O după- amiază în Belgrad

TIPĂREȘTE

Pentru circuitul nostru dalmato-balcanic, prima noapte am petrecut-o la Belgrad.

Așadar, într-o sâmbătă de final de iunie, am plecat din București pe la ora 6.30 pe traseul Craiova - Porțile de Fier - Begrad și am ajuns la destinație în jurul orei 16.30, așa că am avut timp și pentru o scurtă hoinăreală prin capitala Serbiei. N-am avut nici un plan de a vizita anumite obiective ci pur și simplu ne-am lăsat răsfățați de după amiaza blândă a verii, în ciuda avertismentelor unui site meteorologic care ne alarmase că va ploua torential... ceea ce nu s-a întâmplat deloc; și am pornit cu harta în mână și cu sfaturile primite de la recepția hotelului (despre care v-am povestit aici) să descoperim un colț de capitală europeană. Fiind cazați destul de aproape de centrul orașului, drumul l-am făcut pe jos. Am lăsat în urmă maiestuasa clădire a Palatului Parlamentului și am ajuns mai întâi pe staduta cea mai veche a urbei, numită Skadarlija. O stradă ușor curbată, pietonală în întregime, cu galerii de artă și multe terase așezate pe un fel de suport - ponton, care mai de care mai cochetă și mai colorată, decorate cu flori, așteptându-și clienții la o porție de răsfăț și relaxare. Clădirile vechi stau mărturie istoriei acestui loc căruia destinația turistică îi dă un aer actual de vacanță.

Ne-am continuat drumul cu harta în mână și am străbătut străzi și bulevarde de-a lungul cărora am admirat câteva clădiri, publice sau private, impunătoare, cu arhitectură demnă de păstrat și restaurat. Unele bine întreținute, altele nu… Am ajuns la următoarea stradă recomandată: Knez Mihailova. Așa cum am întâlnit prin mai toate capitalele vizitate de noi, și aceast bulevard intră în categoria celor de promenadă, destinate shoppingului împletit cu plimbarea, cu popasul la o terasă pentru a te ospăta, a sta de vorba sau doar a privi forfota oamenilor care se perindă continuu pe aici. Sunt prezente brand-uri de renume sau locale dar și atracții stradale de sezon: tonete cu înghețate, standuri de bijuterii hand-made, suveniruri, creatori de divertisment cu păpuși-marionete sau papagali vorbitori. Atractii pentru toate gusturile și buzunarele.

La capătul străzii am găsit intrarea într-un mare parc, Kalemegda, care ne-a primit cu răcoare binefecatoare. Și aici, pe aleile principale, se găsesc suveniruri și alte delicii locale, pe tarabe cu forma rustică a unor caruri cu roți. Străbătând parcul în diagonală am ajuns la splendida panoramă oferită de confluența râului Sava cu Dunărea: un spectacol la ceasul amurgului. Exact la intersecția celor două mari râuri se află cetatea orașului, o mărturie a istoriei acestui loc disputat de numeroase nații de-a lungul multor războaie și confruntări. Merită străbătute și urcate câteva trepte și alei ale cetății pentru a trăi sentimentul de suprapunere a istoriei cu prezentul. La întoarcere am trecut și prin spațiul Muzeului de Istorie care completează impresia de vremuri întrepătrunse, expunând câteva tunuri și arme în exterior. Oboseala drumului însă și-a spus cuvântul și ne-am retras în zona hotelului nostru la un popas de-un suc și-o bere rece, unde am urmărit și un final de meci din campionatul mondial, în compania localnicilor. N-am ajuns din păcate până la catedrala Sveti Sava, semn că trebuie să revin cândva în acest oraș pentru a continua explorarea lui. Am plecat a două zi în zori nu înainte de a ne aproviziona cu câteva produse de panificație și patiserie care ne-au făcut cu ochiul de cu seară într-o vitrină. Proaspete, calde, le-am fi luat pe toate însă ne-am rezumat doar la câteva, cu un aluat-foietaj de casă cu adevărat delicios.

O concluzie de final: Belgradul are o poveste de spus turistului care îi acordă șansa de a-l lasă să i se dezvăluie.

La drum către următoarea destinație: Canionul Tara și Parcul Durmitor!

---

VIZUALIZĂRI: 3409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI