O aniversare ploioasă în Lombardia. La Bergamo

TIPĂREȘTE

În 2018, la împlinirea a patru decenii de căsnicie, v-am invitat să străbateți împreună cu mine Umbria cea verde vezi impresii. Cinci ani au trecut de atunci, o pandemie ne-a lovit în moalele capului și un război se poartă la granițele țării noastre - lucruri de neimaginat pentru mileniul III.

Lumea s-a schimbat, parcă și site-ul AFA (sau măcar așa am eu senzația), iar eu am mai îmbătrânit un pic și - se pare - scriu din ce în ce mai prost????, așa că n-am idee câți dintre voi vor accepta să mă însoțească și acum într-o escapadă romantică. Cum însă călătoriile mă pasionează și la această vârstă și încă îmi face plăcere să scriu despre ele, în așteptarea scurgerii cincinalului ce mă desparte de aniversarea de aur (noi să fim sănătoși! ????), zic să vă povestesc câte ceva despre ceea ce am văzut și făcut alături de colegul de apartament și companionul meu de o viață în luna mai a anului curent.

Unde am fost? Tot în Italia.

De data asta, în

Lombardia

Ne aflăm așadar în nord-vestul unei țări pe care o iubesc mult, într-o regiune ce se întinde de la poalele Alpilor până în câmpia Padului, al cărei nume se trage de la cel al longobarzilor sau lombarzilor, triburile de origine germanică stabilite în aceste locuri începând cu secolul al VI-lea d. Hr., amestecându-se cu populația romană indigenă.

Trecând rapid în revistă istoria Lombardiei, amintesc că în anul 774 Charlemagne a cucerit zona și a anexat-o Sfântului Imperiu Roman, pentru ca veacul al XI-lea să aducă o fărâmițare politică pronunțată, manifestată prin apariția orașelor/comunelor-stat medievale care s-au unit în scop defensiv în Liga Lombardă. Povestea continuă în stilul tipic european, cu războaie sângeroase, ocupația spaniolă și austriacă, până la unificarea Italiei în anii 1850-1860.

Poate mai important pentru vizitatori este însă faptul că Lombardia este cea mai bogată regiune a Italiei (și una dintre cele mai avute din Europa), contribuind cu cca. o cincime la PIB-ul țării, și că posedă o infrastructură de invidiat ce permite ajungerea cu ușurință la destinații de top precum lacurile Garda, Maggiore, Lugano, Como, Iseo, o parte semnificativă din munții Alpi și orașe interesante, capitalei Milano adăugându-i-se Bergamo, Brescia, Mantova, Cremona sau Pavia.

Noi nu am ales pentru sejurul de 6 zile Milano, căci oricât de ciudat ar părea, la precedentele două vizite acesta nu ne-a spus mare lucru. Știu, fiecare cu piticii lui pe creier????: AmFostAcolo și am văzut celebrul Duomo (despre care insist să afirm că seamănă cu un castele de nisip????, atât de „picurate” sunt mult prea numeroasele sale detalii gotice exterioare), Galleria Vittorio Emanuele, teatrul Scalla (numai pe dinafară, recunosc), biserica Santa Maria delle Grazie, unde este expusă celebra Cină cea de taină, castelul Sforza și cel mai mult ne-a impresionat... biserica San Satiro, cu a sa superbă pictură în trompe l’oeil a lui Bramante. ????

Am preferat ca în loc de Milano, să mergem la

Bergamo

Pe nedrept neglijat de mulți turiști, acest oraș cu cca. 120.000 de locuitori m-a cucerit în urmă că trei ani, când decisesem să zbor până în Spania cu o escală de 2-3 zile în Bergamo, motiv pentru care am vizionat filmulețe pe youtube și m-am documentat cât de cât asupra principalelor obiective demne de interes. Numai că pandemia mi-a stricat socotelile...

Strânsesem totuși destule informații și am considerat că le puteam valorifica acum. Ce leneșă sunt! ????

Toate bune și frumoase, am cumpărat biletele de avion și am găsit o cazare rezonabilă ca preț (pentru nordul Italiei), așa încât aveam îndeplinite toate condițiile pentru o mini-vacanță reușită.

Asta până să-și vâre coada vremea instabilă...

Căci da, ne-a plouat în fiecare zi: ba câțiva stropi, așa, într-o doară, ba averse înnebunitoare care ne-ar fi muiat până la piele dacă subsemnata, prevăzătoare din fire, nu s-ar fi înarmat de acasă cu pelerine și umbrelă, cărate în permanență în rucsăcel.

Babă cu rucsăcel pe spinare! ????

Așa o vreme schimbătoare nu am întâlnit nicicând și niciunde: abia dacă apuca să iasă soarele din nori, că din cer se abătea o ploaie, care dura de la 5 minute până la ore în șir. Nu pot să zic că era frig: în timpul zilei, temperatura ajungea pe la 16-19 grade, tocmai bună pentru hălăduit, dar m-a enervat teribil faptul că eram nevoită să scotocesc în rucsac când îmi era lumea mai dragă. Și drept dovadă, voi atașa la review un filmuleț ploios făcut de pe balconul apartamentului închiriat și o poză cu mine „blindată” cu pelerina.

Deci, o primă recomandare: evitați vizitele la Bergamo în luna mai, cea mai ploioasă din an.

Dar să revin la lucruri mai plăcute!

Numele Bergamo derivă din proto-germanică, mai precis de la berg („munte” ) și heim („acasă” ), ceea ce indică poziția sa pe hartă în imediata apropiere a Alpilor Orobie, la numai 30 km de granița cu Elveția și lacurile Iseo și Como și la 40 km nord-est de Milano.

O așezare cu numele Bergomum a fost fondată de un trib celtic pe aceste locuri. Ea a fost cucerită de romani în 49 Î. Hr., fiind însă distrusă de hoardele lui Attila în secolul al V-lea. Începând cu un veac mai târziu, a fost capitala unui ducat lombard, pentru ca să facă ulterior parte din Ducatul Milano, care l-a cedat în 1428 Republicii Venețiene.

A stat sub ocupație venețiană până în 1797, când a fost înglobat în Republica Cisalpină, iar în 1815 a fost atribuit Imperiului Austriac, fiind eliberat de Garibaldi în 1859. E numit și „Città dei Mille” („Orașul celor o mie” ), acesta fiind numărul de voluntari locali care s-au alăturat expediției lui Garibaldi. E un prilej de mare mândrie pentru bergamezi, motiv pentru care înscrisul „Città dei Mille” apare până și pe coșurile de gunoi! ????

O privire generală scurtă (dar cuprinzătoare - sper...)

Istoria tumultoasă a orașului se reflectă și în înfățișarea sa actuală, cu influențe venețiene și nord-europene perfect explicabile.

Orașul este construit pe trei nivele: partea sa veche, medievală, excepțional conservată, este Città Alta (Orașul de sus), înconjurat de masive ziduri venețiene, parte a Patrimoniului UNESCO din 2017, ridicate în secolele XVI- XVII, de pe care se deschid panorame superbe - se zice că în zilele senine se pot vedea până și zgârie-norii din Milano, dar n-aș băga mâna în foc. ???? Evident, majoritatea turiștilor se înghesuie în această zonă de străduțe pietruite, plină de biserici, de la romanice la renascentiste și baroce, „burdușite” cu opere de artă valoroase, de scuaruri pe care proprietarii de cafenele și restaurante își scot mesele afară și de buticuri șic cu prețuri pe măsură.

Așa cum e de așteptat, Città Alta este pietonală, traficul fiind restricționat la mijloacele de locomoție ale riveranilor, la cele de aprovizionare, precum și la un autobuz care străbate Vialle delle Mura, prelingându-se pe lângă zidurile venețiene până la Colle Aperto, de unde curioșii pot privi de sus întinderea verde vastă a Grădinii Botanice.

Tot de aici, cu funicularul San Vigilio, se ajunge la porțiunea cea mai înaltă a orașului, Parco dei Colli, un adevărat plămân verde amenajat în 1977, cu cele mai cuprinzătoare priveliști; spectacol garantat 100%, de care însă nu am reușit să ne bucurăm și noi, pentru că de fiecare dată când ne-am plimbat în Largo de Colle Aperto, a început să toarne cu găleata.

Ghinion! ????

În fine, „ciudățenia” topografiei acestui oraș constă în aceea că Città Alta se înalță aproape brusc din zona plată, numită Città Bassa - „Orașul de jos” , construit începând de prin secolul al XVII-lea (când Bergamo s-a extins mult) de negustorii înstăriți, ale căror palate renascentiste mărginesc străzi întortocheate. Desigur, în afara acestora, sunt și biserici baroce, clădiri neoclasice și artere largi cu blocuri moderne de locuințe, dar nu mai înalte de 7-8 etaje.

În orice caz, turiștii care se limitează la Città Alta comit, după părerea mea, o greșeală: Orașul de jos este poate mai puțin pitoresc, dar la fel de bogat în obiective interesante.

Informații practice

Transportul. Aeroportul Internațional Orio al Serio sau Il Caravaggio se află la numai 5 km de Bergamo, de care este legat printr-un bus cu numărul 1 și (mare atenție, mai ales la întoarcerea acasă!) un desen de avion alături; stația se află drept în față la sosiri, la peronul 1. Clădirea nu mi s-a părut, slavă Domnului! atât de enormă precum am văzut prin alte părți, și - fapt interesant - are salon pentru fumători????, pe care l-am frecventat la plecare din cauză că decolarea a întârziat cu mai bine de o oră pe motiv de condiții climaterice nefavorabile (furtună). Și încă un amănunt semnificativ probabil pentru împătimiții și împătimitele shoppingului: vizavi de aeroport se află Orio Center, un mall uriaș.

De la aeroport se ajunge în oraș în 20-30 de minute, în funcție de trafic. Prima stație este gara (aici am coborât și noi), după care autobuzul parcurge Viale Vittorio Emanuele II, mai face o oprire în centru, la Porta Nuova, după care urmează stația funicularului din Orașul de jos și, în fine, Colle Aperto în Città Alta.

Transportul local, asigurat de firma ATB, este integrat, biletele fiind valabile atât pentru autobuz, cât și pentru funiculare, și nu numai în Bergamo, ci și în 29 de localități din împrejurimi. Detalii găsiți aici: atb.bergamo.it/en/atb-net ... -and-timetables. Condițiile în mijloacele de transport sunt excelente.

Un bilet costă 2,60 euro și este valabil 90 de minute de la validare. Există și variante de abonament pentru 24 ore - 7 euro, sau 72 ore - 12 euro, pentru un număr nelimitat de călătorii. Abonamentele se validează la prima folosire.

Stând 6 zile, plus jumătatea de zi de dinaintea plecării, am decis să nu-mi bat capul și să cumpăr din aeroport, de la standul Infocenter Visit Bergamo, cele 2 bilete pentru minunatul autobuz numărul 1 și câte 2 abonamente/72 de ore/persoană. Nu am făcut calculul să văd dacă am economisit bani în acest fel, dar cert este că nu a trebuit să pierdem vremea căutând puncte de vânzare.

De ce? Pentru că biletele nu se pot cumpăra de la șoferii autobuzelor, ci din gară, de la automatele de la funiculare și din alte stații sau de la ATB Point de la Porta Nuova. Ca o ciudățenie: am zărit foarte puține tabaccherii, de unde știu că se pot achiziționa bilete, dar am văzut în schimb cabine telefonice. Cine le-o mai folosi în zilele noastre?!! ????

Trebuie să vă spun că autobuzele din Bergamo au și cifre și litere, ceea ce pe noi ne-a derutat mult. Și n-am fost singurii: toți turiștii cu care ne-am intersectat erau la fel de nedumeriți ca și noi. De pildă, există autobuze cu numărul 1 și litere de la A la H! Și n-am priceput neam! de ce unele 1A mergeau până la funicular, deși pe el scria Città Alta, iar altele până la Colle Aperto. ???? Sfatul meu este să căscați bine ochii înainte de a urca și - cel mai bine - să întrebați șoferul până unde merge...

Gara din Bergamo este mare și bine organizată, la fel și autogara, aflată vizavi: le-am „bifat” pe ambele cu ocazia excursiilor făcute în împrejurimi.

În fine, dacă vă faceți griji în legătură cu urcușul până la Città Alta sau ruinele castelului San Vigilio, aflați că nu aveți de ce! Nu vă obosiți picioarele fără rost, există două funiculare: Funicolare Città Alta leagă din 1887 orașul de jos de cel de sus în 3-4 minute, în timp ce Funicolare di San Vigilio are ca punct de plecare Colle Aperto.

Pagina oficială a orașului Bergamo, bine documentată și utilă – www.visitbergamo.net.

Depozitare bagaj. Seifuri pentru depozitarea bagajelor se găsesc în incinta autogării. Sunt dintr-acelea cu cheie și trebuia să accesezi nu știu ce site ca să-ți dea o parolă pe telefon și după aia mai vezi ce se întâmplă... Prea complicat! ????

Cu ochii mei de vultur am observat însă la prima descindere în zonă niște dulăpioare în stânga autogării, la intrarea în parcarea Hertz. Cred că e o inițiativă particulară. În dimineața plecării, având avion după-amiaza, am lăsat acolo bagajele contra sumei de numai 5 euro. Super!

Oficii de turism: aeroport; în Città Bassa: Piazzale Guglielmo Marconi (în scuarul din fața gării); în Città Alta: Infopoint, Via Gombito nr. 13.

Hop-on hop-off. Dacă nu aveți timp sau sunteți grăbiți, puteți recurge la aceste variante comode de vizitare. Noi nu le-am folosit, dar vă pot da câteva informații despre ele și am atașat și o poză lămuritoare.

Sunt două linii și traseul pentru ambele durează cca. 50 minute, timp în care se poate coborî o singură dată. Biletul costă 10 euro pentru adulți; 6 euro pentru copii de 6-10 ani, grupuri și persoane cu dizabilități; 3 euro copii sub 6 ani.

Red Route (linia roșie): un trenuleț ce străbate Orașul de jos pe Viale Papa Giovanni XXIII, Via XX Settembre, ajunge la funicularul din Città Bassa și în final la Colle Aperto, după care întoarce.

Blue Route (linia albastră): un minibus electric ce pleacă de la stația de funicular de la Colle Aperto, trece prin apropiere de Piazza del Duomo, ajunge la muzeul de artă Accademia Carrara și se întoarce.

Detalii pe bergamocitytour.com.

Shopping. În afara Centrului Orio de care am amintit, cele mai multe magazine de firmă se află pe străzile XX Settembre, Borfuro, Sant’ Alessandro și Sant’ Orsola din Orașul de jos.

De mâncat și băut. Bergamo nu duce lipsă de restaurante, baruri, cafenele, enoteci, patiserii sau gelaterii. În Città Alta, multe sunt înghesuite în spații cavernoase, în hrube cu ziduri groase și vitrine ademenitoare, însă în scuaruri, și mai ales în Piazza Vecchia, există și terase de unde poți admira vechile clădiri savurând un espresso, o bere sau un Aperol spritz. Zis și făcut! (detalii într-un review separat). Am frecventat și câteva localuri drăguțe din Orașul de jos, situate mai aproape de domiciliul nostru temporar. Cert este în oraș nu se moare de foame sau sete!

Hoteluri. Și la acest capitol oferta este mare, și pornește de la mici albergos aciuite în clădirile de patrimoniu din Città Alta și sfârșește cu camere în marile lanțuri hoteliere. Bani să ai! ????

Capitala culturală a Italiei. În 2023, Bergamo și Brescia au fost declarate capitale culturale ale Italiei. Evident, au fost organizate diverse manifestări. La data sejurului nostru am văzut că zona Sentierone era frumos luminată noaptea, că pe Via Garibaldi duminica era un târg eco cu ceva spații de joacă pentru copii și în piața catedralei o prezentare gastronomică iar în weekend am auzit muzici la volume asurzitoare venite dinspre Piazzale degli Alpini din spatele autogării. Dar, cel mai important este că la Accademia Carrara am avut ocazia să admirăm lucrări de mare valoare împrumutate cu acest prilej de la alte muzee de artă din Italia.

Câteva concluzii

Bergamo ni s-a părut un oraș elegant și super-civilizat, cu puternice influențe austro-elvețiano-germane, sobru ca mai toate localitățile din partea aceasta nordică a țării, foarte curat și bine întreținut, cu oameni politicoși, amabili și - surprinzător poate - buni vorbitori de engleză. Este și un loc foarte sigur, unde te poți plimba noaptea fără teamă. Destul de puțini imigranți și cerșetori, comparativ cu alte orașe italiene, și destul de puțini turiști. Sigur, sezonul nu începuse, însă - așa cum spuneam - e ocolit de mulți posibili vizitatori, care preferă Milano.

Hotelurile sunt scumpe, dar prețurile la mâncare și băutură aș zice că au fost în mare parte în limite normale. Noi am cheltuit în cele 6 zile aproximativ 1.000 de euro, din care biletele de avion (cu un priority și fără locuri) la compania aeriană irlandeză ne-au costat 175 de euro iar cazarea 282 de euro.

Orașul ne-a impresionat prin pitorescul așezării, farmecul aparte neștirbit de trecerea vremii, peisajele superbe și prin mulțimea de obiective de prim rang, dar am profitat de ocazie pentru a vizita și alte trei localități: San Pellegrino Terme, Tavernola Bergamasca pe malul lacului Iseo și Albino.

Dar despre acestea, cât de curând!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Un oraș cu o așezare spectaculoasă, pe trei nivele, cu un centru medieval excepțional de bine conservat și multe obiective turistice interesante

O atmosferă generală poate un pic prea sobră (după gustul meu), foarte diferită de cea din sudul Italiei

---

VIZUALIZĂRI: 1364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI