O dorinţă împlinită

TIPĂREȘTE

Ultima zi a fost ,,dedicata’’ unui obiectiv (a se citi drum) mult asteptat, dorit si visat de mine si anume Passo dello Stelvio, care este a doua cea mai inalta trecatoare din Europa (prima fiind Col d’Iseran cu 2770 m). Nu ascund faptul ca am ales cazarea din Tirolo si pentru ca era la doar 85 km de aceasta trecatoare care ajunge la 2760 m altitudine. Drumul prin Val Venosta (SS 38) este spectaculos si trece prin cateva sate dragute, dar si pe langa plantatiile de meri, intinse pe zeci de km si aflate pe ambele parti ale drumului. Dupa localitatea Oris, drumul se bifurca – o luati la stanga pe SS 38 sau urmariti indicatorul Passo Stelvio. Peisajul se schimba pe masura ce ,,intram’’ in munti, iar dupa ultimul sat, Prato allo Stelvio, drumul va urca sustinut. Daca nu aveti suficient combustibil, alimentati la benzinaria (parca Esso) de la intrarea in Prato allo Stelvio, pentru ca de aici nu veti mai avea benzinarii pana in Bormio, iar consumul este ridicat. De la altitudinea de 915 m la care se afla acest ultim sat, in 26 km veti ajunge la 2760 m. Pana sus veti avea parte de peisaje minunate, dar si de 48 curbe ,,ac de par’’ (la 180 grade), o mare parte din ele abordate cu treapta 1.

Atentie mare la multimea de biciclisti si motociclisti, mai ales in curbele fara vizibilitate. In unele zone drumul este ceva mai ingust si trebuie sa fiti cu ochii-n patru si uneori chiar sa opriti daca va intalniti chiar in curba cu un autobuz - exista o cursa regulata de autobuz pana la 2760 m. Aceasta ultima parte a drumului va fi parcursa doar in primele 2 trepte de viteza, asa ca daca simtiti ca ambreiajul este prea solicitat puteti opri in cele cateva locuri amenajate - in ultimii 2 km acest lucru este imposibil. Daca alegeti sa coborati acest drum, franele vor fi foarte solicitate astfel ca este bine sa opriti din cand in cand in aceste spatii amenajate. Nu vreau sa sperii pe nimeni, doar ca trebuie multa atentie si ceva experienta la condus pe astfel de drumuri. Iata cum arata ultima parte a drumului: google MAPS

Ajunsi pe platoul aflat la 2760 m veti fi putin surprinsi de aglomeratia pe care o veti intalni la aceasta altitudine. Numarul biciclistilor si motociclistilor este sensibil egal cu cel al masinilor. Aici va aflati la granita dintre provinciile Trentino-Alto Adige si Lombardia (regiunea Bormio). Desi era 21 august, erau doar 6 grade, si asta pe la ora 11.30 (la plecare dupa ceva mai mult de 2 ore se incalzise…. erau 11 grade - trebuie sa aveti neaparat haine ceva mai groase la voi). Veti gasi multe parcari, cateva hoteluri si restaurante, magazine diverse (cu echipament montan, cu accesorii pentru ciclisti si motociclisti, de suveniruri etc), dar si gratare cu carnati, serviti cu paine si varza. Pentru cei care vor sa continue sa urce pe ghetar, aveti posibilitatea de a lua 2 telecabine, pana la 3170 m, unde se putea schia (am vazut turisti care urcau cu schiurile in telecabina). Pe toate vaile orientate spre nord, dar si pe varfurile mai inalte, zapada era prezenta, desi eram putin dupa jumatatea lui august.

Am lasat masina intr-una din parcari si am ales sa ne dezmortim putin, urcand catre Refugiul Tibet, construit in forma de turn si situat la o altitudine de 2800 m. Veti face cam 10 minute pana aici, iar de pe platforma exterioara veti fi rasplatiti cu panorame ametitoare ale muntilor din Italia dar si din Elvetia. Un aspect interesant – fiecare masuta de pe terasa are un numar insriptionat pe o piatra aflata in centrul mesei (vezi poza atasata). Dupa o ,,sedinta foto’’ prelungita am plecat in partea opusa catre Rifugio Garibaldi aflat la 2845 m, chiar langa granita cu Elvetia. Poteca spre acest refugiu se parcurge in circa 15 minute, iar de aici aveti o alta perspectiva (la fel de frumoasa) a peisajului inconjurator. Puteti vedea mai multe varfuri de peste 3000 m (multe din ele acoperite cu zapada), printre care Ortles (cu cei 3905 m este si cel mai inalt pisc din Tirolul de Sud) si Piz Cotschen (3026 m).

In interiorul refugiului veti vedea un decor rustic (cu lemnul ca ,,actor principal’’) specific zonei si un bar cu cateva mese – luati o cafea sau un cappuccino si eventual iesiti pe terasa insorita ca sa savurati peisajul si bautura – plus ca va puteti bronza. … deci un fel de 3 in 1. Refugiul ofera si cazare cu mic dejun, in 5 camere fiecare cu baie proprie si este deschis din iunie pana in septembrie. Pentru amatorii de drumetii – de aici pornesc mai multe trasee, chiar si spre Elvetia. Peisajul fabulous va impresiona pe oricine ajunge aici, astfel ca se vor face multe fotografii. Mai multe amanunte despre refugiu gasiti aici - rifugiogaribaldi.it/index_en.htm

Informatii si webcam despre Passo dello Stelvio aveti aici - passostelvio.com

Dupa ceva mai mult de 2 ore petrecute in acest aer mai rarefiat, am plecat catre Tirolo, dar am ales sa o facem prin Elvetia. Dupa circa 2 km de coborare spre Bormio, indicatorul ne arata in dreapta drumul spre Elvetia, Umbrailpass (2501 m altitudine) si satul Santa Maria Val Mustair. Drumul este foarte frumos, iar pe pajistile inverzite puteti vedea ,,celebrele’’ vacute din Alpi, care pasc…. desigur…. linistite. La iesirea din pasul Umbrail se coboara rapid spre St. Maria (franele vor fi destul de solicitate), unde am si facut o scurta oprire pentru a vedea acest micut si dragut sat, cu o populatie de doar 340 locuitori. Nu lipsesc hotelurile si terasele, cele mai multe situate pe strada principala. Tot aici veti vedea cel mai mic bar din lume - titlu oferit de Cartea Recordurilor in 2007 (din pacate era inchis). Cele cateva stradute laterale sunt extrem de linistite si au case cochete cu gradini frumoase, cu multe flori.

Din nou in masina si am continuat drumul spre cazarea noastra din Tirolo - initial nu mai era prevazuta vreo oprire, dar deh…... socoteala de acasa…. Dupa ce am trecut granita inapoi in Italia (vamesul s-a uitat la noi, dar nu am fost opriti…... or fi fost ,,de vina’’ numerele de Germania??) am continuat drumul spre Merano (aveti indicatoare), iar dupa putin timp drumul SS 41 trece prin centrul satului medieval Glorenza/Glurns – pentru toti ocupantii masinii a fost dragoste la prima vedere si am oprit in parcarea de la marginea micutei localitati (mai putin de 900 locuitori). Trebuie sa dati zoom considerabil pe harta ca sa va apara acest satuc.

Este declarat cel mai mic sat din SudTirol, iar zidurile medievale, cele 3 porti si turnurile fortificate - toate foarte bine conservate - dau un aer istoric acestui fermecator loc. In centrul localitatii se afla o piata cu doi castani uriasi – asezati-va la umbra si observati viata localnicilor sau stati la una din terasele/cafenelele din apropiere. Fantana de aici va poate improspata rezervele de apa – in foarte multe sate veti gasi fantani cu apa rece de izvor, numai buna sa va umpleti sticlele. Trebuie sa va luati inghetata de la cafe Riedl (pe strada Via Malles la nr. 11 – artigianale e delizioso). Casele din sec XVI au fost pastrate / conservate / restaurate minunat, iar straduta Laubengasse este supranumita Via Portici (strada cu arcade). Daca aveti drum prin apropiere, faceti o oprire in Glorenza/Glurns si bucurati-va de tot ce poate oferi acest pitoresc satuc.

glurns.eu/en/the-town-of- ... renza/12-0.html

A fost ziua cea mai incarcata de frumuseti si recomand celor care sunt cazati prin zona, sa faca acest traseu, pentru ca va ramane imprimat forever ,,pe hard-discul‘’ tuturor. Nu sunt multi km de parcurs si nici nu este nevoie de multe ore la volan. In ultima zi, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre, iar pe noi ne astepta un drum de vreo 3 ore catre Seefeld. Am ales drumul SS 44bis si B186 prin Passo Rombo/Timmelsjoch Hochalpenstrasse, care ajunge la o altitudine de 2509 m. Un drum absolut fantastic ce ,,leaga’’ vaile Passeiertal din Italia si Otztal din Austria si unde veti intalni o multime de motociclisti, uneori mai numerosi decat masinile. Mai multe puncte de belvedere sunt amenajate pe acest drum si merita sa va opriti cateva minute pentru a admira peisajele. Tariful pentru masini este de 16 euro (one way) sau 21 euro dus intors (intoarcerea nu trebuie efectuata in aceeasi zi). De mentionat ca daca veniti dinspre Italia si doriti doar sa ajungeti in varf, dar nu intentionati sa treceti in Austria (unde se afla punctul de taxare) nu va trebui sa platiti. Coborarea spre Solden este abrupta - atentie la viteza. Mai multe info aici - timmelsjoch.com/en/extras ... 0/overview.aspx

Aici se incheie impresiile mele din SüdTirol, o zona care poate oferi multe si variate atractii, pentru toate categoriile de turisti – sper sa revenim in aceasta zona si sa ne continuam plimbarile prin locurile minunate ramase neexplorate.

Despre cele vazute in Germania si Austria voi scrie in sectiunile dedicate.

---

VIZUALIZĂRI: 4364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI