'Noroc bun! ' pe plaiuri valcene - Salina Ocnele Mari

TIPĂREȘTE

Fiind nascuta in Rm Valcea si copilarind la Calimanesti-Caciulata, sufletul meu este valcean 100%, chiar daca nu mai locuiesc acolo. Ani la rand, dupa '89, am suferit enorm cand am vazut ca turismul valcean este in cadere libera. In fiecare vara am revenit acasa cu speranta ca voi gasi mai bine, dar cu exceptia aparitiei unor noi pensiuni si hoteluri in statiunile din zona, nu am simtit ca s-a miscat nimic.

De aceea, cand am auzit ca s-a inaugurat Salina Ocnele Mari mi-am propus sa o vad, in speranta ca voi regasi macar o particica din animatia turistica in care am copilarit. Si nu m-am inselat...

Am facut acesta introducere, pentru a detalia oarecum titlul review-ului...

Revin la subiectul propiu-zis: plecarea catre salina am facut-o din Calimanesti pe DN7, am traversat Rm. Valcea de la nord la sud pe Calea lui Traian, iar la iesirea din oras am virat dreapta spre Tg. Jiu si apoi iarasi dreapta spre Ocnele Mari. Drumul este bine semnalizat cu indicatoare si nu poate fi ratat.

Am ajuns la salina si am constatat cu bucurie ca este amenajata o parcare pentru turistii vizitatori, foarte aproape de casa de bilete si locul de imbarcare in microbuzul care asigura transportul in galerii. Avand experienta vizitei la salina de la Praid, nu mi s-a parut nimic special in drumul pana la salina, parcurs

in 5-10 minute. In schimb, mi s-a parut extrem de nefiresc, faptul ca nu exista amenajata o anticamera, care sa fie un fel de "stop" pentru gazele de esapament de la locul unde se opreste autobuzul. Cum cobori din masina, se deschide o usa si intri direct in salina. Acest minus, in opinia mea, sper sa fie remediat cat de curand, mai ales ca salina are, in principal, scopuri terapeutice, iar gazele de esapament nu au ce cauta acolo. solutia ideala ar fi masinile

electrice, dar ne mai trebuie cateva zeci de ani pana sa vedem asa ceva la noi.

Am trecut peste acest moment mai putin placut, in momentul in care am inceput sa privesc ceea ce era in jurul meu: tavanul, podeaua si peretii sunt satirati in nuante de gri, iar din loc in loc cristalele de sare sclipesc ca niste pietre pretioase. Mina nu este foarte inalta, iar decorurile formate din casute, de lemn sau baloti de paie, cat si minibarurile sub forma de umbrela de stuf iti dadeau senzatia ca esti intr-un satuc, noaptea. Atmosfera mi s-a parut primitoare... am servit un ceai cald si m-am lasat leganta de un balansoar de lemn extrem de comod. Se puteau servi si cafea, ciocalata cald sau vin fiert.

In schimb, copiilor mei, le straluceau ochii de bucurie cand au ajuns locul de joaca, gen "plaja cu nisip", unde locul locul nisipului este luat de sare. Lopatelele, masinile de carat sarea, saniile si alte jucarii de plastic erau din dotarea salinei.

In afara locului de joaca mai sus mentionat, exista si un alt spatiu imprejmuit cu plasa si cu mocheta pe jos, unde copiii pot intra, contra cost (5 lei/15 min) - descaltandu-se si purtand opincute puse la dispozitie acolo- sa se joace in jucarii gonflabile si sa sara pe platforme elastice.

De asemenea, exista un mini traseu pentru triciclete, mese de biliard, fussball, tenis de masa, dar nu stiu cat costa fiecare. Salina are mai multe galerii, intr-unele dintre ele, fiind amenajate terenuri de baschet, de tenis si de fotbal.

Pentru a nu uita niciun punct interesant de vizitat voi incarca o poza cu harta salinei.

Am gasit deschis si restaurantul cu autoservire, in care se putea servi mancare calda (ce-i drept erau doar trei sau patru feluri de mancare) si prajituri. Chiar langa restaurant este amenajata crama, intr-un decor realizat cu mult bun gust, si cu un separeu interesant, pe care nu mi-as fi imaginat sa il gasesc intr-o salina.

Scopul vizitei noastre a fost pur turistica, fara indicatii medicale, si de aceea noi ne-am bucurat cel mai mult de frumusetea vizuala oferita cu darnicie de acesta salina. Mina are mai multe galerii delimitate de coloane de sare din tavan pan a in podea, cu diametrul lung de cativa metri, in jurul carora te poti invarti.

In drum spre iesire ne-am delectat cu "Pisicile aristocrate" proiectate in mini-cinematograful amplasat acolo, in asteptarea microbuzului care sa ne duca la suprafata.

Cele doua ore petrecute acolo m-au facut sa ma simt foarte bine si sa ma bucur ca, in sfarsit, am vazut ca un lucru minunat este amenajat si intretinut,

dar mai ales pretuit asa cum trebuie. Nu am vazut in nici o alta salina din tara, atat de mult personal care sa supravegheze si sa contribuie la intretinerea unei ambiante placute si confortabile. Poate ca salina este mica si nu-i nevoie de prea multi oameni, dar la capitolul prestari servicii mi s-a parut ca totul este bine pus la punct.

Ma bucur ca am ajuns acolo si sper sa revin si anul viitor sa vad cum evolueaza /involueza lucrurile.

Voi atasa poze cu panourile cu detalii tehnice expuse in salina pentru a va putea intregi imaginea de ansamblu.

---

VIZUALIZĂRI: 3123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI