Oare de ce?

TIPĂREȘTE

Oare de de intotdeauna vacanta e prea scurta?

Pe la jumatatea sejurului la Club Tarhan am ajuns la concluzia ca 9 zile de vacanta sunt prea putine pentru reintalnire cu Turcia. Prin urmare am hotarat ca 3-4 zile de supliment ar fi binevenite.

Cum drumul spre casa e intotdeauna lung, cum zicea Alecsandri: “Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa... ”, am hotarat ca suplimentul sa il petrecem in Kusadasi adica mai aproape de casa cu 70km. Ne-am gandit la unul din hotelurile in care am fost cu ani in urma dorind sa mergem intr-un loc cat de cat cunoscut si sa vedem cum a evoluat. Melike si Asena au cazut din start (intre timp ne-au crescut pretentiile), Pine Bay si Fantasia nu au plaje adecvate printesei asa ca si ele au cazut de pe lista, Surmeli Efes era cam arid cand am fost noi, la Blue SkY si Batihan nu am gasit locuri, Imbat si Marti au reviewuri groznice asa ca nu am riscat. Nu prea mai erau multe in portofoliu, existau si ceva restrictii financiare neavand decat carduri de debit si cam slabite de cumparaturile de pana atunci, asa ca pana la urma din cele “vechi” am ales ceva nou pentru noi: Palm Wings Davutlar. Pana la sfarsit alegerea s-a dovedit foarte inspirata (ne-au ajutat mult si parerile foarte bune de pe AFA 2016)

Am achizitionat cu ceva emotii (ING a avut nu stiu ce probleme -au facut niste teste de stingerea incendiilor, cel putin asa mi-au trimis mail- si le-au crapat serverele neputand opera tranzactii, iar noi nu aveam mult timp la dispozitie pentru efectuarea formalitatilor), am primit in sfarsit voucherul si am inceput sa ne gandim la continuarea sejurului. Platind sume comparabile tot timpul am facut comparatie intre cele doua locatii (Club Tarhan si Palm Wings).

In ultima seara petrecuta in Didim am avut parte si de un incident care se putea transforma intr-o adevarata “tragedie” pentru unul din membrii echipei noastre. La scurta vizita pentru suveniruri facuta la bazarul local (nu am vrut sa ii spunem printesei ca nu plecam spre tara si a trebuit sa cumparam suvenirurile) a “disparut” Pandelino lucru observat de abia la discoteca hotelului la ora 12.30 noaptea. Va intrebati cine o fi Pandelino? Ei bine este plusul preferat al odorului, asa ca noapte a fost pe jumatate alba. Dimineata am facut “baia de adio” si la 12.20 eram in masina cu directia…. bazar, intr-o operatiune de cercetare si recuperare. Cand am ajuns si am vazut ca nu prea deschisesera tarabele pe cei mari ne-a cuprins ingrijorarea, dar pentru a incununa un sejur placut la a doua taraba unde l-am cauta l-am gasit pe Pandelino lafaindu-se intre prosoape. Revederea a fost ca in telenovele cu cateva lacrimi si pupici, in plus turcul ne-a oferit chiar 2 jucarii (dovada ca nu numai Pandelino a fost neastamparat), dar vacuta roz a ramas sa isi astepte stapana (probabil o alta familie a facut noapte alba din cauza ei).

Cu misiunea indeplinita am pornit spre Davutlar, drumul foarte aglomerat in Soke. Am cautat o intrare mai mare spre Davutlar, primele erau niste drumuri ce pareau strazi comunale si cand am gasit-o am luat-o pe acolo. Am gasit foarte usor hotelul desi drumul e intortocheat, dar la fiecare intersectie era un indicator pe unde sa o luam.

Ajuns la fata locului am tras in fata receptiei si am intrat. Era full de lume in receptie, tocmai sosisera turisti. A mers totusi repede si am ajuns in fata unei receptionere in 3-4 minute, am spus ca am rezervare si m-a intrebat de unde sunt. Romania ii zic eu si ea incepe sa strige: Ana, Ana. Am crezut ca e ceva ruda cu Ana lui Manole si crede ca eu sunt autorul crimei. Nu, Ana era reprezentanta agentiei prin care a banuit ca am venit eu si nu a gresit. A aparut Ana, romanca din Brasov, care avea un tabel cu turistii ce urmau sa soseasca prin agentia respective (eram singurul roman de pe lista). Prin intermediul Anei imi cere voucherul care bineanteles nu il aveam (cum am scris mai demult de abia am facut plata online la Tarhan, daramite sa listez voucherul) dar aveam datele lui de identificare asa ca s-a rezolvat si am primit bratarile. Toata discutia cu Ana s-a purtat in engleza lucru care il puteam face si eu. Dupa aceea Ana s-a oferit sa ne arate unde este restaurantul sa luam pranzul, doar eram morti de foame dupa 70 km mersi cu masina.

Am terminat cu masa si am hotarat sa debarcam bagajele. Pana atunci cateva prime impresii: receptia mult mai mica decat la Tarhan (m-am gandit cu groaza ca daca netul merge la fel si am nevoie sa fac o rezervare trebuie sa il gonesc pe receptioner ca sa imi instalez eu laptopul pe receptie, asa cum am platit la Tarhan). Lobby maricel, dar nimic spectaculos (nimic din statuile de la Tarhan, doar o mica biblioteca). Mai tarziu m-am lamurit ca aici chiar aveau net (si in lobby si in camere si in baruri, nu am incercat pe plaja).

Intre timp ma pusesera sa mut masina din fata receptiei, l-am intrebat pe baiatul care a venit sa imi zica unde e parcare si mi-a zis ca imediat la dreapta, acolo de fapt era o straduta si trebuia sa imi caut loc intre masinile localnicilor. Noroc ca avem masina mica si joasa asa ca am parcat sub un smochin care avea niste crengi lasate astfel incat nu intra o masina mai mare. Am luat bagajele si le-am dus in receptie unde nu ne-a bagat nimeni in seama, am luat un carucior de bagaje si abia atunci a rasarit un bellboy care ne-a intrebat daca venim sau plecam cand a auzit ca venim ne-a ajutat sa ducem bagajele in camera. Al doilea punct negative fata de Club Tarhan.

Am urcat la etajul 2 in cladirea principala si am ajuns la camera. Desi platisem o camera “promo” am primit o camera standard fara nici un bacsis (oricum sunt convins ca era inutil hotelul fiind full si camera fiind stabilita clar inainte de sosirea noastra, avea pregatita cartela si 3 carduri pentru prosoape). Camera foarte frumoasa mai mica decat la Tarhan, dar mobilata modern. Un balcon mare, o baie nu foarte mare, dar suficienta si un amanunt care mi-a placut: cabina de dus avea un mic podium asa incat nu stateai cu picioarele in apa cand faceai dus. Dusul avea o presiune excelenta si nu au fost probleme cu apa calda nici cand veneam de la plaja la ora cand probabil toti faceau dus (de altfel si la Tarhan a fost la fel). Curatenie s-a facut zilnic, cu schimbat de prosoape cand cereai, e deja celebru anuntul cu apararea lebedelor: “daca se foloseste mult detergent se polueaza apele”. Prosoapele de plaja se pot schimba de cate ori vrei pe zi pana la ora 18.

Aici am avut all 24h, dar am primit aceleasi bauturi ca la uall de la Tarhan, deci bauturi locale. Un lucru frumos pe barurile care preparau cocktailuri era o lista cu ce e cuprins in concept. Cafea turceasca la orice ora in lobby si la barul principal si un mare plus in lobby: expresso adevarat ca in Italia (tot gratis). In rest la dozatoare acelasi ness. Apa era in spatele barurilor nu in lazi la “liber” si cam intotdeauna calda. In rest nimic deosebit fata de Tarhan, dar a fost ok din punctul de vedere al bauturilor. O alta diferenta berea era Ees draft.

Masa ok. Am avut la fiecare masa pui, peste si vita. Gratare facute “live”. Branzeturi, masline, salate erau din belsug, restul lucruri normale (paste, cartofi, orez). Cateva produse dietetice si pentru copii. Prajituri mai multe ca la Tarhan, prezentate mai frumos. De fapt toata prezentarea mancarii era mai frumoasa vitrinele si cele reci si cele calde fiind mai moderne. Spre deosebire de Tarhan cand se temina ceva, mai ales la prajituri, nu se mai inlocuia. Gozleme si inghetata, Algida, intre 12-17 la snack barul de langa piscine.

Resortul mai mic (in maxim 5 minute ajungeai in orice colt), dar sigur au un peisagist avand in vedere cum erau tunsi copacii (superb). Seara cantau greierii, dar nu sunt convins ca erau cei vii fiindca tineau concertul fix in aceleasi locuri in fiecare seara si numai acolo:). Piscina frumoasa, dar pe noi nu prea ne intereseaza, nu venim la mare sa stam in piscina. Tobogane cu program asa cum e cam peste tot.

Punctul forte: plaja super tare, foarte buna pentru copii, intrare lina in mare, nisip fin. Au o copertina excelenta pentru cei ca noi care vor sa faca “plaja la umbra”, au si umbrele de trestie intretinute (nu ca la Tarhan). Sezlonguri suficiente pe plaja, cam putine (dar asta e locul existent) la piscine. La piscina umbrele suficiente. Oameni care fac curat permanent pe plaja. De altfel si in restul complexului este foarte curat tot timpul existand cineva care curata in restaurant, la piscine, la toaletele si in toate locurile publice.

Animatorii buni, nu senzationali, dar ne-au facut sa nu iesim seara din resort, spre deosebire de cei de la Tarhan care parca voiau sa plecam de acolo seara.

In concluzie (ca iar m-am lungit si ma cearta mishu): un resort micut, extraordinar pentru familiile cu copii (am vazut o gramada de “puiuti” in carucioare), foarte curat si ingrijit, cu o plaja excelenta, mancare buna care il recomand cu mare caldura.

Din pacate concediul s-a terminat si am ajuns de la 32 la 15 grade cam brusc, lucru care ma face sa ma gandesc deja la viitoarea vacanta in Turcia.

---

VIZUALIZĂRI: 2953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI