O vizita neprevazuta!

TIPĂREȘTE

Anul acesta am avut o vacanta in care am imbinat leneveala de la all cu vizitarea diverselor locuri interesante de pe traseu. Cand am plecat din Aydin credeam ca am terminat ce era de vizitat si ne indreptam spre ultima portie de leneveala. In Selcuk apare “panoul maro” cu Ephesus si surpriza (m-a bucurat tare mult) printesa intreaba: nu mergem si noi? E clar ca am reusit sa ii trezim interesul pentru cunoastere, pentru a afla lucruri noi. Desi nu era in plan bineinteles ca am raspuns cu o intrebare: chiar vrei sa mergi? Daca da sigur ca mergem.

Cum raspunsul a fost afirmativ am schimbat imediat destinatia si am facut stanga spre cetate. Nu aveam pregatit nimic despre cetate prin urmare a fost o vizita putin atipica pentru noi. Voi incerca sa o descriu in continuare asa cum am facut-o si ce am retinut noi, nu voi trece istoria cetatii pentru ca au scris altii foarte bine si nu prea am ce adauga.

Am intrat in parcarea din partea de jos a cetatii, eu cred ca aici e intrarea principala. Biletele costa 40 TL pentru adulti, copii (nu stiu pana la ce varsta) nu platesc. Neavand nimic pregatit am urmat traseul indicat de sageti, nu prea mai tineam minte nimic din vizita anterioara (in 2002). Stiam numai celebra imagine a arcadelor bibliotecii lui Celsus, imagine care apare peste tot pe unde se vorbeste despre Efes.

Avand in vedere ca nu ma documentasem inainte am cautat sa citim cat mai mult din ce scria in interiorul cetatii pe panourile explicative. Astfel am aflat ca nu se stie exact cand a fost construita cetatea, se pare ca in secolul XI iC de catre greci, mai apoi a fost ocupata de romani. In anii 400 dC aici au avut loc doua concilii bisericesti, ceea ce ma duce cu gandul ca era un centru crestin important. Acum a ajuns sub “stapanirea” otomanilor.

Dupa ce am trecut pe o frumoasa alee strajuita de pini inalti am ajuns in zona necropolei unde sunt expuse cateva sarcofage, continuand drumul in dreapta se afla Biserica Maicii Domnului. Putin mai in fata este un adevarat bulevard care ducea in port, din pacate nu se poate merge pe acest drum accesul fiind interzis. Desi acum se afla la 6-7 km de mare Efes a fost un port in antichitate, dar raul care trece in apropiere, Meandres, a carat aluviuni astfel incat s-a format o delta mlastinoasa care a facut ca marea sa se retraga si a distrus portul.

Am continuat vizita ajungand la piata publica, este foarte mare 110x110 m, aici pulsa intreaga viata a cetatii, erau magazine, erau ateliere, se tineau discursuri. Am iesit din agora prin cele doua porti superbe construite de doi sclavi care au fost eliberati si au devenit bogati (asta a spus un ghid de care ne-am lipit si noi pentru putin timp, dar care facea traseul invers fata de noi). Trecand de cele doua porti am ajuns la atractia principal si anume Biblioteca lui Celsus. Impresia a fost coplesitoare, coloanele inalte de 16 m te fac sa iti dai seama cat de mic esti. Din pacate statuile existente nu sunt originale ci replici, originalele se afla la Viena austriecii fiind cei ce s-au ocupat de sapaturi si au luat cu ei o multime de artefacte (nu numai ei fac asa, de exemplu ce s-a gasit in piramide fiind mutat la Londra!). In subsol se afla mormantul lui Celsus, dar care nu l-am putut vizita. Biblioteca este punctul de atractie, cu greu poti face o poza sau poti admira statuile, este imbulzeala ca la metrou la ora de varf.

Dupa cea am reusit sa pozam cate ceva, sa admiram statuile si coloanele am continuat expeditia. In fata se deschidea un alt bulevard, Strada Gradinilor. Ma intreb cum naiba au facut astia strazi care rezista si dupa 2000 de ani, iar la noi le repara anual si tot rau arata. Pe partea dreapta se afla zona caselor locuitorilor avuti. Este o zona acoperita si care are o taxa de intrare separata (20 TL). Inauntru sunt vestigiile caselor care au o multime de mozaicuri foarte frumoase, iar peretii erau decorate cu scene de vanatoare sau diverse personaje.

Deja soarele ne-a doborat astfel incat am hotarat sa nu mai urcam strada si sa ne intaorcem sa vedem amfiteatrul. Chiar peste drum de “cartierul de rezidential” se afla Casa de toleranta, da romanii aveau si asa ceva. Apoi urmeaza Templul lui Hadrian si toaleta publica! Latrinele sunt intr-o stare buna de conservare astfel ca putem vedea cum isi rezolvau barbatii (femeile nu aveau acces) problemele! Pe jos sunt mozaicuri foarte bine conservate, iar scaunele erau din placi de marmura.

Parasind zona de placere si nevoi, am luat-o agale spre a doua atractie a Efesului: amfiteatrul. Este o constructive impunatoare, cand intrii te simti mic, mic de tot. Tocmai se pregatea amfiteatrul pentru a gazdui o serie de spectacole. De la un alt ghid am aflat un lucru foarte interesant, aici au concertat mari artisti si nu au avut nevoie de sonorizare speciala. Acustica este impresionanta nefiind nevoie de aparatura suplimentara, ghidul chiar a facut o mica demonstratie pocnind din degete si sunetul s-a auzit foarte bine.

Am trecut apoi pe langa stadion si ne-am indreptat spre iesire. Am fost impresionati de Efes, am facut o comparative cu Hierapolisul care il vazusem cu o zi in urma si care parea un satuc. Din pacate scadalurile politice au facut ca Erdogan sa ceara retragerea echipei austriece care efectua sapaturi pentru a scoate la suprafata alte minunatii. Sigur va trebui sa existe si o vizita ulterioara mai bine pregatita, mai ales ca de abia am prins gustul unor astfel de vizite istorice (aici e vorba in special de printesa, ca noi am cam vazut ce era de vazut in zona asta a Turciei).

---

VIZUALIZĂRI: 3030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI