Dumbrava de Sus - Centrul Vipassana (mioritic carpatin)

TIPĂREȘTE

M-am tot gandit multe zile daca sa scriu sau nu despre asta. Inca nu am gasit un raspuns rational la intrebarea asta insa ceva tot ma indeamna sa scriu.

Am asa o banuiala ca este un subiect controversat.

Dar tot traind cu dilema asta ma gandesc ca pot afla raspunsul intr-un singur fel ca daca nu actionez nicicum, n-am cum primi feed back.

Deci iata-ma pornind o actiune kamikaze, nici acum nu stiu daca e propice sau nu sa fac publice aceste impresii insa, sa zicem, pot considera orice reactii sau, altfel spus, ma pot astepta la orice.

Avem parte zilnic de mult stres si multa viteza. Oamenii tot incearca sa se adapteze la schimbari.

Util poate fi turismul clasic pentru ca asta reprezinta o rupere de ritm si deconectare din tumultul cotidian.

Dar pare ca uneori asta poate sa nu fie de ajuns.

In ultimul timp vad tot mai mult ca oamenii opteaza pentru turismul spiritual si sunt tot mai interesati de activitati si de tabere ce reprezinta retreat adica un pachet complet de cazare, masa si activitati.

Cand participi la un astfel de eveniment programul este fixat foarte precis anterior si cuprinde activitati spirituale cum ar fi conferinte, workshopuri, meditatii, alte activitati specifice.

Activitatile sunt moderate de specialisti mai mult sau mai putin consacrati care prezinta metode spirituale proprii sau preluate de la altii.

In astfel de evenimente cazarea si masa sunt rezolvate precis insa fara a se da multa importanta, mare parte din concentrare mergand pe activitati.

Este genul de vacanta din care te intorci la munca pentru ca sa te odihnesti. Te cam epuizeaza. Participantii vor sa isi insuseasca ceva nou, necunoscut anterior si asta oboseste. Sunt niste cai asumate constient.

Si atunci cand mergi pentru asta nu prea mai conteaza ce décor are restaurantul, cum e aranjata camera si daca functioneaza televizorul.

Uneori pot tolera cu succes viata contemporana insa sunt momente in care simt nevoia sa ma eliberez de toate aceste constrangeri si sa respir ceva libertate.

Cu certitudine, in alta perioada a anului nu as fi scris despre asta si, recunosc, am avut multe retineri in a pulica aceasta experienta a mea si a populariza unele practici omenesti care uneori sau in unele timpuri au fost puse in zona underground, uneori au fost marginalizate si uneori au fost blamate.

Acum un an, in zilele Pastelui traversam niste dificultati de sanatate bulversante. Inima mea parea sa nu mai suporte ritmul de viata nebunesc si neverosimil in care traiam. Era fix perioada in care faceam o schimare majora.

Si pentru ca era mometul sa analizez un proiect pus pe lista de asteptare am cautat informatii despre Centrul de meditatie Vipassana.

Oferta e simpla si clara: vii la centru in perioadele stabilite (sunt trei in fiecare vara) stai zece zile, meditezi, nu platesti nimic apoi te intorci linistit la fosta ta viata sau la ceea ce hotarasti tu sa devina viata ta.

Pentru clarificare, nu e vorba de genul clasic (sau consacrat) de turism.

Am aflat de acest centru Vipassana cu cativa ani inainte, intr-o perioada de stagnare fortata in care eu nu prea calatoream.

Intr-o banala emisiune televizata de dupa-amiaza am vazut un razboi fatis declarat de o seama de personalitati marcante indragostite de televiziune unui oarecare personaj Adi de la Brad care declara ca spala oameii pe creier, primind in teritoriile si organizarile sale pe orice doritor.

Nu putea fi un proiect imediat pentru mine insa am retinut pentru viitor.

Ce m-a frapat atunci a fost faptul ca o distinsa doamna doctor manager la un renumit spital oftalmologic din capitala isi exprima extrem de vehementa oripilitatea fata de aceste practici insistand ca pe acest om trebuie “sa il opreasca cineva” si “cum i se permite??? ”

Dincolo de cuvinte am remarcat, intr-un colaj alternativ din doua interviuri, unul cu Adi de la Brad si unul cu aceasta doama ca ea era extrem de vehemeta, petru mine personal, deranjant de vehementa in timp ce Adi se exprima atat de calm dar in acelasi timp cu atat de multa convingere, determiare echilibrata, cu un zambet permanent in coltul gurii. In mintea mea cel putin era evident in ce parte merge dreptatea.

Povestea asta imi aminteste de Nicu Covaci:

In umbra marelui urss youtube

In zilele noastre, dupa cativa ani, acea doamna doctor se lupta cu cancerul in timp ce Adi se gaseste la fel de sanatos cum a fost intotdeauna. De unde as concluziona ca e recomandat sa-i lasi in plata Domului pe cei ce nu ti-au gresit personal si poate chiar si pe cei ce ti-au gresit. Are cine face dreptate.

Cautand informatii in media acum un an despre acest loc am putut observa ca toate referirile publice sunt impotriva lui Adi de la Brad.

Am aflat ca acum cativa ani a fost vizitat de o echipa de la Kanal D si cu atat mai mult acestia i-au devenit ostili cu cat au fost lasati sa astepte la poarta mai multe ore deoarece Adi de la Brad nu se afla la locatie iar pana la intoarcerea sa nu li s-a permis accesul in centru.

Insa, cu toata ostilitatea afisata nici macar media nu a putut sa ignore faptul ca Adi de la Brad este un om sigur pe sine, sigur pe ce face si cu o determiare de stanca, cu convingerea indestructibila pe ceea ce se bazeaza dar, in acelasi timp, fara sa faca parada de asta.

Deci in 2016, la inceputul lunii mai am sunat la numarul de telefon afisat pe site http://www.meditatie.ro/. Nu mi s-a raspuns dar dupa cateva ore m-a sunat inapoi. Era chiar Adi de la Brad.

Am vazut mai tarziu, locuitorii din centru au si folosesc telefoane mobile insa singurul PR este Adi.

Ii spun ca vreau sa vin la curs, imi spune sa ma documentez pe site sa vad despre ce este vorba si daca imi pastrez decizia, sa trimit un mail. Zis si facut.

Dupa cateva zile primesc un mail de confirmare prin care sunt informata ca mi s-a rezervat un loc la cursul din iulie (15-25), al doilea de anul trecut, primul a fost la sfarsit de mai, inceput de iunie (inainte sa inceapa vacanta elevilor) iar al treilea si ultimul la sfarsit de august, inceput de septembrie, prea tarziu pentru mine.

Imi sun astrologul sa ii spun fericita ce intentionez sa fac. Spre uimirea mea imi raspude flegmatic ca vipassana este o meditatie care in India era practicata de saraci si in inchisori.

Ma indispune. De asta nu retin decat jumatate din ce mi-a spus si anume partea cu saracia.

Se impun ceva precizari.

Felul in care un incepator ia cunostinta de aceasta practica spirituala respecta niste reguli stricte.

Este vorba de aceste zece zile de meditatie si introspectie cu un program strict. Sunt zece ore de meditatie zilnic impartite in opt etape separate de pauze de masa sau pauze de odihna.

Pe parcursul acestor zece zile fiecare participant tine post de vorbire.

Cazarea se face in doua cladiri cu mai multe dormitoare cu paturi suprapuse.

Nu stiu daca cei care isi dedica viata practicarii vipassana fac vreun legamant de saracie insa se comporta ca si cum ar fi facut asta. Trairea vietii intr-un mod modest este un must.

Dotarile sunt minimale si imi amintesc de studentie cand faceam bivuac in padure. La Dumbrava nu am avut ocazia sa fac bivuac insa modul de viata este auster si naturist.

Masa se serveste in sala de mese care este dotata cu saltele, fara mese, fara scaune si mananci stand pe aceste saltelute dupa ce ti-ai luat tava cu macare de la fereastra bucatariei.

Meniul este vegetarian insa suficiet, extrem de sanatos, partial din produse proprii cum ar fi magiunul de prune, delicios.

In sala de mese jumatate este rezervata femeilor si jumatate barbatilor, la mijloc fiind o perdea ce limiteaza vizibilitatea.

Inceperea orei de meditatie este anuntata de clinchetul unui clopotel pe care il plimba si il suna organizatoarea de serviciu prin tot campusul.

Programul de meditatie si de pauze este afisat clar pe site.

Meditatia se face in sala de meditatie care are capacitate de doua sute de persoane. Femeile si barbatii stau separat atat in sala de meditatie cat si la cazare si la masa insa doar in sala de meditatie se pot vedea, lucru dealtfel irelevant petru ca acolo fiecare are treaba lui si nu se merge pentru socializare.

In sala de meditatie fiecare are locul sau avand cate o pernuta pe care se aseaza. Cand se intra pentru prima data pe fiecare pernuta se afla un bilet pe care scrie numele persoanei ce va folosi acea pernuta.

Locurile nu se schimba pana la sfarsitul cursului.

Nu se permite sa stai culcat pe spate in sala de meditatie.

Mai este un aspect pe care eu nu l-am stiut inainte sa vin la curs sau poate doar nu l-am inteles si anume ca nu este permis sa lipsesti de la meditatie. Daca nu mergi in sala organizatoarea observa locul liber si vine sa te caute sunand insistet clopotelul acela pe langa tine pana cand, de mila, de sila tot te duci in sala.

Pentru mine insa asta a facut diferenta pentru ca la un moment dat am avut nevoie de pauza de meditatie, nu mi s-a permis motiv pentru care am decis brusc sa abandonez dupa patru zile deci nu am parcurs intregul curs de zece zile.

Nu voi intra in detalii sa explic de ce nu am avut capacitatea sa continui, motivele fiind personale.

Deasemenea nu voi intra in detalii sa explic transformarile ce se petrec pe parcursul celor zece zile, astea sunt lucruri ceva mai intime ce se pot afla experimentand desi nu este un secret si este o cale oarecum batatorita ce are in general cam aceeasi manifestari la toti oamenii.

Cert este, organizatorii ofera aceste conditii de initiere exact asa cum sunt si care respecta traditii milenare si sunt luate la pachet exact in forma asta.

Pentru participarea la curs nu se plateste nimic. Se accepta donatii doar la incheierea celor zece zile, dupa posibilitatile fiecaruia si la latitudinea fiecaruia.

Am revazut acum pozele de pe site si, cunoscand deja ce este acolo imi dau seama ca galeria foto prezinta mult prea multa modestie, persoanele pe care le-am intalnit acolo mie mi-au parut extrem de instruite, echilibrate, niste fete foarte dragute, naturale, ce emana inteligenta.

Inainte sa ajung ma puteam astepta la orice, nestiind despre ce este vorba, puteam gasi o adunatura de oamei exclusi de societate, neadaptati si bulversati. Nici vorba de asa ceva. Pare mai degraba un centru de excelenta si de elita.

Ciudat insa, traind printre oameni ajungi sa te ascunzi daca doresti sa ai o viata simpla si fireasca ca sa nu fii atins de oprobiul public.

Poze din centru nu am si nici nu prea as avea cum sa am deoarece este interzis a se fotografia sau a se iregistra in vreun fel “electronic” zona respectiva (ca inregistrarile mentale nu pot fi controlate sau cel putin asa credem noi :)) si nu vorbim despre o permisiune sau o interdictie formala ci de una cat se poate de functionala, nici nu prea ai cum sa faci poze pentru ca nu ai cu ce, orice aparatura este retinuta de catre organizatori la intrarea in centru si restituita la plecare.

Nici pe drum nu am facut poze pentru ca nu ma gandeam la asta, nu era tura foto si nu pentru asta mergeam, nici nu-mi statea capul la asta desi peisajele salbatice din locurile pe care le-am strabatut erau superbe. Sigurele poze pe care le am sunt din Deva, la intoarcerea in lumea dezlantuita, intr-un moment de relaxare.

La curs au venit multe persoane, capacitatea de doua sute de persoane (aproximativ) s-a ocupat in intregime si am informatii ca se ocupa la toate cele trei cursuri organizate anual (vara), judecand dupa informatiile transmise pe site-ul lor – “locurile pentru mai s-au ocupat”, “locurile petru iulie s-au ocupat” … samd. ceea ce inseamna – cel putin in mintea mea – ca acest centru raspunde unor nevoi majore si stringente pe care societatea noastra le are AZI. Adica avem urgente. Sunt lucruri care nu mai pot functiona asa cum sunt. Ce punem in loc? Cum ne organizam viata?

O schimare majora s-a intamplat in turism la noi dupa anii ’90. Inainte nu aveam pensiuni si agroturism iar acum sunt atat de apreciate.

Se pare ca a venit vremea unei noi schimbari si unui nou pas inainte.

De cand ma stiu am preferat turismul de grup in detrimentul turismului individual.

In prima tinerete umblam prin munti cu speologii. Astfel am vazut pesteri intr-un fel in care nici un turist cu ghid nu le vede si faceam tabere in locuri salbatice care numai turistice nu erau insa aveau carst amplu sau pe orizotala sau pe verticala, cu apa sau fara.

Am ajuns sa stau la masa cu somitati in domeniu si cred ca nu se supara nimeni daca voi numi cativa – era Cristi L. – ulterior a devenit coordonatorul National Geografic in Romania (la vremea aia Romania nici nu avea National Geografic) si care apoi a gasit pestera Movile din Dobrogea care a starnit o adevarata isterie la NASA, erau Cristi G., Povara de la Institutul de Speologie si nenumarati multi alti specialisti din tara pe care ii intalneam cand mergeam uneori la Congresul anual.

Nu spun asta ca sa ma laud ci pentru ca abia acum realizez cat de mult conteaza faptul ca AmFostAcolo.

Niciodata nu am avut vreo contributie notabila, nu am descoperit nici o pestera, nu am avut nici o prezentare, nu am tinut nici o prelegere la nici o intalnire de profil. Si totusi – cat de mult conteaza. Eram o copila aiurita invartindu-ma prin peisaj. Cred ca nici nu-si aminteste nimeni de mine. Si totusi…

Atat eu cat si alte persoane ca mine putem face diferenta pentru atingerea numarului necesar de persoane care sa alcatuiasca masa critica ce produce o schimbare, alcatuind trepte spre viitor.

Si Centrul Vipassana de la Dumbrava de Sus (Hunedoara – pe langa Brad) poate face o diferenta in directia asta.

Poate si pentru asta este important sa scriu despre asta desi stiu ca este un subiect cotroversat si, recunosc, am avut multe reticente in a il expune.

Cand m-am plictisit de pesteri am inceput sa umblu pe supratafa. O vreme…

In ultima vreme explorez mai mult restaurante :) dar si asta e interesant.

De putina vreme incoace observ o oarecare mixtura intre turismul clasic si turismul specializat adica gasesc agentii de turism organizate altfel, care se imprietenesc cu turistii, fac gasca si ii duc prin munti pe trasee nemarcate sau fac rafting pe ape repezi. E interesant si eu zic ca e o directie buna.

In acelasi spirit se dezvolta mult si turismul spiritual unde grupuri mari sau mici merg prin munti sa mediteze, sunt programe specializate mai lejere sau mai rigide.

Cum spuneam, m-au interesat mereu variantele alternative si mi-a placut sa experimentez lucrurile facute “altfel” prin incercari de explorare a potentialului uman dar si social, adica ne putem organiza viata si “altfel” decat in felurile stabil consacrate, desigur, cautand mereu spre imbunatatire.

Iata! NU printr-o coincidenta am gasit de curand biserica Sfantul Francisc de Assisi, am si scris despre asta (articolul anterior) iar acum, scriind despre tendinta mea de a trai altfel, fac conexiunea cu viata Sfantului Francisc de Assisi, crezul sau, modul in care si-a schimat radical viata si a plecat gol dintre oameni pentru a crea ALTCEVA si iata ce a produs, ce efect incredibil, poate pe care el insusi nu si l-ar fi imaginat niciodata si ce reprezinta astazi pentru umanitate si ce va reprezenta inca.

Imi amintesc cat m-a impresionat dar si cat m-a marcat filmul despre viata sa: “Frate Soare, Sora Luna”, un film de Franco Zeffirelli, senzational drive.google.com/file/d/0 ... Td3bjZ3TXM/view

Poate ca voi fi prea tehica si voi oferi informatii prea greu de digerat insa imi asum acest risc.

Vorbind de tendinta de a fi ALTFEL si a cauta variante de viata ALTFEL decat ceea ce este deja consacrat nu pot sa nu ma gandesc la Era Varsatorului care s-a facut simtita spre sfarsitul anilor ’60, care a urmat Erei Pestilor cand am fost onorati de catre Iisus si care Era a Varsatorului este impulsiv progresista care a schimbat multe lucruri din radacini.

Strecor si putina astrologie ca nu ma pot abtine, Varsatorul este acel vizionar ce se duce in viitor, ia informatii de acolo si le aduce in prezent spre a schimba prezentul facandu-l compatibil cu viitorul adica facand posibil ca viitorul sa se intample. In orice caz, sparge multe din convingerile prezente ce nu permit reformelor viitorului sa se manifeste.

Si ca sa enervez si mai mult o sa scriu si despre nodurile lunare care arata directia de ansamblu a vietii oricarui om, respectiv Nodul Sud reprezinta lucrurile pe care deja le stii adica trecutul in timp ce Nodul Nord arata lucrurile pe care urmeaza sa le inveti, lucrurile catre care te indrepti adica indica viitorul. Pentru mine Nodul Nord se afla fix in Varsator adica ma impacteaza fix lucrurile care sunt ALTFEL – doar am facut o pledoarie intreaga in directia asta mai sus – lucrurile progresiste, evolutive, diferite, revelatoare.

Si iata ce ironie, gandindu-ma la Vipassana vorbesc despre progres insa Vipassana este o traditie milenara – parca a fost o vreme abandonata, au fost timpuri cand se practica pe scara larga apoi doar in cercuri restranse dar nu a disparut.

Asta ma duce cu gandul iar la evolutia in spirala a umanitatii cand accesam periodic practici trasformatoare deci iata cum ne innoim utilizand lucruri extrem de vechi. Ce contradictie in termeni!

Acum imi este foarte clar la ce folosesc zilele ploioase, intr-o zi insorita nu cred ca as fi produs astfel de reflexii ci mi-ar fi fugit ochii pe fereastra si nu as fi fost capabila de introspectie :)

Nu stiu daca recomand altora sa experimenteze participarea la activitatile acestui centru, avand in vedere specificul.

Pentru fiecare hotararea de a experimenta un astfel de program este o decizie mult prea personala si tine totalmente de episoadele pe care le traverseaza in viata. Unii oameni traiesc ceva mai linear, altii traiesc ceva mai spiralat adica periodic acceseaza provocari similare ce se tot repeta insa difera mult de provocarile anterioare in timp si de cele urmatoare adica traiesc experiente diferite flagrant insa care se repeta periodic (uneori chiar neasteptat).

Eu personal nu stiu daca as repeta experienta sau daca as mai merge acolo, nu am motive care sa ma retina sa merg, stiu doar ca in perioada urmatoare am alte lucruri de facut insa poate fi posibil sa vina vremea sa ma apropii iarasi de acest loc in cine stie ce circumstante cu atat mai mult cu cat am luat cunostinta de existenta acestui loc si de modul in care functioneaza si stiu ca pot avea acces acolo fie la curs fie ca si vizitator.

Si ca sa fie cercul complet, anul acesta, tot in zilele Pastelui am descoperit un proiect ce mie imi pare extrem de interesant si intentionez sa explorez – este vorba despre centrul de ioaniti Manastirea Sfanta Familie https://manastireasfantafamilie. wordpress.com/cine-suntem/ Si atasat de asta, am descoperit cum orice tanar de peste 7 ani poate deveni cercetas;) http://scout-amd.ro/

---

VIZUALIZĂRI: 5744 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI