Orasul subteran

TIPĂREȘTE

Dupa ce ne-am lasat bagajele la pensiunea Casa Vanatorilor, prima vizita pe care am facut-o a fost la Salina Ocnele Mari, aflata la 21 de km distanta. Drumul bun, l-am parcurs in aproximativ 30 de minute pana intr-una din parcarile salinei. Dupa ce am facut cativa pasi pe langa cele 4-5 tarabe cu suveniruri aflate in proximitatea casei de bilete, ne-am asezat la rand pentru achizitionarea tichetelor de intrare.

Pretul era de 20 lei /persoana, 10 lei pentru copii, elevi si pensionari, iar programul lunii iulie a fost de luni pana joi de la orele 9 la 17, cu ultima intrare la ora 16, iar de vineri pana duminica intre orele 9-18 cu ultima intare la ora 17. Nu era foarte aglomerat, unul din cele autobuze care efectua transportul astepta deja sa plece asa ca ne-am grabit un pic sa ne ocupam locurile in el. Din pacate a trebuit sa remarc starea acestui autobuz care efectua transportul, deplorabila din pacate. La cati bani se incaseaza pe aceste bilete cred ca si in leasing se puteau lua doua noi autobuze. Aer conditionat? O gluma buna! Si lipsa acestuia s-a resimtit la intoarcere cand am fost mult mai multe persoane decat la plecare. Am sa scriu cateva cuvinte despre istoricul salinei, desigur dupa ce am parcurs mai multe articole dedicate acesteia.

Aceasta salina este una dintre cele mai vechi mine de sare din tara noastra, suprafata pe care se intinde fiind de aproximativ 5 hectare. Localitatea Ocnele Mari unde se afla si salina, a inceput sa fie amenajata ca statiune turistica si balneara in anul 1912. Este vizitata anual de foarte multi turisti pentru aerul din salina, pentru strandurile amenajate cu apa sarata si pentru namolul sapropelic, hranitor pentru nervi si piele, pentru stimularea circulatiei sanguine, a echilibrarii organismului. Salina a fost organizata ca punct turistic de doua ori, in anul 2009 si apoi in 2015.

Exploatarea sarii aici s-a facut din timpuri stravechi, arheologii descoperind topoare-ciocane de minerit datand din epoca neolitica a bronzului si din cea a fierului. Avand in vedere aceste descoperiri si multe altele facute in timp, aici se pot vedea si astatzi urmele vechii cetati dacice Buridava, mentionata la momentul respectiv in scrierile istoricului grec, Ptolemeu. Exploatarea sării în zona Ocnele Mari a continuat și în timpul cuceririi romane, dovadă fiind castrul roman de la Stolniceni care a fost construit tocmai pentru a controla această zonă comercială. După cucerirea romană, sarea a fost extrasă și comercializată în folosul locuitorilor zonei. Localitatea Ocnele Mari a fost menționată pentru prima dată într-un document oficial în anul 1402.

In Evul mediu exploatarea sarii a capatat o importanta deosebita, salina devenind monopol Domnesc, avantul deosebit al exploatarii remarcandu-se in vremea domniei lui Constantin Brancoveanu atunci cand sarea devine o adevarata si importanta sursa de venit.

Aceasta exploatare de sare isi are denumirea de Ocnele Mari datorita faptului ca este unica si cea mai importanta a acestei parti a Romaniei. Am sa ma opresc aici si nu voi continua cu lista afectiunilor tratate aici, acestea putand fi cautate usor pe net.

Noi am coborat, dupa o scurta calatorie cu autobuzul prin tunelurile imense ale salinei, in fata unor turnicheti care marcau intrarea in salina si dupa ce am apropiat biletele de scanere am intrat. Un adevarat oras subteran, aceasta este prima impresie! Inaltimea de mai mult de 8 metri, intinderea cat vezi cu ochii, locuri de luat masa, cele de joaca, cafenele, mici magazine, apoi terenurile de joc, pentru baschet, fotbal, tenis, mesele de tenis de masa, cele de biliard, diversele posibilitati de a-ti petrece timpul aici si de a-ti si imbunatati sanatatea, fac ca aceasta destinatie sa fie una optima pentru foarte multe persoane. Sa nu uitam de frumoasa bisericuta purtand hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, unde, asezandu-va pe un scaun va puteti reculege in timp ce din difuzoare se aude o slujba. Exista chiar si o crama in incinta, am vazut foarte multe soiuri de vin etalate care puteau fi consumate la frumoasele masute faurite 'in ton'. Desigur era si bere, erau si sucuri, iar preturile nu erau deloc 'sarite'.

Exista si un minicinema, amenajat intr-o sala laterala unde doritorii se puteau aseza pe scaunele in fata carora se afla un ecran mare unde rulau diverse filme. Erau deasemenea amenajate doua locuri unde se putea observa cum se scotea sarea in vremurile demult apuse si mai apoi, cand minerii o exploatau, apoi o expozitie, diverse sculpturi in sare, totul facut in asa fel incat sa atraga privirile. Mai in fata o autoservire unde se putea manca, insa nu a prezentat interes pentru noi. Ne-am plimbat, am facut fotografii si dupa o ora am iesit. In drum spre masina ne-am oprit la tarabele de suveniruri dar efectiv nu am avut ce sa luam, privind la chinezariile etalate. Am fi vrut niste sare de baie, cum am gasit la Cacica, sau la Praid, doar ca aici nu era... Sunt sigur ca daca s-ar comercializa, sarea ar putea redeveni o sursa de venit, si de sanatate pentru cei care o cumpara …

Cam asta a fost vizita noastra la salina, eu recomand oricui s-ar afla in apropierea sa sa ii rezerve o ora si jumatate. Drumuri bune!

---

VIZUALIZĂRI: 4400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI