Prin Praid și prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

Așa după cum v-am povestit în reviewul anterior vezi impresii, a doua destinație a vacanței din România din anul acesta, după Bucovina, a fost Praid.

Am vrut să văd locuri noi, situate cu aproximație la jumătatea distanței dintre Mănăstirea Humorului și București. Și asta fiindcă, din varii motive, în Praid nu ajunsesem niciodată, cu toate că știam că Ținutul Secuiesc este o zonă extrem de ofertantă din punct de vedere turistic și de-a lungul timpului vizitasem Sovata, precum și Gheorgheni și Miercurea Ciuc (pornind din tabăra de la Izvoru Mureșului).

Decizia unui mini-sejur la Praid am luat-o rapid, pe când ne aflam încă în Bucovina, așa că am accesat imediat site-ul specializat în pensiuni, am găsit o cameră dublă la un preț decent și am făcut rezervare pentru 4 nopți. Care s-au dovedit a fi trei... ????

O să vedeți de ce.

Odată ajunși la pensiune, din curte am avut parte de o vedere superbă spre satul așezat pe valea Târnavei Mici, la poalele Munților Gurgiului: case zugrăvite în alb cu acoperișuri roșii, înconjurate de dealuri împădurite cu altitudini în jur de 525 m. Și după ce ne-am desfătat cu peisajul de un verde incredibil de crud pentru luna august, am plecat „în oraș” ca să vedem ce și cum și ca să ne potolim foamea. Mai ales că ploaia, care ne însoțise mare parte din drum, încetase ca prin miracol.

Era duminică după-amiaza pe la ora 5 și, de cum am coborât pe șoseaua care străbate satul, ne-a întâmpinat o agitație de nedescris. Lume ca la manifestațiile de 23 august din perioada comunistă... ???? Toți locuitorii județelor Harghita și Mureș păreau să-și fi dat întâlnire aici. Plus câțiva rătăciți, așa ca noi, aterizați în Praid din alte părți ale țării și din Republica Moldova. Plin de magazine cu suvenire, inclusiv recipiente cu sare, ici-colo câte o terasă cu toate mesele ocupate, unul sau două așa-zise supermarketuri. Dăm să cotim la stânga pe strada Minei și zărim o coadă imensă.

Ce să fie, ce să fie? ????

Adrian, complet neavizat, spre deosebire de mine, care mai citisem câte ceva despre Praid (inclusiv aici, pe AFA), mă privește total nedumerit. Îi explic că e coada la autobuzul care îi transportă pe doritori la Salina Praid. Doar ne aflam în „ținutul sării” ! Știam că sarea fusese extrasă din mina de aici încă din perioada romană, dar prima atestare documentară datează abia de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Salina este amenajată, dar hotărâm să nu o vizităm din cauza scărilor cu prea multe trepte pentru vârsta și starea noastră de sănătate. ????

Continuăm așadar să înaintăm pe strada Minei, strecurându-ne prin mulțimea bulucită la standurile cu pizza, înghețată și langoși. Renunțăm la ideea de a încerca să găsim o masă liberă la o terasă, așa că ne oprim și luăm la pachet câte două turte dintre acelea suculente și îndesate cu calorii????, pe care le vom devora în chip de cină, însoțită de câte o sticlă de bere de căciulă, cumpărată de la supermarket.

Mai facem câțiva pași și dăm de o altă mulțime, care iese de la ștrandul cu apă sărată, cel mai mare și mai modern artificial din ţară, renovat în 2014, având sistem de recirculare şi filtrare a apei pompate din mina Gh. Doja de la o adâncime de 150 m. Părerile despre ștrand sunt împărțite, chiar și pe site-ul nostru, dar ne propunem să revenim în dimineața următoare pentru a ne lămuri.

Nu reușim. De ce? Pentru că plouă iar. E o vreme foarte capricioasă, specifică depresiunilor: ba toarnă cu găleata și temperatura scade brusc, ba iese soarele și se face cald. ????

Am însă un as în mânecă. Se cheamă Wellness Center și despre el o să vă povestesc pe larg.

Pentru că merită! ????

Adresa: Str. Minei nr. 79.

Site: http://www.wellnesspraid.ro/ro/

A fost inaugurat în vara anului 2015 și e deschis tot anul. Spre deosebire de ștrand, aflat în proprietatea salinei, este administrat de primărie. Programul este zilnic între orele 10-20 iar biletul costă 55 lei, respectiv 40 lei pentru copii de 3-14 ani, elevi, studenți și pensionari.

Ne înființăm cu câteva minute înainte de deschidere și lăsăm mașina în parcarea suficient de încăpătoare. Coada este deja formată și o singură doamnă se ocupă de formalități, dar înaintăm repede.

Primim fiecare o cheie de vestiar cu numărul ștanțat pe ea și o brățară pe care urmează să o scanăm și la intrare și la ieșire, rolul său fiind acela de a monitoriza timpul de ședere în incintă. Biletele sunt valabile pentru 3 ore, depășirea acestui interval fiind penalizată. Există și variante de abonament afișate pe ușă, pe care le găsiți, dacă sunteți interesați, într-una din pozele atașate la review.

Se eliberează numai un număr de bilete corespunzător celui al șezlongurilor, motiv pentru care presupun că nu este niciodată înghesuială și totul se desfășoară extrem de civilizat. Probabil că biletele se epuizează rapid, și de aceea lumea vine la prima oră (care e totuși cam târzie, după părerea mea).

Clădirea se întinde pe o suprafață de 1.900 mp și cuprinde următoarele:

■ trei bazine cu apă termală cu sursa la 1.000 m adâncime și concentrație extrem de mare de sare (112 g/l)

■ un bazin de înot cu apă dulce cu dimensiunea de 10 x 20 m

■ un mic bazin pentru copii (3 x 8 m), cu adâncimea de 60 cm

■ două bazine jacuzzi cu o capacitate de 10 persoane fiecare

■ două băi cu aburi

■ două saune

■ instalații de băi în cadă

■ sală de fitness

Afară este o curticică în care se poate sta pe șezlong la soare, dacă vremea o permite, și admira peisajul frumos dimprejur. Tot acolo este un loc amenajat pentru fumat și un automat pentru sucuri și cafea. Consumul de mâncare în interior este interzis.

În bazinele cu apă terapeutică se recomandă îmbăierea timp de maxim 20 de minute, apoi pauză o jumătate de oră, după care procedura se poate relua. Apa este atât de sărată încât e imposibil să înoți; practic, te ridică la suprafață și te împinge pe spate, forțându-ne să plutești ca o balenă eșuată la țărm... ????

Exact ca la Marea Moartă!

Efectele curative ale acestei ape sunt vizibile în tratarea unor boli cronice precum cele reumatismale degenerative, ginecologice, afecțiuni neurologice periferice și post-traumatice ale aparatului locomotor.

Nouă ne-a plăcut foarte mult la Wellness Center: curățenie, organizare excelentă, liniște. Așa că am revenit și în ziua următoare. Adaug că de vizavi de centru începe traseul prin Rezervația Muntele și Canionul de Sare.

În Praid a fost deschis recent un alt ștrand - Aqua Beach, o inițiativă privată mai de fițe. din câte am înțeles, despre care am citit că ar deține o piscină cu apă termală sărată și un bazin cu apă dulce. Totuși părerile par să fie amestecate și despre acesta, și mai multe detalii nu pot oferi pentru simplul motiv că nu l-am vizitat.

În după-amiaza primei zile întregi petrecute în sat am dat o fugă să revedem Sovata Băi, o stațiune renumită pentru lacurile cu ape clorurate și sodice cu concentrație mare, care prezintă fenomenul de heliotermie - temperatura apei variază în funcție de acumularea de căldură solară, apa caldă neamestecându-se cu apa sărată, ci menținându-se la suprafață mulțumită apei proaspete, provenită din râușoarele ce se varsă în lacuri, care acționează ca izolatori termici.

Dintre acestea, Lacul Ursu, unicul helioterm din Europa și cel mai mare de acest gen din lume, atrage foarte mulți turiști și-mi amintesc cu mare plăcere din vizitele anterioare de pădurile care îl înconjoară și priveliștile sale superbe. De data aceasta nu am avut noroc - a început iar să plouă. Și ce ploaie! ????

Ajunși pe vreme bună, chiar însorită, am parcat mașina în spațiul cu plată de lângă Biroul de Informații Turistice, situat în sensul giratoriu cu rond de floricele. Vizavi, în fața părculețului cu bănci și o fântânică arteziană în mijloc, se află stația de plecare a trenulețului stațiunii, în care ne-am grăbit să urcăm. Biletul costă 15 lei pentru adulți și 13 lei pentru copiii de 3-14 ani, prichindeii cu vârsta mai mică de 3 ani beneficiind gratuit de această distracție.

Traseul cu ghidaj audio înregistrat în limbile română, maghiară și engleză m-a cam dezamăgit: nu durează decât un sfert de oră și nu străbate decât două străzi. Suficient totuși pentru a-mi da seama de numărul mare de pensiuni și hoteluri noi și de cât de îngrijită este stațiunea.

Lume multă și aici, fapt deloc surprinzător, căci în Sovata aerul este foarte curat și sunt tratate cu succes boli ginecologice, afecțiuni degenerative inflamatorii și reumatismale, stări post-traumatismale, boli ale sistemului nervos periferic, tulburări endocrine, boli cardiovasculare. Iar dotările sunt pe măsură - bazine cu apă caldă, minerală și sărată, împachetări cu nămol, săli de kinoterapie și electroterapie, saune, săli de gimastică medicală etc. Plus plajele de pe malurile lacurilor, deschise în sezonul estival. O parte din hoteluri dispun de baze de tratament proprii.

Din trenulețul turistic n-am apucat să zărim decât Lacul Negru, închis din motive necunoscute. Când să urcăm în mașină ca să ne îndreptăm spre Lacul Ursu, ploaia a pornit iar și ne-a stricat planul.

A doua zi dimineață, înainte de a merge la băi, am făcut o scurtă vizită la Corund, centrul olăritului transilvan. Am vrut să vedem un atelier de ceramică, dar fiind prea devreme, nu se deschiseseră. Ne-am mulțumit să vizionăm marfa expusă în căsuțele din lemn înșirate pe șosea dintr-o parte în alta a satului, printre care se strecoară și câteva pensiuni și restaurante cu mâncare „tradițională” : pizza și hamburgeri... ????

Ocupația olăritului, ca și cea a prelucrării lemnului, datează în Corund din Evul Mediu. Meșterii folosesc lutul luat de pe malul pârâului Săcădat iar vasele tipic secuiești pe care le realizează prezintă desene florale și zoomorfe stilizate într-o gamă variată de nuanțe: alb, maro, albastru cobalt sau multicolor.

În afara produselor ceramice, despre care nu pun mâna în foc că sunt toate executate pe plan local, negustorii pun la bătaie și coșuri din nuiele, covoare țesute manual, pălării de paie, fețe de masă brodate sau linguri din lemn. Recunosc că m-au amuzat decorațiunile de grădină sculptate în forme diverse, de la babe și moși încruntați, la văcuțe și care trase de cai. ????

Bineînțeles că nu am rezistat ispitei și am achiziționat câteva flecuștețe care să ne amintească de scurta vizită în sat. După care am revenit rapid în Praid pentru a nu rata - Doamne ferește! - băile în bazinele cu apă termală sărată.

Între timp a început din nou să plouă, și vremea schimbătoare, ca și refuzul soțului, obosit după turul de forță făcut în Bucovina, de a „ataca” alte obiective turistice din apropiere (și sunt multe!), ne-au determinat să părăsim Praidul cu o zi mai devreme. Am profitat de faptul că proprietara pensiunii noastre a venit să ne ia banii (diferența de preț de după plata avansului) în a treia după-amiaza și am informat-o că urma să plecăm în dimineața următoare.

În concluzie, aș zice că Praid m-a impresionat prin așezarea frumoasă, într-o zonă deluroasă pitorească, și prin modul de organizare a Centrului Wellness. Este însă un sat mic și dacă nu vii special pentru tratament la salină sau ștrand/Wellness Center și nu ți-ai propus să bântui masiv prin împrejurimi, altceva nu prea ai ce să faci și ai toate șansele să te plictisești.

Nouă asta ni s-a întâmplat... ????

Zonă foarte frumoasă, cu peisaje deluroase încărcate de verdeață

Praid este un sat mic, în care în afara tratamentului la salină sau ștand/Wellness Center, nu prea ai ce să faci...

---

VIZUALIZĂRI: 603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI