Xi’an, un oraș vechi, mereu nou

TIPĂREȘTE

Cum spuneam în vezi impresii Toyoo Hotel Xi’an, un hotel peste așteptări în aprilie 2016 am stat 3 zile în Xi’an. Voi povesti despre ce am văzut acolo, nu neapărat în ordinea efectuării vizitelor ci grupând obiectivele pe zone, mai ușor de vizitat și mai apropiate. Dar, mai întâi câteva cuvinte despre Xi’an.

Xi'an, capitala actuală a provinciei Shaanxi din nord-vestul Chinei, unul din cele mai vechi orașe din China, a fost cea mai veche capitală a Chinei antice și alături de Atena, Roma și Cairo una din capitalele civilizației antice prin Armata de Teracotă și Mausoleul împăratului Qin, dar, mai ales prin Drumul Mătăsii, în care era punct de plecare și punct terminal. În evul mediu orașul a continuat să-și păstreze poziția de important centru economic, cultural, educațional și religios. Aici s-a dezvoltat în China budhismul venit din India și de aici a plecat spre Japonia și Coreea. Semnificative pentru această perioadă sunt cele două Turnuri, al Clopotului și al Tobei, Zidul Orașului, cele două Pagode, Gâsca Sălbatică Mare și Gâsca Sălbatică Mică, dar și Marea Moschee din cartierul musulman sau Nestoriana Stela, cunoscută și ca Tableta Nestoriană, ridicată pentru creștinii din Siria strămutați aici, adepți ai Bisericii Nestorine, biserică desprinsă din cea creștină.

Locuitorii sunt foarte mândri de orașul lor despre care spun că dacă China ar fi un copac, Beijing ar fi coroana, dar Xi’an ar fi rădăcinile adânci. Tot ei spun ca Xi’an, leagănul Chinei, nu trebuie omis de pe nici o listă de călătorie.

Am plecat în jurul orei 19:00 de la hotel să vedem cele două turnuri noaptea știind că se închid la orele 21:00, ultima oră de intrare fiind 20:30. Am mers cu metroul o stație până la Bell Tower Station și direct prin pasaj pe indicatoare am ajuns la Turnul Clopotului. Am vrut să cumpăr bilete pentru ambele turnuri, 50 CNY biletul, dar casiera, cam plictisită, nu ne-a dat, motivând că nu este timp să le vedem pe amândouă, așa că am luat bilete simple, 35 CNY biletul. Nu a vrut să ne dea nici bilet pentru seniori motivând că nu suntem chinezi.

Simbol al orașului, Turnul Clopotului a fost construit în anul 1384 în timpul domniei primului Împărat Ming. Clopotul a fost folosit mai multe secole pentru a anunța zorii și apoi orele, dar scopul inițial pentru care a fost construit nu se cunoaște. Se cunoaște însă legenda lui.

În acea perioadă în Xi’an au avut loc mai multe cutremure, cu mii de morți și răniți. Cauza…? Dragonul care locuia în râul ce curgea prin oraș ale cărui mișcări generau cutremurele. Împăratul a cerut fierarului orașului să facă un lanț lung de fier cu care să lege dragonul și să îl imobilizeze pe fundul râului. Apoi a cerut unor meseriași să construiască turnul de care să fie ancorat lanțul. Turnul și-a atins scopul: după terminarea lui au avut loc mai puține cutremure.

Este de crezut, pentru că greu ar putea cineva, chiar dragon fiind, să miște turnul înalt de 36 de metri, cu o bază tot așa de mare.

Sau poate Împăratul a dorit să înlănțuie dragonul, simbolul sângelui albastru regal pe care el, un om de origine modestă, nu îl avea. În acest scop a construit mai multe astfel de turnuri, care ca și turnul din Xi’an și-au îndeplinit menirea: regatul s-a consolidat, rebeliunile s-au potolit iar provinciile au acceptat autoritatea centrală.

Așezat la intersecția străzilor de Nord, Sud, Est și Vest, în lumina reflectoarelor turnul de cărămidă și lemn, cu acoperiș de gresie verde glazurată în stilul arhitectural tipic Dinastiei Ming, în tonuri de galben și portocaliu, culori împărătești, este feeric. Arhitectura lui, cu arce viu colorate sculptate sub fiecare streașină, specifică construcțiilor antice din lemn m-a impresionat în mod deosebit. Am pozat marele clopot expus pe platforma turnului, am admirat cele trei rânduri de streșini fixate pe grinzi sculptate și am urcat la etaj cu tavanul din lemn bogat sculptat și pictat, unde erau expuse mai multe statui de împărați și amenajată o expoziție cu ceasuri din diferite perioade.

Terasa de la etaj oferă frumoase perspective asupra împrejurimilor, inclusiv spre Turnul Tobei către care am pornit ajungând în circa 10 minute. Am mers spre el făcând abstracție de aglomerația care este în acea zonă seara: vânzători care își strigă marfa și cumpărători care negociază, muzică de toate felurile, turiști inclusiv nonasiatici grăbiți ca noi sau mai puțin, o lume pestriță….De fapt între cele două turnuri este un square mare cu magazine, restaurante, multă verdeață….

Ca și Turnul Clopotului, Turnul Tobei a fost construit tot în timpul domniei primului Împărat Ming, dar în anul 1380, marele tambur fiind bătut la apusul soarelui anunțându-se astfel sfârșitul zilei. Scăldat în lumini turnul, cu baza din cărămidă, două nivele din lemn și acoperiș cu gresie verde glazurată la a cărui construcție nu au fost folosite cuie de fier este la fel de spectaculos ca și fratele lui mai mic de la care veneam. Mi-a plăcut stilu-i architectural deosebit, combinație dintre stilurile Dinastiilor Tang și Qing dar și cele două tobe uriașe (peste 2 metri în diametru) cu care ne-a întâmpinat. Alte 12 tobe ceva mai mici, câte una pentru fiecare zodie, frumos decorate cu scris chinezesc ce simbolizează norocul, creează o imagine fascinantă. Nu am reușit să fac o legătură între tobe și zodiacul chinezesc, nu mi-am găsit zodia.

Ceasurile fiind înaintate, m-am grăbit să cumpăr alte două bilete (35 CNY biletul) și să intru în turn, la parter unde este organizată o expoziție cu o mare varietate de tobe dar și alte instrumente muzicale, unele foarte vechi. Aici au loc zilnic spectacole cu tobe, dar nu când am fost noi acolo. Văzusem un astfel de spectacol în Turnul Tobei din Beijing. La etaj era o expoziție superbă de mobilă și camere mobilate corespunzătoare perioadei dinastiei Ming (1368-1644). Eram familiarizată deja cu mobilierul deosebit pe care îl văzusem în grădinile din Suzhou și nu numai…Tot aici se află cea mai mare tobă din China.

Se apropia ora de închidere așa că am plecat spre hotel, urmând să mai trecem pe la turnuri și ziua, când vom merge în Cartierul Musulman aflat în imediata lor vecinătate.

În Xi'an există o mare comunitate musulmană cu aproximativ 60.000 de persoane și zece moschei, ce datează din anul 650, fiind cea mai veche comunitate din China, comunitatea oamenilor Hui, concentrată în zona din spatele Turnului Tobei, numită Cartierul Musulman. Accesul se face printr-o poartă pictată numită și pailou specific stilului chinezesc, aflată în stânga Turnului Tobei, pe Strada Islamică, o stradă îngustă, întortocheată, pavată cu piatră de culoare închisă, cu mulți copaci verzi care ofereau o umbră densă, cu clădiri construite în stilurile arhitecturale ale Dinastiilor Ming și Qing, amenajate ca restaurante sau ca magazine. Este chiar bazarul oriental.

Este o zonă fascinantă cu mâncare exotică, cu oameni interesanți (majoritatea locuitorilor au origini arabe) și tarabe mari cu suveniruri deosebite, cu o ofertă foarte bună ca preț și diversitate de produse și unde erau și turiști nonasiatici. Restaurantele oferă gustări islamice autentice din carne, Rou Jia Mo (hamburgerul chinezesc de vită sau de oaie) sau Yangrou Paomo (azimă mărunțită în tocană picantă de berbecuț), fripturi la cărbune de vită, oaie sau miel, oferă tăiței chinezești în stil nord-vest și multe snacks-uri. Am admirat dexteritatea cu care bucătarii musulmani pregăteau aceste bunătăți. La întoarcerea de la moschee am trecut pe o alee acoperită, cu multe tarabe de unde se pot cumpăra o mulțime de suveniruri chinezești sau universale. Aici am stat mai mult pentru că eram la finalul excursiei în China și trebuia să cumpărăm niște amintiri pentru noi, dar mai ales pentru cei de acasă. Prețuri negociabile rău de tot dar bune și marfă diversificată. Erau mulți nonasiatici, cred că cei mai mulți pe care i-am văzut în China.

Am ajuns apoi la Marea Moschee, unul din cele mai interesante obiective turistice din Xi'an construită în anul 742, în timpul Dinastiei Tang (618-907), și inclusă în anul 1985 în patrimoniul mondial UNESCO. Moscheea este o combinație de arhitectură tradițională chineză, cu o serie de pavilioane cu cele patru curți dintre ele și grădini frumos amenajate, dar fără domuri și minaretele tradiționale de artă islamică, perete decorat în stil islamic și mai multe scrieri cu litere arabe. Ocupă o suprafață de forma unui dreptunghi păzită peste tot de un imens zid( parcă eram în Orașul Interzis din Beijing, la scară miniaturizată sau într-un templu clasic chinez). Nu mi-o imaginam așa din pozele văzute acasă. Am pozat și acum știu că este altfel…

Ajungând la prima curte am fost întâmpinată de Arcada Memorială din Lemn, o

minunată arcadă din lemn sculptat decorată cu gresie glazurată, cu acoperișul din țiglă verde cu streșini în mai multe straturi. De o parte și de alta a arcadei, pe ambele laturi ale grădinii există mai multe case, în care este expus mobilier vechi din perioada Dinastiilor Ming și Qing (1644-1912).

Am admirat, am pozat și am trecut în cea de-a doua curte, în mijlocul căreia domină Pavilionul celor Cinci Camere, un portal de piatră cu patru stâlpi de susținere, care prin gravura scrisă în caligrafia chinezească ne anunță că am intrat în Grădina Raiului. Pe fiecare parte se află câte o stelă cu scrierile a doi faimoși caligrafi din timpul Dinastiilor Ming și Song (960-1279), considerate astăzi adevărate comori alea artei scrierii de mână, ale caligrafiei chinezești. În perioada Ming acest pavilion reprezenta marea intrare în moschee.

Curtea a treia, cunoscută sub numele de Loc de meditație este cea mai bogată în atracții turistice. Am văzut aici Clădirea Imperială, cea mai veche clădire din moschee, care conține Tableta Lunii, o stelă foarte valoroasă, sculptată de un imam celebru, ce prezintă metodele de calcul pentru calendarul musulman, Sala de Lectură ce adăpostește o copie a Coranului scrisă de mână în timpul dinastiei Ming și o hartă Mecca din timpul dinastiei Qing. Clădirea centrală a moscheii, așezată în centrul grădinii, este Turnul Introspecției, în realitate o pagodă octogonală, construită în stil tradițional chinezesc, cu trei streașini evazate și placate cu gresie porțelanată albastră, cu parter și două etaje, ce servește ca Minaret al moscheii care este și poza ei iconică. Are multe decorațiuni cu floarea de lotus budhistă, deși face parte dintr-o moschee musulmană. Din păcate era în renovare, am văzut-o doar pe exterior dar se spune că este foarte frumoasă. Mi-am continuat plimbarea și trecând printr-o poartă de marmură bogat sculptată am ajuns în curtea a patra, cea mai mare din complexul moscheii. Am privit de departe Pavilionul Phoenix. Este imaginea unei pasări Phoenix, partea centrală de formă hexagonală fiind corpul ei, cele laterale în formă de triunghi aripile.

Am ajuns la clădirea Sala Mare de Rugăciune, care chiar este mare putând găzdui 1000 de credincioși la rugăciune. Este construită din lemn, are cinci uși și impresionantă prin panoul de deasupra ușii centrale care, cu o frumoasă caligrafie arabă, te întâmpină cu binecuvântarea: În Numele Domnului.

Sala nu se vizitează fiind rezervată doar pentru rugăciunile musulmanilor, iar când am fost acolo erau prezenți foarte mulți musulmani, se apropia ora de rugăciune, și nu am putut nici măcar să aruncăm o privire în interior care, se spune, este magnific cu plafonul acoperit cu panouri colorate cu scripturi clasice în caligrafie arabă, cu ziduri placate cu panouri din lemn pe care este sculptat întregul Coran, în chineză și arabă și cu coloane groase vopsite bogat în roșu. Clădirea este alcătuită din trei părți, fiecare cu propriul său acoperiș, Prispa, Sala de Rugăciune și Iwan iar în partea din spate se află Sala Mihrab, nișa arcuită care indică direcția în care se roagă musulmanii, Moscheea Sfântă din Mecca.

Cuprinsă de aerul de mister și de sfințenie din moschee m-am întors, pe același drum, spre intrarea în moschee. Este singura moschee din China deschisă vizitatorilor zilnic între orele 08:00 și 19:30, taxa de intrare fiind de 25 CNY, dar vizitatorii non-musulmani nu au voie să intre în sala principală de rugăciune.

Zidurile Orașului Xi'an fac parte din patrimonial UNESCO și reprezintă unele din cele mai vechi, mai mari și mai bine conservate ziduri orășenești chinezești, construite ca un sistem de apărare militară a orașului imperial Xi'an.

Astăzi zidul este un reper în Xi'an, împărțind orașul în orașul interior cu o suprafață de 36 de kilometri pătrați și cel exterior cu o suprafață mult mai mare.

Construcția zidului a început în anul 1370. Baza zidului a fost făcută din pământ, var nestins și extract de orez lipicios, amestecate și tasate împreună, făcându-l extrem de solid și rezistent. Mai târziu, zidul a fost complet închis cu cărămizi. Am abordat vizitarea zidului pe la Poarta de Sud mergînd până la stația de metrou Yongning pe linia 2 și apoi pe indicatoare.

Am mers la Poarta de Sud, cea mai mare și mai împodobită poartă, am cumpărat bilete și am urcat pe zid ajungând pe partea lui superioară construită ca o mare stradă pe care am plecat și noi la plimbare.

Zidul are formă dreptunghiulară și o lungime totală de 14 km. Este construit în stilul architectural de apărare chinez, cu șanț cu apă, cu poduri mobile, cu parapet și cu multe turnuri de apărare. Crenelurile, prevăzute cu parapeți asigurau o bună apărare ostașilor, iar meterezele construite la distanțe de 120 de metri, distanță ce poate fi acoperită de bătăile săgeților trase de doi arcași vecini, asigurau acoperirea cu săgeți a întregului zid de apărare. Are patru mari porți de acces, Poarta de Sud și Poarta de Nord, intrările principale în orașul interior, Porțile de Est și de Vest, ceva mai mici, fiecare cu câte trei turnuri, turnul exterior, folosit pentru manevrarea podului mobil, cel din mijloc, un turn cu ferestre mici folosit ca avanpost defensiv și turnul interior, care este intrarea în oraș. Între ultimele două turnuri se află zona numită Calea Împărătească în care staționau soldații și din care pe niște pasaje înclinate urcau pe zid caii și trăsurile împărătești. Mai sunt și alte porți mai mici, nu toate deschise.

M-am oprit la Cadranul Solar care indica ora cu o precizie destul de bună, am trecut prin pasajul cu tamburi și lampioane, am făcut câteva poze pe zid și de pe zid, dar zidul nefiind înalt nu oferă o perspectivă deosebită asupra orașului. Ne-am început plimbarea mergând spre dreapta, printre turiștii care mergeau ca noi pe jos, alții cu biciclete obișnuite dar mai mulți cu biciclete tandem. Am întâlnit și minicare electrice dedicate plimbărilor pe zid. Mi s-a părut prețul cam mare.

Pe zid am ajuns la Centrul de închiriere biciclete. Mi-am continuat plimbarea, am văzut mai multe turnuri de apărare, printre care și Turnul Kuixing, turn în care mitologicul Kuixing este adorat. Privindu-l mă gândeam la legenda studentului Kuixing, talentat, tocilar și extrem de urât care a ajuns zeul examenelor și ajutor al zeului literaturii Wen-Chang. Parcă vedeam dragonul prinzându-l când aluneca pe stâncă și zburând cu el spre Olimpul zeilor chinezi pentru a-l instala pe tronul de zeu. Acum el supraveghează documentele oficiale, orice publicație și notiță cât de mică, nimic nu scăpa de control lui. Astăzi se pun mai multe întrebări: pentru ce servicii secrete a lucrat și pentru care lucrează acum? este el Zeul faxului și al al emailului?, cum controlează telefoanele?...

Zidul mi s-a părut impresionant, nu am mai văzut ceva de o așa grandoare. Nu mi-l imaginam astfel, îl vedeam mult mai mic. Și de sus și de jos este foarte impozant. Oare cât s-a lucrat la recondiționarea lui și a zonei limitrofe?

Am mai pozat câte ceva și am coborât în orașul interior în zona Shuyuanmen la intrarea în Muzeul Beilin.

Taxa de intrare este de 54 CNY. Există și bilet combinat cu Muzeul Pădurea de Stele de Piatră care costă 100 CNY. Accesul pe zid se face zilnic începând cu orele 08:00 până la orele 22:00 pe Poarta de Sud, celelalte porți având ore de închidere diferite. Am mers spre dreapta zidului pentru că aici se află și zona veche recondiționată Shuyuanmen dar și muzeul de Stele de Piatră și vroiam să facem măcar câteva poze. Pe zid ne-am întâlnit cu un grup de italieni cam de vârsta noastră și cam atât…

Chiar la coborâre de pe zid prin poarta de acces Duanlv Gate se vede intrarea la faimosul Muzeu Pădurea de Stele de Piatră sau Muzeul Beilin, un muzeu tematic în care sunt expuse stele de piatră, epigrafe și sculpturi de piatră din vechile dinastii. Muzeul a fost construit în anul 1087, în timpul dinastiei Song, pentru a conserva Kaicheng Clasice, un grup de stele de piatră pe care sunt sculptate doisprezece lucrări clasice din cultura chineză timpurie și Îndatoriri Clasice, un tratat confucianist clasic cu privire la pietatea filială, comportamentul față de conducător, față de tată și chiar față de un frate mai mare. Tot aici se află și Tableta Nestoriană. Aceste stele au și o mare valoare artistică deoarece sunt exemple fine de diverse stiluri de caligrafie chineză.

Colecția a crescut și astăzi cuprinde circa 11.000 de relicve, inclusiv trei mii stele de piatră sau epigrafe, care sunt adăpostite în șapte săli de expoziție separate. Dintre aceste prețioase relicve, multe sunt considerate comori naționale pe care vizitatorii trebuie să le vadă. Nu am văzut aceste comori, cum nu am văzut nici muzeul. Permanenta problemă pe care nu pot să o depășesc în excursii: timpul. Regret și acum acest lucru pentru că am avut de ales între acest unic și deosebit muzeu și una din cele mai vechi moschei din China. A câștigat ultima. Stelele sunt impresionante și mai văzusem la Mormintele Ming dar mai ales la Templul lui Confucius din Beijing. Muzeul se deschide la orele 08:00 și se închide între orele 18:00 și 18:45, funcție de perioada anului, taxa de intrare fiind de 75 CNY din martie până în noiembrie. De aici am intrat în cartierul și strada Shuyuanmen.

Strada Culturii Vechi, cum este cunoscută în Xi'an strada Shuyuanmen, este o zonă restaurată în stilul arhitecturilor dinastiilor Ming și Qing, unde a funcționat în perioada Ming Academia Centrală Shaanxi, de unde și numele străzii. La intrare este amplasată ca de obicei o poartă pictată, pailou pe care este sculptat cu caractere chineze "Shu Yuan Men". Pe strada pavată cu lespezi verzi și mărginită de magazine restaurate ca cele originale se simte o puternică aroma de cerneală. Este normal deoarece aici nu numai că se vând caligrafii, picturi în cerneală sau caietele unor cunoscuți caligrafi, dar poți să vezi artiști în timp ce lucrează. Alte magazine oferă spre vânzare articole din jad și bijuterii din aur și argint.

Figurile pentru jocuri de umbre sau cele tăiate din hârtie și pictura pe față în stil vechi sunt meșteșuguri populare tipice din Shaanxi pline de culoare și foarte atrăgătoare pentru turiști. Strada se poate vedea oricând, magazinele fiind deschise, în general, între orele 09:00 și 21:00.

Această zonă veche și centrală din Xi'an merită, zic eu, văzută chiar alocându-i un timp mai mare decât cel pe care l-am avut eu la dispoziție. Eu am văzut-o în trei etape, seara cele două turnuri și în două după-amieze zidul, zona musulmană și moschea. Voi continua cu alte obiective din Xi’an….

---

VIZUALIZĂRI: 2949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI