Bășcălie la modul serios? Mihai Mărgineanu e un expert!

TIPĂREȘTE

Joi seară la Sala Radio a fost concertul aniversar cu numărul 11 al simpaticului cantautor Mihai Mărgineanu.

E unul dintre cei puțini la care țin în mod deosebit, a căror muzică (și texte) au și o semnificație aparte, nu doar aceea de a crea o senzație plăcută ascultătorilor, ci și de a-i educa.

Nu cred că acum mai e cineva care să nu îl cunoască - Ardiles din Las Fierbinți e un personaj foarte îndrăgit din veselul sitcom. Dar și alte apariții prin spectacole plus cele patru albume oficiale l-au făcut foarte popular. În special în rândul publicului de peste 40 de ani, după cum spune chiar el.

Așadar - mda... iar eu cu Sala Radio... :-??

Ce să fac? așa s-a nimerit. Am mers într-acolo direct de la serviciu, trecând mai întâi prin centru ca să ridic biletul rezervat cu vreo două zile mai 'nainte (drept cadou de ziua mea din parte-mi), apoi am luat-o agale la vale pe bulevard, pe lângă Cercul Militar, prin Cișmigiul aurit de culorile toamnei în după-amiaza unei splendide zile de toamnă, cu lacul oglindind culorile așternute de răceala vremii pe frunzele copacilor ce-l înconjoară. Am ajuns cu vreo jumătate de oră mai devreme decât ora de admitere în sală și primul lucru pe care l-am observat a fost lipsa unei „soluții” pentru cei la fel de grăbiți ca mine: nu ai niciunde unde să aștepți așezat, în tihnă, deschiderea porților. În fine, eu m-am așezat simplu, pe o bordură de beton și m-am pus pe citit. Lucru pe care l-am continuat și după ce am ajuns așezat pe locul meu, până aproape de ora începerii spectacolului.

Spectacol care a început cu o „diversiune”: pe rândul central al sălii au pătruns o trupă de marching band (SuperChill) - toboșari, făcând toată lumea să privească spre ei, cât timp pe scenă au pătruns „împricinații”, Mărgineanu și prietenii săi care îl acompaniază.

Ce a urmat? două ore jumate de spectacol, cu melodii cunoscute, dar care parcă sună altfel când le auzi live, cu glume și câțiva invitați, cu multă bucurie și în special cu un mare „joie de vivre” înscris pe fețele tuturor - interpreți și public deopotrivă.

Și pentru că am amintit interpreții - „band-ul” său e format din (citez) „trei țigani” și încă vreo alți trei -patru amici cu care cântă de mult timp: Andrei Vlad (chitară), Nicu Dumitrescu (percuţie), Cristi Horia (vioară), Constantin Dragu „Kiba” (chitară bass). La tobe a fost un tip (pe care recunosc - am uitat cum îl cheamă, dar am reținut alt detaliu - a cântat cu Roșu și Negru!), iar la chitară electrică un puști, nou venit, Alex (Alexandru Mușat, de la „Vocea României”), care a cântat și ca „invitat” - o voce de reținut.

Un alt invitat cu o voce remarcabilă - actorul (și bunul său prieten) Ovidiu Niculescu.

La final, prietenii l-au însoțit pe Mihai pe ușa artiștilor iar noi, ceilalți privitori, mai plini sufletește, am pornit fiecare spre casele lor.

Web, aș dori ca ilustrație muzicală melodia sa „A fost odată” - cred că ar merge și ca imn al călătorilor pe cărări de munte.

Mulțumesc și... o zi frumoasă tuturor!