ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 11.02.2017
DE Cris
Avatar Cris
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Brașov
ÎNSCRIS: 12.04.08
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Morile de apă de la Rudăria [Eftimie Murgu, CS]

ADNOTĂRI RUBRICĂ: Rezervația mulinologică Eftimie Murgu
NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Morile de apă de pe Valea Rudăriei - simplitate, frumusețe, bucurie

TIPĂREȘTE URM de aici

În viață avem parte de multe bucurii, dar de multe ori facem eforturi (financiare, în primul rând) pentru a obține acele momente care să ne scoată din cotidian, să ne facă să uităm, măcar pentru câteva zile, de toate grijile pe care, într-o mai mare sau mai mică măsură, le avem toți. Și, câteodată, găsești un loc care să scoată la suprafață copilul din tine, care știa ceea ce tu ai uitat, pe măsură ce ai devenit adult: să se bucure de lucrurile simple, mărunte, pe care de multe ori uiți să le mai observi. Un astfel de sentiment a trezit în mine vizita pe Valea Rudăriei, în satul Eftimie Murgu. Un sat izolat, pierdut printre dealurile județului Caraș - Severin, în care parcă timpul a stat pe loc și viața pare să se desfășoare cu o altă viteză decât cea cu care suntem obișnuiți.

Cu toate acestea, Eftimie Murgu este un sat care ascunde o comoară: un complex de mori de apă inclus în patrimoniul UNESCO. Este cel mai mare complex de mori de apă din România și din sud-estul Europei, construite exclusiv din lemn și care au sisteme hidraulice primitive. Morile de apă datează din secolul al XIX-lea, la început fiind în număr de aproximatix 50. De-a lungul timpului multe au fost distruse, inundate de apele râului. Complexul mulinologic a fost, la începutul anului 2000, restaurat pe bani europeni de către Muzeul Astra din Sibiu, acum existând aici 22 de mori de apă încă funcționale.

Nu știam nimic despre acest loc până să ajungem la Cazanele Dunării, la Eșelnița. În prima seară, stând de vorbă cu gazda noastră de la pensiunea Casa Aless și rugând-o să ne spună ce am mai putea vizita în zonă, am aflat că putem dedica o zi unei vizite în Cheile Nerei, pentru a vedea cascada Bigăr. Ne-a sugerat să vizităm și morile de apă de pe Valea Rudăriei, care erau oricum în calea noastră. Auzisem atât de multe lucruri despre Bigăr, văzusem atât de multe poze frumoase, spectaculoase chiar, încât nu puteam să fim atât de aproape de ea fără a merge să o vedem. Aveam de vizitat două obiective în acea zi, dar numai unul era vedeta: Bigăr, cascada care a fost declarată una dintre cele mai frumoase din lume. Cât de tare ne înșelam aveam să aflăm doar seara, stând pe terasa pensiunii noastre gândindu-ne la ziua care a trecut. Marele câștig al acestei plimbări, vedeta, avea să se dovedească a fi vizita pe Valea Rudăriei, cu ale sale mori de apă.

Am ales să mergem să vedem morile de apă la întoarcerea spre pensiune, așa că, venind dinspre cascada Bigăr spre Orșova, undeva după localitatea Bozovici, pe partea dreaptă a drumului am intrat pe drumul ce se desprinde din șoseaua principală, drum ce duce spre satul Eftimie Murgu. Nu trebuie să vă faceți griji că veți rata drumul care duce spre sat deoarece acesta este bine semnalizat. Deși asfaltat, drumul este destul de rău, cu multe gropi, dar cum nu ne grăbeam și mai ales cum nu mai era nici o altă mașină pe șosea, nu a fost absolut nici o problemă, am mers încet și am putut evita cu succes cele mai multe dintre acestea. Și, la un moment dat, când un arici deloc grăbit traversa șoseaua, ne-am bucurat că nu am putut merge mai tare. Cum nu ne grăbeam, că doar eram în vacanță, am oprit și am așteptat până am văzut ariciul că ajunge în siguranță în iarba de pe marginea drumului, pentru că îmi era frică să nu vină cumva o mașină condusă de un șofer mai grăbit, care să nu îl observe. După câțiva kilometri am ajuns la intrarea în sat, am mers până în dreptul bisericii din centru, iar de acolo am luat-o pe drumul din stânga acesteia, ajungând pe Valea Rudăriei, putând observa deja râul Rudăria și primele mori de apă, care, aflându-se în gospodăriile sătenilor, nu pot fi însă vizitate. Ne-am continuat drumul și peisajul devenea tot mai frumos, aveam peretele de stâncă pe partea dreaptă și albia râului, mărginită de pădurea de fagi pe partea stângă. Din loc în loc există locuri în care puteți lăsa mașina, dar noi am ales să mergem până la ultima moară, să găsim acolo un loc de parcare și să ne întoarcem pe râu în jos. Și bine am făcut, pentru că după ultima moară, Moara de la tunel, am găsit o poieniță mărginită de pădure, în care am lăsat mașina.

Am coborât, am studiat puțin împrejurimile, am citit informațiile de pe panoul care indica ce drumeții se pot face în zonă și am pornit înapoi pe drum, spre sat, bucurându-ne de frumusețea peisajului. Eram singurii care ne plimbam prin zonă, parcă nici nu mi-a venit să cred că după aglomerația de la Bigăr găsim un loc în care putem să ne bucurăm în liniște de frumusețea naturii. Am ajuns relativ repede la scările de piatră ce coboară spre Moara de la tunel și, mergând pe poteca ce duce la moară, am rămas plăcut surprinși să vedem că aceasta este în funcțiune și că pe banca din fața acesteia stătea o femeie în vârstă, care croșeta liniștită. Și-a continuat lucrul până când am ajuns în dreptul ei, studiindu-ne discret, ne-a lăsat să facem poze morii, dar după ce ne-am salutat s-a ridicat și a venit lângă noi, evident dornică de companie.

Cei câștigați am fost noi, pentru că bunica s-a transformat ad-hoc în ghid, poate cel mai draguț ghid pe care îl puteam avea. După ce ne-a lăsat să studiem moara și pe interior, și-a luat în serios rolul de ghid și a început să ne explice cum funcționează aceasta. Am aflat de la ea că toate cele 22 mori sunt funcționale, ele fiind folosite de săteni prin rotație, pe baza unui program bine stabilit, care este afișat pe peretele exterior al fiecărei mori. Bunica era acolo de câteva ceasuri bune și avea de stat până se însera, dar a spus că nu termină de măcinat și că va trebui să se întoarcă și a doua zi. Ea era cea care punea moara în funcțiune și tot ea o oprea la plecare. Ne-a arătat, evident, cum făcea asta, ducându-ne întâi în spatele morii și arătându-ne stavila care era acționată de o manetă aflată în interiorul căsuței. Moara de la tunel este numită astfel după tunelul pe care sătenii l-au săpat în stâncă în spatele ei, pentru a mări debitul apei. Între ieșirea din tunel și moară, pe un jgheab, era stavila, care se ridica atunci când cineva dorea să macine grâul și se cobora când treaba era terminată, oprind astfel apa să mai învârtă roata morii.

După ce ne prezintă exteriorul morii, bunica ne îndeamnă să intrăm, pentru a-și continua prezentarea. Ne înghesuim toți patru în căsuța mică de lemn, iar vocea bunicii este aproape acoperită de scrâșnetul pietrelor de moară. Ne arată pâlnia mare, de lemn, în care pune grâul ce curge prin partea îngustă a acesteia, ajungând între cele două pietre mari, care îl macină lent. Făina rezultată curge într-o cuvă din lemn, căptușită pe interior cu metal, iar de aici este luată și pusă în saci. O ascultăm fascinați, ca niște copii, pentru că era pentru prima oară când vedeam o astfel de moară în funcțiune. Iar mirosul din interiorul morii, hmmm, mirosul acela de măciniș, ne va persista în nări pentru mult timp.

Cu greu ne-am lăsat duși de acolo, dar cum morile de apă se întind pe 2-3 km a trebuit să îi spunem sărut mâna bunicii pentru frumoasa lecție pe care ne-a oferit-o și să plecăm mai departe.

Mergând pe șosea trebuie să fii foarte atent pentru a observa morile aflate de o parte și de alta a râului. Unele dintre ele sunt ascunse prin desișul pădurii, așa că sunt mai greu de observat. Dar dacă vezi câte un acoperiș de lemn ieșind dintre frunze sau câte o potecă mărginită de un gard de lemn ce coboară spre albia râului, poți fi sigur că ai găsit o moară. Acest joc de-a v-ati ascunselea a dat, cu siguranță, un farmec aparte acestei plimbări, pentru că ne bucuram ca niște copii când descopeream câte o moară.

De fiecare dată ne apropiam de micuțele mori pentru a le vedea de aproape, unele erau închise cu lacăt, altele erau deschise, puteai intra pentru a le studia mecanismul, dar nu le puteai vedea funcționând. Fiecare moară are un nume, dat de localnici, nume pe care îl poți afla de pe tăblița pusă deasupra intrării: Moara de la tunel, Moara Trăiloanea, Moara Firiz, Moara Roşoanea, Moara Îndărătnica dintre Râuri, Moara Prundulea, Moara Popeasca, Moara Maxinoanea, Moara Hămbăroanea etc.

La un moment dat auzim din nou sunetul pietrelor ce măcinau și rămânem uimiți că avem norocul, pentru a doua oară, să găsim o moară în funcțiune. Coborâm printr-o pădurice deasă, umbroasă, urmând poteca bătătorită care ne duce spre râu. Cum ieșim din pădure ajungem într-o micuță poieniță aflată pe malul apei, unde un băiat singur pescuia liniștit. De partea cealaltă a râului se afla moara pe care o auzisem, iar în fața ei stătea o femeie, probabil bunica băiatului, așteptând ca grâul să fie măcinat. Albia râului era destul de lată în acel loc și nu am găsit o cale pentru a ajunge pe partea cealaltă fără a exista riscul de a ne uda. Și nici nu ne-am chinui prea tare să o găsim pentru că văzusem deja în funcțiune Moara de la tunel, așa că ne-am mulțumit să facem un mic popas în poieniță pentru a ne trage sufletul și pentru a ne bucura pur și simplu de natură și de liniștea care ne înconjura. Liniștea era tulburată, în mod plăcut, desigur, doar de sunetul râului, de scrâșnetul pietrelor de moară și de ciripitul vesel al păsărelelor. Singurii care ne țineau companie erau niște fluturi portocalii care roiau în jurul nostru și după care am alergat pentru a-i fotografia. La un moment dat moara s-a oprit, bunica și-a strigat nepotul pornind apoi prin pădure, pe potecă, cu un sac mare de făină în spate.

Am rămas mult timp acolo, gândindu-ne la viața simplă și deloc ușoară a acestor oameni, care aveau însă parte de atâta frumusețe nealterată, de liniștea oferită de natură.

Vizita la morile de apă de pe Valea Rudăriei a fost una care mi-a încântat sufletul. Este un loc în care timpul este parcă măcinat de pietrele de moară, făcându-te să devii iar copilul care știe să se bucure alergând după fluturi, care zâmbește fericit când vede o floare frumoasă în pădure, care se bucură când descoperă o căsuță în pădure. Am plecat de acolo mai bogați sufletește, încântați de tot ceea ce am văzut și am înțeles încă o dată că fericirea constă în lucruri mărunte. Trebuie doar să ne deschidem sufletul și să facem loc copilului din noi să iasă la suprafață. Are încă multe lucruri să ne învețe. :)

Dacă ajungeți în zonă, fie în Cheile Nerei fie în zona Herculane/Cazanele Dunării, vă recomand cu mare drag să vă rupeți câteva ore din timpul vostru pentru a vedea Valea Rudăriei și morile de apă aflate de-a lungul ei. Veți găsi aici frumusețe și simplitate, veți avea parte de o frumoasă plimbare în mijlocul naturii, veți vedea lucruri noi și vă veți relaxa. Iar copilul care ați fost odata cu siguranță vă va mulțumi, . :)

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Cris in 11.02.17 09:25:11
Validat / Publicat: 11.02.17 11:47:03
VIZUALIZĂRI: 4549INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Cris); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 79300 PMA (din 60 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

33 ecouri scrise, până acum

webmaster [11.02.17 12:19:40] »

Articolul este selectat ca fiind "de interes turistic crescut" (dintr-o destinaţie inedită sau de la care nu avem impresii recente).

Beneficiază în consecinţă de un spor de punctaj la voturile FB/FU şi B/U (1300 PMA, respectiv 600PMA)

-

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

ANILU [11.02.17 15:08:38] »

@Cris: Copilul din mine iți mulțumește pentru frumoasa plimbare pe valea Rudariei.

Simplitate, natură, verde, fluturi și un arici.

Mi-a plăcut cum ați făcut planul plimbării, vedeta inițială fiind cascada Bigar, peste care ai trecut foarte repede cu povestitul (sau poate ne vei povesti separat) și ați ajuns într-un loc de poveste parcă uitat de timp sau rămas pe loc.

Mulțumesc pentru plimbare.

Toate cele bune.

Cris [11.02.17 18:02:07] »

@webmaster: Mulțumesc mult!

Cris [11.02.17 18:09:51] »

@ANILU: Cu drag, mi-a făcut și mie plăcere să retrăiesc plimbarea povestind despre ea.

Peste Bigăr am trecut repede și nici nu voi povesti altceva, pentru că mie nu mi-a spus nimic. Este, după mine, mult prea promovată și am mers acolo, poate, cu așteptări mult prea mari. Am fost dezamăgită și aș fi regretat că am pierdut o zi pentru a merge de la Cazane doar pentru a o vedea.

Morile de apă de pe Valea Rudăriei au făcut să merite drumul. Și de câte ori mă voi gândi la acea zi la ele mă voi gândi, nu la Bigăr, cea pentru care am mers inițial acolo.

Sunt multe locuri frumoase, dar unele dintre ele îți intră pur și simplu în suflet. Așa a fost acest loc pentru mine.

Testosu' [11.02.17 20:14:02] »

@Cris: Tare ma bucur sa aud ca au fost refacute morile dupa teribila viitura de pe Valea Rudariei, din 2015.

Pacat ca nu este promovata aceasta faina zona, cu toate ca este atat de aproape de "vestita" cascada Bigar, o cadere micuta de apa, draguta ce e drept, dar nici pe departe atat de frumoasa pe cat este de laudata. Dar o ajuta si faptul ca este la marginea soselei. Pacat ca administratia locala nu prea face nimic in a promova turismul local. Inteleg ca si drumul pana in Eftimie Murgu este cel putin la fel de rupt pe cum l-am gasit si noi in 2014.

Ca o micuta atentionare, faptul ca Valea Rudariei face parte din arealul cunoscut al viperei cu corn, Banatul Montan, este recomandat in a acorda un pic mai multa atentie unde pui piciorul, sau unde te sprijini cu mana de vreo piatra sau bustean cazut.

O zic pentru ca la intoarcerea pe jos, prin chei, spre sat, am inalnit o vipera cu corn ce se tara alene chiar pe asfalt, spre hatisurile de pe firul apei si al morilor.

La fel am intalnit un superb exemplar pe Valea Cernei, in Cheile Tasnei, ce sub nicio forma nu dorea sa plece din poteca sa putem trece si noi. Am postat fotografiile lor cu ocazia scrierii unor articole despre acele zone.

Si am intalnit astfel de vipere cu sau fara corn prin locuri unde nu credeam ca le voi zari, sau in perioade ale anului care nu ar fi trebuit sa le intalnesc. Asa am intalnit o vipera cu corn in Canionul Emen, la bulgari, ... de Craciun. Sau primavara in Ciucas, sau pri Retezatul Mic si Mare, prin Calimani.

Pe multe am apucat sa le fotografiez si sa le identific fara dubii, chiar si pe cea langa care am calcat din neatentie in Cheile Scorotei, in Retezat.

Asta nu inseamna ca trebuie sa mergem cu teama, sau sa nu mai vizitam acele zone, ci doar a fi un pic mai atenti pe unde mergem.

Fain articol, felicitari!

elviramvio [11.02.17 20:22:53] »

@Cris:

Frumos articol.

Cris [12.02.17 07:42:45] »

@elviramvio: Mulțumesc frumos!

@Testosu': Îți mulțumesc pentru frumosul ecou pe care l-ai scris și pentru sfaturile date. Nu m-am gândit, evident, absolut deloc la șerpi și mă bucur că nu am văzut așa ceva pentru că m-aș fi speriat rău.

Sunt încântată să văd că ai aceeași părere ca și mine în legătură cu mult prea promovata Bigăr. Atât de multă lume o laudă încât am crezut inițial că am eu o problemă. Dar exact așa am perceput-o și eu, o cădere micuță și drăguță de apă. Mi-a plăcut mai mult mediul natural în care este amplasată, drumul din parcare până la cascadă, decât cascada în sine.

Este mare păcat că Morile de apă și în general Valea și Cheile Rudăriei nu sunt promovate, așa cum spui și tu, mai ales că sunt la 30 km (o jumătate de oră cu mașina de la Bigăr). La Bigăr era foarte aglomerat, parcarea plină de mașini, veneau autocarele cu copii unul după altul. Am stat la coadă să intrăm la Izbuc, am stat la coadă să urcăm la Grotă. Și am mai și fost dezamăgiți. Am fost surprinsă să văd că la mori nu era nimeni, deși zona este mult mai frumoasă și este la doar 30 km de cascadă. După cum am scris, vedeta dintre cele două obiective au fost pentru mine morile de apă, nicidecum cascada Bigăr.

Noi am aflat despre morile de pe Valea Rudăriei de la gazdă și, pentru că mi-au plăcut atât de mult, am vrut să povestesc despre ele tocmai pentru că sunt ,,altceva". Dacă autoritățile locale le tratează ca pe Cenușăreasa în comparație cu cascada, merită să le promovăm noi, măcar din gură în gură.

Vacanțe plăcute îți doresc!

Dan&Ema [12.02.17 08:34:03] »

@Cris: Imi doresc mult sa ajung pe Valea Rudariei, la mori. Am vazut mai multe reportaje. Unul cu Cristian Tabara care a promovat in stilu-i caracteristic aceste comori, apoi din pacate unul despre teribila viitura de care spunea si @Testosu. Anul trecut am facut concediul in Caras Severin, dar nu am ajuns pe Valea Rudariei, cu toate ca am umblat de colo colo tot timpul. Era e drept, si putin mai departe.

Felicitari pentru articol si poze. Trebuie sa ajung candva aici!

krisstinna [12.02.17 08:45:20] »

@Cris: Cât de mult regret că nu am știut de aceste mori! Anul trecut în iulie am fost în zonă, am văzut cascada care nu e ceva wow, dar a fost totul neprogramat, nu m-am informat din lipsă de timp. Nu știu dacă voi mai ajunge curând prin locurile acelea dar am privit pozele și am pășit alături de tine.

Eu știam de vipere, de-aia am ocolit mulți ani și Cheile Nerei , dar mi-am zis că trebuie să prind curaj, ce ți-e scris oricum se întâmplă. Pericole sunt mereu, la tot pasul...

Prin ce coclauri am umblat noi mă așteptam să zăresc șerpi, dar nu a fost să fie, am avut noroc.

Aaa, unde sunt șerpi există și arici mulți. La fel și la mine la curte

Felicitări draga mea!

Carmen Ion [12.02.17 10:30:23] »

@Cris: Frumos articol. Mi-ai deşteptat amintiri foarte plăcute din excursia făcută în vara trecută în Ţara Almăjului, unde am vizitat - la fel ca voi - cascada Bigăr şi morile de la Rudăria (Eftimie Murgu), dar cu oprire şi în satul Bozovici.

Fiind în zi de duminică, nu am prins nicio moară în funcţiune, şi nici nu am beneficiat de vreun "ghid". Dar chiar dacă nu am avut norocul vostru, zona ne-a plăcut foarte mult şi ai dreptate, e păcat că nu este promovată mai bine.

Cris [12.02.17 21:53:46] »

@Dan&Ema; @krisstinna; @Carmen Ion: Vă mulțumesc frumos!

mishu [13.02.17 10:39:44] »

@Cris: Foarte frumos povestit si o foarte frumoasa reclama facuta acelor locuri. Iar pozele sunt minunate.

Felicitari, votat cu mare drag.

Aurici [13.02.17 11:20:19] »

@Cris: Am fost și noi în Țara Almăjului la sfărșitul lui august anul trecut și am avut cazare în Bozovici. Am scris un articol elogios la adresa Florii Almăjului, mi-a plăcut mult acolo și spuneam cu regret același lucru, că zona nu este mai mult mediatizată pentru că este foarte frumoasă și are ce oferi.

La Moara de la Tunel era altă bunicuță dar la fel de dornică să ne povestească despre mori și despre zonă.

După ce se termină morile încep Cheile Rudăriei, o zonă spectaculoasă de câțiva km (vreo 6, dacă nu greșesc) pe care eu am făcut-o pe jos. Drumul oricum se înfundă, nu duce nicăieri.

La începutul cheilor, pe malul Rudăriei, este un platou unde este un izvor amenajat, mese și băncuțe de lemn și multe vetre de foc, semn că este loc de campare acolo. La sfârșitul lui august când am fost noi era doar un cort.

Ariciul din poza ta mi-a adus aminte de cei 3 pe care i-am avut și eu. L-am adus pe primul pentru că știam că dacă ai un arici grădina nu mai suferă de nimic. Așa a fost. Cât l-am avut pe el, nu tu melci, nu alți dăunători. Dar săracul se simțea în captivitate și tot timpul îl găseam la poartă scormonind în speranța că va reuși să evadeze. L-am dus în lumea lui și la fel am făcut și cu ceilalți doi cu care am mai încercat. Acuma ne-a trecut. Orice ar păți grădina noastră nu ne mai rezolvăm problema cu arici pentru că lumea lor este câmpul, nu un spațiu închis.

Am scris ditamai ecoul dar mi-a făcut placere să revăd și eu locuri în care am fost nu demult, pe care ni le-ai prezentat așa frumos. Cred că și din cauza pozelor care fac așa un contrast cu imaginea pe care am văzut-o pe geam în timp ce am citit articolul tău.

tata123 [13.02.17 11:40:18] »

@Cris: Frumos articol, superbă zona, excepțional complexul mulinologic. E o minunat că astfel de construcții reușesc să traverseze secolele și să ne demonstreze că „se poate” și în epoca contemporană.

O făină obținută în mod arhaic, fără a se îndepărta nutrienții bobului de grâu, este în mod sigur mai gustoasă și sănătoasă. Săptămânile trecute chiar citeam ceva despre fâina comercializată în mod industrializat, albită prin procedee chimice... brrrrr.

Am vizitat acest complex de mori de pe râul Rudăria înainte de indundațiile care au distrus o parte din instalații (au fost refăcute). Eram doar noi și natura, frunze imense de brusture, punți peste râu, gălăgia apei ce se strecura pe patul de pundiș ori se „înghesuia” pe jgheaburi de lemn... nu ratați! .

Cris [13.02.17 15:26:57] »

@mishu; @Aurici; @tata123: Vă mulțumesc frumos!

Mi-ar plăcea să pot răspunde fiecărui ecou în parte, dar pentru câteva zile nu am acces la calculator, iar de pe telefon e mai greu.

Dar vreau să mulțumesc din suflet tuturor celor care şi-au rupt puțin din timpul lor pentru a scrie ecouri atât de frumoase şi pentru a aduce completări valoroase. Se spune că unde-s mulți puterea creşte, iar voi, prin cuvintele voastre, m-ați făcut să simt că vocile noastre contează şi sper că împreună am reuşit să facem cunoscută o zonă atât de frumoasă din țara noastră.

Testosu' [14.02.17 09:41:06] »

@Cris: din pacate si cand am fost noi, eram singuri, singurei, nici un alt turist prin preajma.

... pentru că mi-au plăcut atât de mult, am vrut să povestesc despre ele tocmai pentru că sunt ,,altceva". Dacă autoritățile locale le tratează ca pe Cenușăreasa în comparație cu cascada, merită să le promovom noi, măcar din gură în gură

Mare adevar grait-ai!

Chiar ca sunt "altceva", iar cei ce ar trebui sa promoveze aceste locuri deosebite, "dorm in papuci", atat administratia locala cat si centrala. Pe principiu ca daca nu le iese" si lor ceva la afacerea asta (ceva comisioane), pentru ce sa se oboseasca.

S-au platit sume enorme pentru "celebra frunza", de promovare a turismului romanesc. Nu sunt in stare sa realizeze un site oficial de promovare a turismului din tara noastra, macar la nivelul celui realizat de bulgari, bulgari pe care ii vedem si tratam "de sus", dar care ne dau lectii de turism, chiar si in zona turistica montana, atat de vara cat si de iarna. De litoral nu mai comentez.

Se pare, cum bine ai zis, ca promovarea turismului romanesc este lasata din pacate, doar in seama noastra, a turistilor.

La fel de nepromovata, lasata nemeritat in uitare, este si minuantia de Cale ferata montana Oravita-Anina, prima de acest fel de la noi, veche de peste 150 ani.

La fel de data uitarii este si prima farmacie montanistica din Romania, veche de peste 250 ani, de la Oravita, sau laTeatrul Vechi Mihai Eminescu, si el tot in... Oravita, primul teatru din Romania, vechi de 200 ani.

Deci iata cate obiective turistice, zic eu, destul de interesante se gasesc in Oravita si in jurul ei, alaturi de superbele si salbaticele Chei ale Nerei, de Cascada Beusnita si Lacul Ochiul Beiului, cu a sa ireala culoare de smarald, ingustele Tunele sapate in stanca de pe Nera, dintre Sasca Romana si Podul Beiului, de Cheile si Cascada Susara .

Si toate acestea pe o raza de nici 70km, vreo 63km fiind de la Oravita pana la Eftimie Murgu, sau vreo 20km de la Oravita pana la intrarea in Cheile Nerei.

Si de promovat se promoveaza intens doar Cascada Bigar.

De fapt bine ca se promoveaza si asta, ca asa omul ajunge in zona si la fata locului descopera si adevaratele si multele frumuseti ale acelor locuri.

Vacante faine!

Testosu' [14.02.17 09:53:54] »

@krisstinna:

... Eu știam de vipere, de-aia am ocolit mulți ani și Cheile Nerei, dar mi-am zis că trebuie să prind curaj, ce ți-e scris oricum se întâmplă. Pericole sunt mereu, la tot pasul...

Prin ce coclauri am umblat noi mă așteptam să zăresc șerpi, dar nu a fost să fie, am avut noroc.

... si s-a materializat pana la urma plimbarea prin Cheile Nerei?

Intr-adevar chestia cu "ce ti-e scris" mi se pare perfect adevarata. Asa nu ar mai trebui sa mergem cu auto ca se poate intampla nu stiu ce, nu mai trebuie zbor cu avionul ca se intampla alt nu stiu ce, etc

krisstinna [14.02.17 11:49:46] »

@Testosu : Da, am fost anul trecut in luna iulie, a fost pe nepregatite, am fost foarte încântata.

Mie mi-a placut foarte mult Cascada Cârşa, mult mai mult decât Bigăr.

Iar Cheile Nerei sunt superbe, cu sau fără vipere

Eu nu scriu de obicei impresii de călătorie, le prefer pe cele despre cazare, sunt mai... uşoare şi nu necesită prea mult timp.

Bine, nici nu mă prea pricep eu la munţişori

Testosu' [14.02.17 12:18:02] »

@krisstinna: Cascada Cârşa este acea cascada faina aflata ceva mai sus de Cascada Bigar? ce se poate admira din sosea? Stiu ca am admirat o cascada cu cativa kilometri mai sus de Bigar, cred ca la momentul acela comparand-o cu Bigar ni s-a parut mai frumoasa. Chestie de gusturi!

Nu stiu daca este acea cascada cea de care vorbesti, nici nu am mai avut curiozitatea sa aflu cum se numeste acea cadere de apa.

Cheile Nerei le-ati parcurs in intregime? De la Lacul Dracului pana la Podul Beiului?

Testosu' [14.02.17 12:36:00] »

@krisstinna: Uite ca dupa un articol dedicat pesterilor vizitate de noi prin Bulgaria (poate voi scrie si unul despre pesterile romanesti) tot discutand acum despre cascade mi-a venit ideea de a scrie un articol despre cascadele vizitate de noi prin Romania.

Cris [15.02.17 09:21:52] »

@Testosu : Excelente ecouri, îți mulțumesc frumos pentru ele. Dacă ar fi să unim toate ecourile scrise de tine aici și dacă le-ai mai detalia puțin, ar ieși un nou articol de promovare a acestei frumoase zone din Banat. Ai tot respectul meu pentru implicare, în primul rând, se vede că este o zonă care ți-a rămas și ție la suflet.

Văzând patosul cu care vorbești și citind frumoasele ecouri scrise aici de către cei care au vrut să confirme că Valea Rudăriei merită o vizită am simțit satisfacția pe care o ai atunci când îți deschizi sufletul și vorbești despre ceva care l-a atins, temându-te că poate acel ceva nu se ridică la așteptările altora și descoperi că nu ești singurul care ai simțit asta.

Îți mulțumesc și mulțumesc încă o dată tuturor pentru cuvintele frumoase!

P. S. Eu aștept cu interes articolul despre cascade sau eventual articolele - cu cascadele grupate cumva pe zone mari - pentru că un singur articol se va pierde într-o rubrică mult prea generală, gen Descoperă România. Și ar fi păcat!

krisstinna [15.02.17 18:49:33] »

@Testosu : Da, aceea este cascada Cârșa.

Nu nu am parcurs Cheile în întregime, am ajuns acolo târziu, pe la ora 14 și am făcut traseul doar până la Cascada Susara, era mai ușor.

Sper ca data viitoare să ajung la Rudăria descrisă atât de frumos de colega noastră, dar și să parcurg tot traseul Cheilor.

Testosu' [16.02.17 08:44:35] »

@krisstinna: Ahaaa. Uite asa am aflat cum se numea acea faina cascada! Multuuumesc!!!

Pai iti doresc materializarea ambelor dorinte, si nu numai a acestora, vizitarea Morilor de apa de pe Valea Rudariei si o atat de frumos descrise de @Cris, dar si a Cheilor Nerei (acest lucrul mi-l doresc si mie , nereusind, cand am fost noi, parcurgerea in intregime a cheilor, ci doar pana la Cantonul Damian si din partea cealalata doar pana la Lacul Dracului, din cauza ploilor abundente din saptamanile precedente, ce facuse sa fie dificila traversarea Nerei prin vad, aceasta fiind singura varianta de traseu.)

Oricum, Cheile Nerei este un traseu destul de greu nu neaparat ca dificultate ci mai ales ca lungime, fiind nevoit sa parcurgi vreo 23km, intre Poiana Logor, unde poti lasa masina, Lacul Dracului, Canton Damian, Podul Bei, Tunele, Sasca Romana. Plus ca apoi trebuie sa mergi sa-ti recuperezi masina din Poiana Logor, daca nu te-a dus cineva pana acolo.

Vacante faine!

Testosu' [16.02.17 09:08:29] »

@Cris: Multumesc pentru vorbele frumoase!

"M-ai citit" bine. Aceasta zona chiar ne-a placut tare mult. Ne-am tot socotit si ne tot socotim cum sa mai ajungem in acea zona, mai ales ca mai avem o restanta, dorindu-ne tare mult parcurgerea in intregime a Cheilor Nerei. Nu ne-a prea iesit pana acum socoteala, a cam dat "cu radical", , si asta din cauza distantei foarte mari fata de Bucuresti. Trebuie alocat minim 4 nopti acestei vacante, iar zilele libere este exact ingredientul care ne lipseste.

... citind frumoasele ecouri scrise aici de către cei care au vrut să confirme că Valea Rudăriei merită o vizită am simțit satisfacția pe care o ai atunci când îți deschizi sufletul și vorbești despre ceva care l-a atins, temându-te că poate acel ceva nu se ridică la așteptările altora și descoperi că nu ești singurul care ai simțit asta.

Intr-adevar este o satisfactie ce nu se poate masura sau exprima, cand pui suflet si cand impartasesti cu atata sinceritate celor din jur impresiile si simtirile tale, cand "rezonezi" cu cei ce te "asculta".

Este un sentiment fantastic, nu se compara cu nimic!

P. S. Eu aștept cu interes articolul despre cascade...

Offf, m-a luat gura pe dinainte!

Cand le-am insirat apoi pe "hartie", nu am crezut ca sunt asa de multe, a fost o idee spontana. credeam ca sunt vreo doar vreo 10-15 de prezentat, precum pesterile bulgaresti sau romanesti, vizitate. (mai ales ca sunt cateva cascade frumoase, cunoscute, la care inca nu am ajuns). Dar se pare ca sunt mult, mai multe...

Sper sa ma tin de promisiune si reusesc a scrie despre aceste cascade.

plummy [16.02.17 20:56:52] »

Ce dulceata de arici! Ce bine ca v-ati oprit sa il protejati, dragutul de el! Ce bine imi pare cand vad alti "nebuni" ca noi care sunt atenti la animalute!

Cris [16.02.17 21:27:41] »

@plummy: Nici nu aş fi conceput altfel.

Am mai avut astfel de experiențe în Zakynthos când o closcă urmată de doi pui traversa liniştită strada (mergeau în şir indian) şi în sudul extrem al Bulgariei, cu o broască țestoasă măricică. De fiecare dată am oprit şi m-am asigurat că ajung în siguranță pe partea cealaltă.

Deci da, mai sunt ,,nebuni" care fac asta şi îmi place să cred că suntem mulți. Sunt nişte suflețele şi ele.

Denisa13 [11.04.18 15:17:59] »

Am avut si eu norocul sa ajung sa vad aceste minunatii saptamana trecuta. Mi-a placut foarte mult, am fost incantati de la mic la mare. O sa povestesc si eu intr-un articol experienta noastra, chiar in urmatorul pe care sper sa reusesc sa-l scriu cat mai curand.

Superba zona, linistea, peisajul, totul. Si noi am avut norocul sa dam peste un ghid...

Cris [12.04.18 12:00:57] »

@Denisa13: Mă bucur mult că ai ajuns să vezi morile și mai ales că ți-au plăcut. Locul acesta mi-a intrat la suflet și abia aștept să scrii despre el.

Denisa13 [12.04.18 12:10:41] »

@Cris: Am scris aseara

Cris [12.04.18 12:34:52] »

@Denisa13: Am văzut, dar după ce am scris ecoul.

Sunt la birou și am intrat așa... mai pe fugă. Întâi am scris și abia apoi am aruncat o privire în listă.

cosstti [01.07.18 14:20:41] »

La Rudărie am fost acum 2 ani.

Datorită secetei nu funcţiona decât Moara cu Tunel.

Din discuţiile avute cu dl care deservea moara am aflat ca Muzeul Tehnicii Populare Astra Sibiu a alocat materiale pentru refacerea morilor şi menţinerea în funcţiune a celor funcţionale.

Mulţi au văzut moara pomenită mai sus, dar majoritatea lor nu au realizat complexitatea amenajării hidroenergetice existente pentru alimentarea cu apa a morii şi nici tipul rotorului ce acţionează moara, de modul de reglare a fluxului de apa, al debitului şi al interstiţiului dintre cele doua pietre de moara... nu mai spun.

Macar pentru câteva mori, Primaria ar trebui să aloce bani pentru nişte panouri educative, cu explicaţii şi istoric.

În afara drumului de aprox. 10Km care era jalnic, nu am decât cuvinte de laudă

Denisa13 [01.07.18 14:37:57] »

@cosstti: Aveti dreptate, ar fi foarte bine venite niste panouri cu informatii despre mori. Noi am avut noroc ca am povestit cu domnul de la moara ca altfel am fi plecat si am fi cautat singuri ceva informatii despre acest loc.

Ar trebui sa avem mai multa grija de tara noastra si de tot ce este in ea.

Multumesc de vizita!

Cris [01.07.18 16:00:07] »

@cosstti: Tare mă bucur să constat că cineva citește un articol mai vechi, în care am descris un loc care îmi este tare drag.

Și eu am fost la Rudăria tot acum doi ani, la sfârșit de august, când funcționau mai multe mori. Am avut norocul să găsim o doamnă care adusese grâu la măcinat și care ne-a arătat și ne-a explicat câte ceva.

Însă ai categoric dreptate, tare bine ar fi să existe niște panouri informative. Mie mi-a plăcut mult acest loc și mi-ar fi plăcut să aflu cât mai multe lucruri despre el. Cine știe, poate în următoarea perioadă se gândesc autoritățile și la asta, poate se găsesc pe undeva fonduri pentru promovarea acestui frumos obiectiv.

Cât despre drum da, este rău, dar nu regret că l-am parcurs. Ar fi bine dacă ar reuși să îl repare, unele persoane poate renunță la vizitarea morilor din cauza drumului și e păcat.

Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru informațiile din el.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, Aurici, cosstti, Dan&Ema, Denisa13, elviramvio, mishu, plummy, tata123, Testosu'
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată

Website Security Test
pagină generată în 0.395215034485 sec
ecranul dvs: 1 x 1