Chemarea spre acest colț de paradis a fost făcută de glasul inimii

TIPĂREȘTE

Încă de acum câțiva ani, voiam să jung la Prislop. Se spune ca acolo ajungi când ești chemat, adică când simți cu adevărat, cu toata ființa ta, că trebuie sa fii/să ajungi acolo. Însă conjunctura a fost de așa natură încât, de fiecare dată, am găsit alte oferte de vacanță, alegând alte destinații. Deci nu a fost să fie.

Până în acest an, la început de mai.

Pe la jumătatea lui aprilie, glasul inimii mi-a spus că a venit momentul să jungem la Prislop și ar fi fain dacă am vizita acest colț de paradis în minivacanța de 1 mai.

Lucrurile s-au legat, am găsit și cazare imediat cum am sunat.

Așadar, sâmbătă, pe 28 aprilie, dis-de-dimineață, am pornit la drum. Am ales traseul Ploiești- Târgoviște -Pitești -Horezu -Tg Jiu -Petroșani -Hațeg -Hunedoara -Sibiu -Predeal -Bușteni. Voi reveni cu un review despre acest circuit, despre opririle făcute și ce am văzut/vizitat pe traseu, acum rezumându-mă la experiența de la Prislop.

Ne-am cazat în Hațeg, la ARTMOTEL (vezi impresii), pe la ora 16, după care am plecat spre Prislop. Inițial o luasem pe un drum greșit (mai bine zis ocolitor), însă după câțiva km soțul meu a realizat că a uitat borseta cu acte la hotel. Ne-am întors, iar cu această ocazie am văzut și indicatorul spre Mănăstirea Prislop, drumul fiind cel bun și cel mai scurt.

Mănăstirea Prislop se află la 13 k, de Hațeg, într-o zonă pitorească, străjuită de culmile domoale ale Munților Poiana Ruscă.

Ajunși acolo pe la ora 18, am rămas muți de frumusețe, de liniște, totul fiind copleșitor.

Am găst loc de parcare pe “terasa” de sus, însă se putea parca și în parcarea de la poarta Mănăstirii.

Nu era aglomerat, adică nu la modul la care citisem, cu mii de turiști sosind în același timp, iar la Mormântul lui Arsenie Boca, am stat cam 10-15 minute la coadă.

În acel minut miraculos, din acest loc miraculos, ești mai mult decât copleșit, pentru fiecare persoană acea legătură spirituală fiind specială, fiind unică, fiind… altfel, de nedescris în cuvinte.

Am urcat apoi la la grota Sfântului Ioan de la Prislop, vechi loc de pelerinaj. Acolo, doar 3-4 turiști, la un moment dat am fost singuri în minipeșteră, sosind ulterior alți oameni.

Vechea biserică din incinta mănăstirii este mică, am intrat, era foarte aglomerată, am văzut puțin din ea, de la intrare.

Foarte deosebită și intens admirată și fotografiată în incinta mănăstirii este cloptnița zidită și concepută de Arsenie Boca. De asemenea, tot el a făcut parcul cu plantații de brazi argintii, arțari, pini, magnolii, jnepeni, care delimitează biserica de restul terenului.

Lângă biserică sunt amenajate locurile pentru aprins lumânări, nu foarte aglomerate în acel moment. Am vrut să aprindem și lumânări, însă cele două magazine de la intrarea în mănăstire se închiseseră (aveau program până la 18) și nu am venit cu ele din altă parte. Nici suveniruri nu am cumpărat. Am zis ca revenim a doua zi, duminică, în drum spre Hunedoara, strict pentru suveniruri și lumânări.

Am plecat cu o stare excelentă de acolo, ne-am oprit și pe drum, la tarabe unde se vând suveniruri, însă nu am luat, erau multe kitschuri, chinezării personalizate cu chipul lui Arsenie Boca. Și mai scumpe. De pildă, Acatistul lui Arsenie Boca, pe care l-am luat cu 1 leu de la Mănăstirea Lainici, la tarabe era 2 lei, etc. Am aruncat o privire la ii, erau cusute la mașină și scria pe eticheta... made in India. ;(.

A doua zi am revenit, adică am vrut să revenim, așa cum ne-am propus, însă, de această dată, coada de mașini se întindea pe cel puțin 2 km, era și un polițist (sau mai mulți) în zonă care dirija, mai bine zis îți indica unde să parchezi. Deci nu a mai fost să fie. Am întors și ne-am văzut de drum, către Hunedoara, unde am vizitat Castelul Corvinilor.

Experiența a fost inedită.

Despre Mănăstirea Prislop au scris mulți, colegul AFA @Lucien prezentând obiectivul amănunțit, pe secțiuni: propria experiență, scurt istoric al Mănăstirii Prislop, din viața Părintelui Arsenie Boca, Grota Sfântului Ioan de la Prislop, Pelerin la mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Dacă simți cu adevărat că vrei să ajungi, să spui o rugăciune acolo, nu ezita, merită experiența.

---

VIZUALIZĂRI: 3836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI