un an, ei au plătit un astfel de taxi până acolo, cu vreo 15 euro și cu întoarcere la ora stabilită de comun acord, așa că ne-am propus să facem la fel și să ne petrecem o zi la plaja lui Toni. Unii din grup, mai paranoici, aveau niste frici interioare că dacă uită taximetristul de noi și acolo rămanem peste noapte? Și nu mai trece nimeni pe acolo… Niciodată… Mie mi s-a părut amuzantă frica asta, mai ales dacă faci plata la final, dar am zis că vorbim cu nenea marinarul, și în funcție de ce ne inspiră, ne adaptăm.

Am coborât cu mașinile în port, erau parcări libere peste tot. Probabil gratuite doar pentru cine închiriază ambarcațiuni, am întrebat dacă trebuie să plătim ceva și am fost asigurați ca nu. De nenea marinarul, bineînteles.

Încep și îi povestesc planul meu în toată complexitatea lui, că vreau să ajung la plaja lui Toni, și să răman acolo câteva ore, că am mâncare și de băut cu mine și vreau doar un loc pustiu. Începe nenea marinarul să îi dea contre lui Toni. De fapt începe să îi faca reclamă bărcii lui, care e mai tare ca plaja lui Toni că o iau și o plantez în cel mai pustiu loc de pe mare.

Mă asigură că nu doar că ne poate duce la Kastelli in 15 minute, unde zice el ca vedem tot ce e de văzut în câteva minute, dar putem să o ținem noi până pe la ora 4-5 și să bifăm toate plajele de pe coastă la care ajungi doar cu barca plus toate bucățelele de mare pe care vreau să opresc motorul. N-am rezistat la ideea asta. Cu 80 de euro eram proprietari de barcă de mare viteză pentru toată ziua. Toți șase. Puteam să iau plajele la rând și să botez una și cu numele meu. Ce numai Toni să aibă plajă?

Batem palma și luăm barca.

Instructajul a durat cam 15 minute. Em a fost ridicat la grad de Capitano, a dat câteva ture prin golfuleț, noțiuni de directie, viraje, cum să abordeze valul, viteza recomandata, oprit, pornit. Parcă era născut căpitan. I-a aratat cum să arunce ancora și cât de aproape de mal, pe unde ne recomanda să mergem, am primit o harta pe care erau bifate locurile cele mai spectauloase. Dacă agățam acora de vreun bolovan urma să o lasăm acolo și să facem un X pe hartă cam pe unde a ramas. Mergeau după ea când aveau nevoie. O ancoră de rezervă aveam într-un dulăpior. Singura atenționare a fost sa ne ferim de yellow stones, că alea cică atacă motorul.

Până ne-am obșnuit, și am văzut că nu sar ele la noi, când le vedeam urlam toți în cor galbeeeen. Probabil s-ar fi descurcat căpitanul și fără ajutorul nostru, dar când ne-am văzut în larg nesupravegheați, țoți am vrut sa fim căpitani să vedem care face valuri mai mari de la viteză. Din ăia 30 de cai putere pe care îi avea motorul în zilele lui bune, câțiva cred că s-au făcut căluți de mare. Nouă ni se părea că mergem la viteza maximă, dar când a trecut o barcă adevărată pe lângă noi, ne-am prins că aproape stăteam pe loc.

Primul drum l-am făcut desigur la plaja lui Toni: Kastelli beach. Nenea marinarul ne-a recomandat să mergem cu grijă spre malul stâng pentru că e mai stâncos și mai plin de pericole pe sub ape. Ne-a recomandat tocmai direcția opusă, dar prima data am vrut să ne convingem de frumusetea celei mai grozave plaje. Avea dreptate marinarul. Nu prea aveai ce să faci acolo. Dar peisajul! Vai cât de bine m-a citit Toni! Era incredibil locul.

O fâșie îngustă de plajă cred că erau pietricele albe nu nisip, și o apă incredibilă. Plaja era de doar câțiva metri, după care o stâncă impresionantă care m-a dus cu gândul la cochilia unei scoici uriașe. Plaja era clar de două persone, iar noi eram șase. Am admirat-o de la distanță, probabil fiecare gândindu-se cu invidie la cei doi tineri care deja puseseră stăpânire pe ea.

Ne aventurăm în larg spre coasta aflată în stânga portului.

O plaja ne fusese recomandată cu căldură de către tinerii de la închirieri. O recunoaștem după nume, fără s-o fi vazut vreodată: Paradise Beach. Cât de bine i se potrivește numele! A fost cu adevărat cea mai frumoasă plaja pe care am găsit-o zonă. Apa avea o culoare incredibilă datorită nisipului alb și pietricelelor superbe. Începea cu o grotă în care puteai înota, după care stânci uriașe și încrețite mărgineau uscatul. Fâșia de plajă, nu mai lată de 10-15 de metri, se întindea pe câteva sute de metri. Șezlonguri și umbreluțe, la liber, nimeni cu ne-a întrebt dacă vrem să plătim ceva, dar majoritatea preferau să contemple frumosețea direct de pe nisipul mare amestecat cu pietricele.

Un singur lucru nelalocul lui, un nene cu un stand de băuturi, produse de plaja, și jucării. Probabil peste noapte ramân acolo, nu văd cum le-ar plimba toată ziua. Ne chinuim să acostăm, încă suntem stângaci și nepricepuți, dar încercăm să ducem barca cât mai pe uscat. Neînotătorii ar fi preferat să zboare. Am stat și noi un pic în Paradis. După orice standarde sunt sigură că primește 10 puncte din 10. Nici să nu vă gândiți să o săriți. Pentru ea m-aș întoarce oricând în Corfu. Cu adevărat Paradis, dar dacă înotați cu ochii după peștișori să aveți grija la bărcile cu motor. E tot timpul una care vine sau pleacă, plaja e ca un magnet pentru toți căpitanii și nu știi niciodată cât de îndemânatici sunt. Puteți ajunge aici și cu taxi Boat-ul nu e nevoie să închiriați barca pe toată ziua, dar dacă vreți apă incredibil de albastră aici e de voi.

Mai multe ore am petrecut în alt loc grozav. Am înțeles că se poate ajunge coborând din stradă pe o pantă foarte abruptă de vreo 3 sute de metri printr-o pădure de măslini. Sau mai ușor puteți ajunge cu barca: Limni Beach. De ce am stat mai mult? Păi ai de cercetat pe sub ape și câteva zile fără să te plictisești. Aici am dat ne niște grote pe sub apă, un peisaj marin de care nu te puteai desprinde. Apa mi s-a părut mai rece, dar a meritat. Nicăieri în Corfu nu am dat peste un loc mai bun de snorkelit.

Plaja e formată dintr-o fâșie îngustă formată din bolovani care desparte două golfuri pozitionate fată in față. În prima fază am fost puțin descumpnită că veneam din apă, printre niște bolovani uriași și când ajung la mal după 3-4 metri dau din nou de alt golf. Am lăsat barca un pic mai la distanță să nu avem probleme la plecare. Aici nu-i de stat, e doar de înotat și cercetat. Aș fi rămas toată ziua în glufulețele alea, dar v-am zis că aveam în grup și persoane certate cu apa, care au preferat să stea pe barcă decât să se întindă pe bolovani.

Kolias Beach ne-a mai făcut cu ochiul, plajă stâncoasă cu umbreluțe și bolovani, un fel de Paradise Beach, dar mai mică.

Ne urcăm în barcă și mai dăm o tură la viteză maximă. Mai dăm o raită pe la Kastelli să vedem dacă nu s-a făcut loc. Nu era. Veniseră alti doi turiști. Poate merge cu rezervare. N-am prins loc, dar Kastelli era în umbră deja, iar noi la trebuia să înapoiem barca pe la ora 5. Nu am vrut să întârziem, oricum ne era deajuns. Am mai plătit 35 de euro combustibilul, deși la început ni se spusese că va fi până în 10-15. N-am comentat că într-adevar golisem rezervorul de cât ne-am plimbat, plus joaca cu valurile la viteză maximă trebuia plătită.

Experiența cu barca în căutarea paradisului a fost de neegalat. A fost exact ce vreau de la o vacanță: aventură, căutare și încântare. Nici nu mă gândesc să nu o repet peste tot de acum încolo. Aveți vreo barcă de închiriat? :)

---

VIZUALIZĂRI: 3682 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI