Cercetarea și Documenatarea ca exerciții cotidiene

Gasesc articolul interesant, instructiv - atat pentru membrii cat si pentru echipa administrativa - si cu potential constructiv semnificativ. Din lipsa timpului, ma voi limita pe moment la abordarea doar uneia dintre temele de discutie propuse.

E aproape imposibil de tinut "in balanta" obiective simultane atat de 'antonimice' precum stimularea dialogului/comunicarii si intoleranta la devieri (Insusi articolul de fata va fi un exemplu concludent, in estimarea mea). Aceste obiective sunt dificil de armonizat chiar si intr-o comunitate 'elitista' si omogena, dar-mi-te intr-o comunitate atat de eterogena (dpdv social & cultural) precum cea a iubitorilor de calatorii.

De ceva vreme am decis - avand in vedere si resursele din ce in ce mai limitate - prioritizarea celui de-al doilea deziderat, chiar intr-un eventual detriment al primului. Unii membri isi vor constientiza, macar in ultimul moment, excesele si vor evita sa fie "cernuti" de sita; ceilalti se vor auto-exclude in opinia mea singuri - avand in vedere multiplele sanse de care au beneficiat, am ZERo regrete.

Qvadratvus, ai dreptate, nu pot nega asta, dar ţine cont că sîntem o comunitate, cu bune, cu rele, iar discuţiile la care se referă linkul tău sînt inerente. Costi spunea la un moment dat că sîntem societatea actuală la scară redusă. Nu există familie fără un răzvrătit, fără un intolerant, fără unul lipsit de scrupule, la fel de bine cum există oameni echilibraţi, docili, interesaţi sau neinteraseţi. Ca peste tot! Hei, dar comunitatea e vie, se mişcă, adoarme, iar se trezeşte... Uneori te ia valul, alteori vine un tzunami de toata frumuseţea. Ştii ceva? Eu m-am întîlnit cu mulţi colegi de pe afa cu care nu eram - eufemistic vorbind - sută la sută de acord cu stilul de a aborda probleme şi de a presta pe aici. Ei bine, abia după ce te vezi face to face cu "oponentul" îţi dai seama cam ce vrea să spună. E dificil de înţeles un om doar din spatele tastaturii. Nu spune prea multe, e clară treaba asta pentru mine. E nevoie, în a-l cunoaşte şi de uşoare elemente ajutătoare ca mimica feţei, gesturile pe care le face cînd spune ceva. La TTR stăteam şi ne minunam, oameni de toate vîrstele şi cu ocupaţii diferite că, după cinci minute de la strînsul mîinii stăteam şi vorbeam ca şi cînd ne-am fi cunoscut de mult timp. De fapt ne cunoşteam. De aici, de pe afa. Nu m-ar mira ca la un moment dat să apară şi la idile.

O zi excelentă în "familie" vă doresc!

Deosebit si la obiect RW-ul!

Se termina un an, cu acumulari de... frustari, sau constituie doar startul intr-o lunga cursa de obstacole!

Sunt inerente subterfugiile mioritice, disputele ieftine sau subtilitatea de a denegra sistematic pe unul sau pe altul!

Site-ul trebuie sa fie un efort simultan al ,,nostru'', distingi colegi!

Pentru ca, in ciuda ingalzirii globale, inca exista un OM ingenios care nu se da batut, si doreste sa ne alature... de la maturatori, medici, profesori, ingineri, arhitecti sau designeri, muncitori -toti cu acelasi tratament, cu recomandarea de a fi transparenti si sa informeze... turistic.

In sintaxa respectiva narativa-transgresiva, nu-i vorba de naivitate, are o motivatie cu referire... umana?!

Si sa fim seriosi, OMUL face abuz de... neutralitate! (din respect...)

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

Santana,

Sincer am mari îndoieli că aici “suntem societatea actuală la scară redusă”. Sună frumos și înălțător, dar dacă diseci fenomenul în intimitatea lui vei vedea că nu este de loc așa.

Parțial ai expus de exemplu una dintre diferențele esențiale ale comunicării versus celei din societatea reală, dar mai sunt și multe alte probleme care implică din punct de vedere constructiv apariția unei altfel de societăți, unde regulile jocurilor sunt altele … Printre diferențe se află unele ca:

-Omniprezența deresponsabilizării. Să fiu mai explicit, multe dintre lucrurile pentru care în viața reală am lua un pumn peste ochi aici lejer ni le permitem. Alte lucruri pentru care am avea în realitate cariera sau viața personală afectate le putem obține la distanță de un click

-Absența coerciției. Efectele a ceea ce faci nu prea au cum să se răsfrîngă asupra ta ca și individ.

-Prevalența imaginarului. “Societatea” de care vorbești este mai puțin o extensie a cadrului “natural” înconjurător și mai mult una a proiecției prin care atribim userului afiliat nouă propriile sentimente și motivații. Mecanismul de atribuție este selectiv și destul de mult, volițional. Userul este o “variantă” proiectivă a noastră –îmbunătățită în sensul ideii pe care o avem despre ceea ce ar trebui să fie această “persoană”

-Posibilitate crescută de manipulare a imaginii personale. În sens marțial poți manevra mult mai ușor “Hara” imaginii... (Hara în sensul unuia dintre cele 3 centre ale energiei qi – dantianul inferior)

-Alienarea ca refugiu. Tendința, mai ales în cazul unor dificultăți de comunicare în plan real, este de a te cantona într-un spațiu depersonalizat și denaturat din punct de vedere al relațiilor personale

-Reprezentarea deformată a realității. Limbajul mimico-gestual lipsește, limbajul trupului la fel, interacțiunile tipice directe nu există, relațiile de tipul celor pe care le avem în societatea reală sunt inexistente. Efectul acestui sumum este generarea unei percepții alterate a celuilalt din spatele tastaturi, a sensurilor și motivațiilor lui, etc...

- Existența unor butoane ca: Replay, Hibernation sau Shutdown. Inegalabile cele 3 butoane n'est pas? Fac toți banii dați pe cercetare, aș zice... Ce păcat că nu avem așa ceva și în viața de zi cu zi...

Mă rog, mai sunt și altele de ne putem întinde pe multe paginii...dar, subiectul rw este altul (deși totuși anumite dintre lucrurile spuse sunt oarecum ...complementare celor din rw....)

P.S. Se recunoaște cumva cineva în cele de mai sus ...?

Deoarece Admin a închis firul de discuție aflat aici cu destul de puțin timp înainte de a posta ecoul de mai jos, am ales să-l postez la acest rw care are relație cu cel specificat mai sus. Menționez că nu am de gînd să continuui subiectul și mă opresc la acest ecou...

De-a lungul carierei fiecare întîlnește cazuri a căror evoluție depășește limitele cunoașterii experimentale perceptibile, sau observă existența unor rezolvări dincolo de soluțiile model oferite comunității de practicieni, de ansamblul cunoașterii științifice recunoscute și acceptate pentru acea perioadă.

Pentru cineva care înțelege și acceptă complexitatea paradigmelor care stau la baza practicii sale, este ușor să înțeleagă limitele lor din perspectiva gîndirii pozitiviste, deoarece aceasta presupune distanțarea echilibrată atît de perspectiva religioasă, cît și de abstractizările metafizicii sau de coloratura subiectiva favorizată de particularitățile psihologiei individuale/sociale.

Deasemeni odată cu practica vine și înțelegerea faptului că valorizarea excesivă a paradigmelor, conduce pe de-o parte la virtualizarea realității iar pe de alta la limitarea viziunii asupra lumii înconjurătoare.

Din perspective celor expuse mai sus și pe care mi le asum în toatalitate, acceptarea altor sisteme de referință nu este o problemă, alături de consecințele care decurg din raportarea la acestea. Exemplul meu formal favorit aflat la îndemîna pentru cei formați în spiritul gîndirii materialiste, este coexistența necontradictorie a geometriilor euclidiană cu cele neuclidiene (eliptică și hiperbolică).

Am scris cele de mai sus pentru a susține idea că acceptarea limitelor cunoașterii obiective nu este pentru mine o problemă, iar asumarea cunoașterii subiective reprezintă un atu.

Problema cu genul acesta de subiecte pe care le-ați expus dv.la ecourile rw de care vorbim aici , este mediatizarea necomformă, stil care prin abordarea în mod lejer atît a realității obiective cît și a celei transcendente conduce la demonetizarea genului. Vă situați în acest fel de partea celor care transformă în bîlci noțiuni de altfel cît se poate de valabile. Faceți asta în mod conștient cu atît mai mult cu cît sunteți format atît la școala pozitivismului cît și a la cea a dualismului.

Atît timp cît persistați în a expune subiecte de acest fel într-un mod necomform cu reflectarea lor obiectivă nu văd de ce alții ar trebui (pe aceasă temă) să fie de accord cu dv. Asta cu atît mai mult cu cît genul acesta de abordare face praf șansele multora dintre cei formați la școală gîndirii carteziene, de a accepta existența și validitatea unor fenomene pe care ansamblul paradigmelor actuale nu le poate deocamdată integra.