Super hotel, cu bune și cu mai puțin bune

TIPĂREȘTE

Și după un lung drum am aterizat în fine și în Punta Cana! Toți cei din avion s-au repezit să-și completeze formularele necesare intrării în țară. Se plătește și o taxa de acces de 10 USD, asta așa în loc de viză. Noi am fost mai deștepți și am luat-o din țară, contra sumei de 15 euro, ca să nu mai stăm la o coadă de cinci minute!!! Bine că nu am trecut la nivelul următor să fi achitat 70 USD un tarif VIP, ca să trecem în față. Mai mult de 15 minute nu a durat până am ieșit din aeroport. Afară eram asteptați de un nene cu o pancartă ca să ne facă transferul la hotel. Drumul parcurs cu un VAN de 10 persoane, a costat 35 USD și a durat aproximativ 30 de minute.

A venit timpul să intrăm și pe poarta imensului resort. Am dat de o recepție exotică, doar cu acoperiș și fără uși sau geamuri. Aici erau doar doi recepționeri și o mare de oameni care ori își predau camera ori și-o luau în primire! Pe unde am mai colindat eu prin țări de-astea mai exotice eram învațat de o primire specială, cu o băutură exotică servită de o hostessă băștinașă. Aici nimic.

După aproximativ o oră am luat în primire caredurile de acces în cameră. Im zona piscinei principale și a restaurantului sunt mai multe corpuri de clădire de cqte doua etaje, iar undeva mai departe la intrarea în complex sunt așa numitele bungalowuri. Complexul se întinde pe mai multe hectare, iar cei care stau în camerele deluxe de la bungalowuri sunt transportați cu mini masinuțe electrice până în centrul complexului, în zona animată. Noi ama ales cazarea într-un corp de clădire situat în centrul complexului. Surpriza mare a fost cqnd am intrat în acesta. Holul era în renovare, iar camera nu încă, dat fiind că ar fi avut mare nevoie. Nu aveam nici balcon, iar colac peste pupăză mirosea a mucegai. Instant am iesit din cameră si am tăbarât o parte dein noi pe recepționer, iar cealaltă pe agenta de turism din țară de la care am achiziționat biletele, chit că în țară era ora 22. A vorbit sau n-a vorbit la hotel, asta n-am de unde să știu, cert e ca după încă o oră am primit camere decente în conformitate cu așteptările noastre.

Nu era ceva ieșit din comun, ci doar o cameră modestă de patru stele. Aveam două paturi destul de confortabile, un tv LCD, un aer condiționat cam gălăgios, ceva obiecte de mobilier, un minifrigider gol și un seif spart. Apropo pentru seif mai trebuia să plătim 3 USD/zi, dar când l-am vazut in ce stare era am preferat să ne ținem obiectele de valoare si actele non stop după noi. Mare plus era că aveam balcon, unde dimineața putem savura o cafea în liniște. Aveam și cafea și un expresor de cafea unde o puteam prepara.

Baia era tot așa în genul celei din Barcelona. Toaleta într-o cămăruță, baia cu dușul într-o altă încăpere, iar chiuveta în cameră. Se pare că asta-i moda, cel puțin prin părțile alea. Aveam ceva produse de igienă de o calitate medie, spre slăbut mai degrabă.

În concluzie camera de hotel nu m-a dat deloc pe spate, iar dacă ar fi să o caracterizez într-un cuvânt ar fi acceptabilă. Mai mult doamna de la curățenie se trezea doar după ora 18 sau 19 să vina să facă ordine și curățenie, tocmai când ne odihneam în cameră. Ei bine tocmai din acest motiv cred că a făcut doar de vreo trei ori curățenie în întreg sejurul, la noi în cameră.

Netul! Ei bine aici era o întreaga poveste. Era un semnal gratis care trebuia să meargă doar în zonele comune și un semnal cu plată. Cel cu plată costa 10 USD/zi, iar pe sejur de 7 zile 40 USD. Era nominal adică doar de pe un device te puteai conecta. Când acesta mergea, semnalul era puternic și se prindea destul bine. Problema era alta, că din 7 zile dacă a mers vreo 3-4 zile. În schimb cel gratis a mers non stop, doar că semnalul era foarte slab. Cel mai bine prindeai dimineața înainte să se trezească toata lumea.

În incinta complexului te simțeai ca într-o mini stațiune. Era atât de mare, dar fiind întins pe multe hectare nu simțeai aglomerația. Aveai și restaurante si magazine extrem de scumpe și masaj și animatie la piscine, tot ce vrei. Marea majoritate a turistilor erau canadieni, dar am întâlnit si câțiva românași de-ai noștri, de prin Cluj, Timișoara si chiar... Canada! ;)

Restaurantul de bază era imediat pe stânga cum ieșeai din recepție. Aici erai întâmpinat de fete foarte drăguțe care te conduceau la masă. Ospătarii erau foarte atenți si nu te lăsau absolut deloc să stai cu paharul gol. Ori cafea dimineața ori bere sau sucuri mai târziu, aceștia erau extrem de atenți, de binevoitori și de pus pe șotii. Printre toate astea îți mai trăgeau și câte un dans, o salsa sau un merengue! Nota 10 la acest capitol!

Mâncarea era foarte diversificată și foarte gustoasă. Era pe toate gusturile, doar să nu vrei și nu aveai ce să manânci. Aveai și aperitive și supe și fripturi și dulciuri și fructe. Din punctul meu de vedere erau fără reproș. M-am abtinut cu greu să nu înfulec de poftă mai mult decât pot duce si mă pot lăuda cu mândrie, că m-am întors acasă cu același număr de kilograme ca atunci când am plecat! O adevărată premieră pentru mine.

Evident punctul central de atracție era piscina unde erau animatori foarte simpatici. Doar că noi n-am venit în Caraibe ca să stăm la piscină așa ca zilnic eram pe plajă. Lângă piscină era un mini restaurant italienesc unde de dimineața până seara se mânca pizza extrem de gustoasă, dar si aripioare de pui cu cartofi prăjiți. Aci ne petreceam timpul după amiaza, după ce ne săturam de mare și de soare. Tot de aici se puteau consuma fel de fel de băuturi alcoolice autohtone. Ca un plus aș vrea să precizez ca atât sucurile cât și berea se serveau exclusiv din sticlă, ceea ce le dădea o savoare aparte.

În zona de lux a bungalow-urilor era un mini țarc unde puteam admira superbele păsări flamingo. Sunt extrem de frumoase. Au un colorit deosebit. O pată de culoare, ceva ce te făcea să te simți ca în paradis. Mai mult printre bungalow-uri erau liberi o mulțime de păuni. Minunat pot spune.

In această parte a complexului mai era o piscină, cu un bar în mijloc, dar si un alt bar unde se serveau delicioase cocktailuri specifice zonei. O modalitate foarte plăcută de a petrece o seară la mare. Tot aici erau trei restaurante a la carte la care trebuia făcută rezervare dimineața, la un centru situat lângă recepție. Începând cu ora 8 se forma o coadă pentru aceste rezervări! Am stat și câte o oră la coadă. Dau un minus aici la organizare. Cert e că am apucat să mâncăm și să savurăm produsele de la fiecare restaurant în parte. Am început cu restaurantul mexican, care nu a servit mâncaruri picante așa cum ne așteptam și care nu ne-a dat pe spate. Totuși a fost ok! Am continuat cu restaurantul japonez unde am fost impresionați de felurile de mâncare, atât de prezentare cât și de modul cum erau combinate produsele. Aici ne-a plăcut foarte mult cu toate că nu ne-au servit cu celebrul sake, pe care eu personal am avut onoarea să-l degust într-o cursă Tokyo Beijing. Oricum a fost foarte frumoasă prima noastră experiență la un restaurant japonez. Ultimul restaurant a la carte încercat a fost cel tradițional zonei și anume caraibian! Aici am găsit produse mai apropiate de cele de pe la noi prin țară și din acest motiv ni s-a părut familiar!

Seara în spatele clădirii unde eram cazați se muta centrul distracției într-o sală specifică. Toți animatorii de la piscină se mutau acolo ca să-i delecteze pe turiști. Cum eu personal sunt sătul de genul ăsta de manifestări preferam să savurez un cockteil în liniște și să ascult o muzică în surdină!

Să mai spun că la hotel era și o sală de fitness, că aveam și un teren de tenis, dar și un teren de volley. În imediata apropiere era și un iaz artificial unde am mai zărit egrete, rățuște, dar și alte păsări frumoase pe care nu le pot identifica. Au încercat și au reușit să creeze o atmosferă idilică în interiorul acestui resort.

Da plajă nu era? Ba da, dar am lăsat ce-i mai bun la urmă! Din păcate în imediata apropiere a complexului, exact în drumul spre plajă era un mare șantier. Se lucra la greu pentru extinderea complexului. Ei bine ca să ajungem la plajă trebuia să ocolim șantierul pe un drum betonat. Drumul până la plajă dura cam 10 minute de mers pe jos. Prosoape puteam lua de la piscină, iar la plajă aveam parte de o bucată de plajă privată, doar pentru membrii complexului. Cei de la hotel s-au gândit să vină în sprijinul turiștilor și au pus la dispoziția noastră mini mașinuțe electrice. Am mers de câteva ori cu acestea, dar le-am mai și sărit deoarece se făcea uneori o mare coadă.

Plaja era plină de șezlonguri. Totdeauna mai multe decât numărul de turiști. Bătaie mai mare era pentru umbră. Trebuia să le pui la baza unui pâlc de palmieri ca să poți beneficia de ceva umbră. Nisipul era atât de fin, parcă era ca făina. Și era atât de alb! De departe cel mai frumos nisip pe care am pășit până acuma. Absolut de vis.

Ca inconveniente am avut vântul care a bătut non stop, dar și diverse reprize de ploaie violentă. Norocul nostru că erau sporadice, dar câteodată te sâcâiau destul de mult.

Apa mării în schimb era atât de limpede și avea un colorit incredibil. Nu era atât de caldă ca și Oceanul Indian, dar după ce te obișnuiai cu ea era ok. Soarele ardea foarte tare și din cauza vântului nu-ți dădeai seama de acest lucru. Probabil și de aceea apa părea un pic rece! Să revin la apă, aceasta după cum mai spus avea un colorit extraordinar. Doar prin Maldive am mai văzut un asemenea joc de culori.

Chiar lipită de plaja noastră era renumita plajă Bavaro, certificată Blue Flag! Clar era mai frumoasă, mai aranjată. Beneficia și de salvamar, față de noi, care nu aveam. Celebră, vestită dar cam goală. Nu prea erau turisti, probabil si din cauza prețurilor posibil mai ridicate.

Revenind la plaja noastră să mai spun că aveam și un bar și un restaurant italian, unde serveam prânzul. Mâncarea bună, berea rece, ospătarii haiosi, fetele și băieții frumoși!!! Ce să-ți mai dorești de la o vacanța de vară, iarna!? ;)

Una peste alta a fost bine! E un hotel unde te simți bine, doar ca toate-s făcute așa parcă doar să te jecmănească. Dacă poti trece peste acest mic inconvenient iese o super vacanță!

---

VIZUALIZĂRI: 3463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI