Ezerets, un mix interesant

TIPĂREȘTE

Am ajuns aici intr-o mini vacanta de vineri pana luni fiindca ne doream o iesire relaxata, cu plimbari linistite, cu leneveala si nu prea departe de casa.

Ezerets este foarte aproape de iesirea din Vama Veche, prima localitate indicata este Durankulak, apoi Krapets si urmeaza Ezerets.

Apartin de regiunea Dobrudja, sau Dobrich (dupa un fost conducator Dobrich, ceea ce ne arata si de unde vine numele de Dobrogea), iar actual judetul lor se cheama Tulbuhin, unde "H" este "X" la ei ni se explica acum TX de pe numerele masinilor.

Exista un indicator de la drumul national nu atat spre Ezerets, cat spre hotel/ restaurant Wild Duck, pe care-l voi detalia separat si unde am si fost cazati.

Mai puteti lua ca punct de reper si o cladire mica dezafectata si acoperita de grafiti haois, pe care-l voi pune la poze.

Drumurile sunt si nu prea, adica sunt drepte si nu au gropi, dar nici asfalt prea mult, pamant si pietris.

Iar gardurile - foarte multe din piatra.

Ce mai avem?

Caini care te latra dar nu ies din perimetrul curtii pe care o pazesc, copaci plini de rod, pisici lenese tolanite la soare, sau alte animale nebune (a se vedea curca de pe acoperis), martinitse decolorate de vreme (la ei traditia martisolului inca simbolizeaza sosirea primvaerii, se poarta mai mult sub forma de bratari si se agata in primul copac care infloreste, sau cand vezi o barza facandu-si cuib).

Am gasit si aici o biserica din piatra similara celei de la Krapets, diferenta fiind ca cea de la Krapets era inchisa si parea functionala fata de cea de aici o ruina, ceea ce nu m-a impiedicat sa ma apropii de ea si sa imping usor usa sa vada daca pot intra.

Si sa nu uit de plaja... cum as putea? am gasit intr-un loc ca ar fi cam 2 km de la sat pana acolo; eu as fi mult mai darnica cu metrajul, baietii au aproximat undeva spre 6-7 km distanta de la ultima casa a satului si pana la plaja efectiv.

Am incercat in prima seara sa ajungem pe jos, optimisti ca nu e foarte mult, dar a terbuit sa o lasam pentru a doua zi mergand cu masina pana acolo. E drum de pamant, ingust, dar nici nu am prins aglomeratie in perioada si ora la care am ajuns noi.

Plaja in sine e fina, golasa, sau cel putin asa era in septembrie dupa 5 seara cand am ajuns noi.

Mi-a placut scara naturala cu ajutorul careia ajungi pe plaja, ne-am amuzat de cazemata si de umbre, am inaltat un zmeu frumos - "toate panzele sus" a primit un nou sens... si am facut ultima baie in mare pe acest an.

Ah, si chiar inainte de plaja este o padurice de conifere unde poti campa linistit, erau cateva corturi si rulote.

---

VIZUALIZĂRI: 5560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI